ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3142/2016

Decizia

nr. 3142/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 mai 2014, sub nr. x/33/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. 18632/G/II/25.04.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 437 din data de 09.12.2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamantului A. împotriva raportului de evaluare nr. 18632/6/II/25.09.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.; apreciind că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. 18632/G/II/25.04.2014, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs, constând în taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a interpretat dispozițiile legale vizând incompatibilitatea prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003, întrucât Primarul orașului Dragomirești a semnat aceste contracte în calitate de cumpărător și nu Consiliul local al orașului Dragomirești în care reclamantul a deținut calitatea de consilier local. Astfel, la baza încheierii acestor contracte nu a stat nicio o hotărâre de consiliu local.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a C. proc. civ.

Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de filtrare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 11.02.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din data de 26.04.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului, a apărărilor din întâmpinare, cât și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ legalitatea raportului de evaluare nr. 18632/G/II/25.04.2014 emis de A.N.I., prin care s-a reținut că acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât în perioada exercitării mandatului de consilier local nu a respectat dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Mai concret, în perioada evaluată, recurentul-reclamant A. a deținut calitatea de consilier local în cadrul Consiliului local al orașului Dragomirești, în perioada în care au fost încheiate 3 contracte între Primăria orașului Dragomirești și SC B. SRL la data de 19.08.2011 și un contract încheiat cu SC C. SRL încheiat la data de 3.04.2012, societăți în care D., mama persoanei evaluate, deține atât calitatea de asociat, cât și funcția de administrator, valoarea totală a contractelor fiind de 54.535 lei.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, „consilierii locali care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, manager, administrator, membru ala consiliului de administrație sau cenzor, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat (…) nu pot încheia contracte comerciale de prestări servicii, de executare lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori autoritatea consiliului local respectiv”.

Totodată, conform dispozițiilor art. 90 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 „prevederile alin. (1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local.”

Conform adresei nr. 70850/05.12.2013 emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că D. - mama persoanei evaluate, a avut calitatea de asociat și funcția de administrator la SC B. SRL și SC C. SRL.

Astfel, interdicția instituită de art. 90 din Legea nr. 161/2003 este aplicabilă reclamantului întrucât, în perioada exercitării mandatului de consilier local, mama acestuia a avut calitatea de asociat și administrator al societăților sus menționate, care au încheiat contracte cu Primăria Orașului Dragomirești, structură funcțională cu activitate permanentă, care potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 duce la îndeplinire Hotărârile Consiliului Local al Orașului Dragomirești, al cărui membru este recurentul.

Contrar afirmațiilor recurentului, nu prezintă relevanță sub aspectul legalității constatării situației de incompatibilitate faptul că aceste contracte au fost încheiate cu Primăria Orașului Dragomirești, în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 autoritățile administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală în municipii sunt consiliile locale municipale, ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive.

Afirmațiile recurentului, în sensul că nu a existat la baza încheierii contractelor nicio hotărâre de consiliu local, nu prezintă relevanță în constatarea stării de incompatibilitate în condițiile în care legiuitorul prin dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 a sancționat existența unei stări de pericol cu privire la respectarea principiilor reglementate prin dispozițiilor art. 71 din același act normativ, derivată din implicarea aleșilor locali, prin deținerea și exercitarea unor funcții în societăți private, în încheierea unor contracte cu autoritățile administrației publice locale.

Susținerea recurentului în sensul că încheierea respectivelor contracte cu Primăria Orașului Dragomirești și nu cu Consiliul Local al Orașului Dragomirești, nu atrage o stare de incompatibilitate, în condițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, este lipsită de fundament legal, și denotă o interpretare greșită a dispozițiilor Legii nr. 215/2001 care stabilește în mod clar atribuțiile, modul de organizare și funcționare a organele administrației publice locale cât și raportul juridic instituțional dintre primărie și consiliul local, și este de natură a fractura în mod nepermis raportul instituțional dintre Primărie și Consiliul Local, ca autorități ale administrației publice locale.

Este evidentă existența unei relații funcționale dintre Consiliul local, ca și organ deliberativ, și Primăria, ca și organ executiv, în mecanismul de realizare a autonomiei locale, prin prisma dispozițiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, ca și faptul că prin natura atribuțiilor reglementate prin lege, contractele care vizează servicii, lucrări, achiziții publice la nivelul administrației publice locale se încheie de către Primărie, structură funcțională cu activitate permanentă, reprezentată de Primar și nu de către Consiliul local, organism cu rol exclusiv deliberativ.

Totodată, interpretarea dată de recurent dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003 este și contrară scopului instituirii regimului juridic al incompatibilităților prin respectivul act normativ, respectiv exercitarea demnităților publice cu respectarea principiilor reglementate prin dispozițiile art. 71 din același act normativ, și implicit evitarea unei stări de pericol cu privire la modul de exercitare a puterii publice la nivel local.

Înalta Curte împărtășește, așadar, opinia judicios argumentată de către judecătorul fondului în sensul că interpretarea logico-rațională, dar și istorico-teleologică a normelor de drept mai sus indicate conduce la concluzia că starea de incompatibilitate reglementată prin dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 sancționează și ipoteza încheierii unor contracte cu Primăria de către societăți în care un ales local/soțul sau rudele de gradul I ale alesului local dețin una din funcțiile la care se face referire expresă în respectiva normă de drept.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 C. proc. civ., respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 437 din 9 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2016.