ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 299/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a solicitat a se dispune anularea Raportului de evaluare nr. x/23.05.2014, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate și comunicat acestuia în data de 26.05.2014.

Prin sentința civilă nr. 237/2015 din 23 aprilie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că în cauză sunt incidente dispozițiile de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a C. proc. civ., hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurentul arată că nu a încălcat regimul stabilit de normele legale privind conflictele de interese, neparticipând la deliberările și la adoptarea Hotărârilor de Consiliu Local nr. 46/28.11.2011 și nr. 4/20.02.2012 ale orașului Dragomirești, stare de fapt confirmată de notele de ședință olografe luate de către secretarul orașului Dragomirești cu ocazia ședințelor Consiliului Local în cadrul cărora au fost adoptate hotărârile sus menționate.

Subliniază recurentul că din aceste înscrisuri, depuse la dosarul cauzei, rezultă evident că acesta nu a participat la deliberări și s-a abținut de la vot în ambele ocazii.

Recurentul critică faptul că la pronunțarea sentinței recurate instanța a avut în vedere procesele-verbale ale ședințelor de Consiliu Local comunicate intimatei Agenția Națională de Integritate, în cuprinsul cărora nu este consemnat faptul că reclamantul este cel care s-a abținut de la vot, acestea necorespunzând realității.

În opinia recurentului, instanța nu putea avea în vedere la pronunțarea hotărârii procesele-verbale comunicate intimatei, atât timp cât, deși nu reprezintă un document oficial, notele olografe ale ședințelor, certificate atât de secretarul, cât și de primarul localității, fac dovada faptului că reclamantul s-a abținut de la vot.

Arată recurentul că instanța, în mod netemeinic și nelegal, a înteles să respingă acțiunea reclamantului, motivând soluția pe declarațiile martorilor B. și C., fără a avea în vedere relațiile existente între aceștia și reclamant, tensionate pe fondul divergențelor politice sau divergențelor de natură personală, care în opinia sa ar fi trebuit, cel puțin, să ridice semne de întrebare cu privire la imparțialitatea declarațiilor acestora.

Mai arată recurentul că aplicarea prevederilor art. 313 alin. (3) C. proc. civ. cu privire la martorul C., instanța trecând la soluționarea cauzei fără audierea acestuia, a fost făcută în mod nelegal.

Cel puțin în virtutea rolului activ, instanța de judecată avea obligația de a insista în audierea acestui martor, cu atât mai mult cu cât, conform proceselor-verbale comunicate intimatei și avute în vedere la realizarea Raportului de evaluare nr. x/23.05.2014, acest martor ar fi fost consilierul local care s-a abținut de la vot în ședința Consiliului Local din data de 20.02.2012 cu privire la adoptarea HCL nr. 46/20.02.2012 (nu consilierul care a votat împotriva ambelor hotărâri de consiliu local, cum în mod greșit s-a reținut de instanță).

În opinia recurentului, motivarea în continuare a soluției date de instanța de fond, prin care s-a arătat că și în situația în care s-ar reține că reclamantul s-a abținut de la vot cu privire la adoptarea celor două hotărâri ale Consiliului Local Dragomirești nu se justifica admiterea acțiunii, fiind încălcate dispozițiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, este făcută cu aplicarea greșită a legii.

Se arată în motivele de recurs că, atât timp cât din probele administrate în prezenta cauză rezultă că recurentul-reclamant nu a participat la deliberări și s-a abținut de la vot cu privire la adoptarea hotărârilor în cauză, scopul legii fiind atins, neaducându-se niciun prejudiciu valorilor sociale ocrotite/interesului general, nu se poate reține existența unui conflict de interese, chiar și în situația nerespectării procedurii prevăzute de art. 77 alin. (2) și (3) din Legea nr. 393/2004.

Arată recurentul că se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând a se dispune audierea martorului C., iar, în subsidiar, având în vedere probele administrate, respectiv înscrisurile reprezentând notele olografe ale ședințelor Consiliului Local (a căror autenticitate a fost recunoscută atât de secretarul localității, cât și de primar), coroborate cu declarația martorului D., din care rezultă cu evidență că recurentul nu a participat nici la deliberările, nici la adoptarea H.C.L. Dragomirești nr. 46/28.11.2011 și H.C.L. Dragomirești nr. 4/20.02.2012, în situația în care nu se va dispune casarea sentinței civile nr. 237/2015, se impune modificarea în întregime a acestei hotărâri în sensul admiterii acțiunii reclamantului.

Prin Raportul întocmit la data de 18 februarie 2016, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplinește atât cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ.. De asemenea, s-a reținut că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin încheierea din 15 iunie 2016, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

La termenul din 2 februarie 2017, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca nefondată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia este nelegală hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se constată că recurentul, în cadrul acestui motiv de recurs, nu a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de fond.

Practic, recurentul nu formulează veritabile critici la adresa sentinței atacate, ci reiterează apărările formulate în fața Curții de Apel Cluj.

Înalta Curte constată faptul că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod corect dispozițiile legale ce reglementează materia regimului conflictului de interese, raportat la situația de conflict de interese în care se află recurentul-reclamant.

În cauza de față, recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ, în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Raportul de evaluare nr. x/23.05.2014, întocmit de intimata Agenția Națională de Integritate.

Prin raportul de evaluare sus menționat s-a reținut că recurentul-reclamant A., consilier local în cadrul Consiliului Local al Orașului Dragomirești, județul Maramureș, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese în perioada exercitării mandatului de consilier local, respectiv dispozițiile art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, prin participarea la deliberarea și adoptarea următoarelor hotărâri de consiliu:

- H.C.L. nr. 46/28.11.2011 privind rectificarea bugetului local al Orașului Dragomirești pentru anul 2011, în condițiile în care se aflau în derulare contractele nr. x/19.08.2011, nr. 2358/19.08.2011 și nr. 2359/19.08.2011, încheiate de către S.C. E. S.R.L. (societate comercială la care mama persoanei evaluate deținea funcția de administrator și calitatea de asociat) cu Primăria Orașului Dragomirești, în valoare de 66.895 RON;

- H.C.L. nr. 4/20.02.2012 privind aprobarea bugetului local al Orașului Dragomirești pentru anul 2012, ulterior, la data de 03.04.2012, fiind încheiată Convenția prin care Primăria Orașului Dragomirești a cumpărat cantitatea de 250,4 mts lemne de foc de la S.C. F. S.R.L. (societate comercială la care mama persoanei evaluate deținea funcția de administrator, calitatea de asociat fiind deținută atât de aceasta, cât și de sora reclamantului, G.) în valoare de 31.049 RON.

Reclamantul a înțeles să conteste acest raport, arătând în esență că nu a participat la deliberări și la adoptarea nici uneia dintre cele două hotărâri de consiliu local.

În virtutea rolului său activ, instanța de fond a analizat în mod complet toate chestiunile deduse judecății de către ambele părți din proces, arătând în detaliu care sunt considerentele care au format convingerea instanței potrivit căreia Raportul de evaluare nr. x/23.05.2014 a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale privind regimul conflictului de interese, aplicabile în cauza dedusă judecății.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, în exercitarea rolului său activ, instanța de fond, în vederea aflării adevărului în cauză, a întreprins demersuri proprii, administrând proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Instanța de fond, în argumentarea soluției de respingere a acțiunii formulate de reclamant, a reținut că la dosarul cauzei au fost depuse exemplare diferite ale proceselor-verbale de ședință în cadrul cărora au fost adoptate hotărârile în raport de care s-a reținut starea de conflict de interese a reclamantului, precum și că înscrisurile comunicate de către reprezentantul unității administrativ teritoriale sunt identice cu cele ce au stat la baza emiterii raportului contestat, în timp ce, înscrisurile înaintate sub semnătura secretarului orașului, atestă o altă stare de fapt referitoare la vot.

În mod corect și legal, instanța de fond a reținut că Agenția Națională de Integritate și-a întemeiat raportul de evaluare pe mențiunile din procesele-verbale de ședință conform cărora A. a participat la deliberări și la vot, fără a se abține.

Totodată, instanța de fond a reținut că varianta atestată de înscrisurile comunicate sub semnătura secretarului orașului, precum și notele olografe luate de acesta în timpul ședințelor, atestă o stare de fapt contrară, în acord cu care reclamantul ar fi înțeles să se abțină de la vot cu ambele ocazii.

În vederea lămuririi acestor neconcordanțe, instanța a procedat la audierea numiților D., secretarul orașului, B., primarul orașului și H., consilier local, acesta din urmă fiind cel menționat că s-ar fi abținut de la vot în procesul-verbal al ședinței din 28.11.2011, ce a făcut parte din documentația ce a stat la baza emiterii raportului de evaluare.

Totodată, Curtea a dispus audierea și citarea cu mandat de aducere a numitului C., consilier local, identificat ca fiind cel ce a votat împotrivă, în cazul ambelor hotărâri ale deliberativului local despre care se discută în cauză, însă instanța a constatat că aceste demersuri au rămas fără finalitate, martorul fiind plecat din țară, motiv pentru care, în mod corect și legal, instanța a luat act de incidența prevederilor art. 313 alin. (3) C. proc. civ. și a procedat la judecata cauzei, astfel că susținerile recurentului-reclamant privind aceste aspecte sunt nefondate.

Analizând întreaga probațiune astfel administrată, Curtea și-a format convingerea în sensul în care actul administrativ atacat este legal, iar susținerile petentului nu au fundament, opinie însușită și de instanța de control judiciar.

Cu privire la nerespectarea regimului juridic al conflictului de interese, în mod legal prima instanță a interpretat și aplicat prevederile art. 77 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 și art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, constatând legalitatea Raportului de evaluare nr. x/23.05.2014.

Astfel, conflictul de interese este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ca fiind situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Reglementarea legală a conflictului de interese administrativ reprezintă garantarea principiilor imparțialității, integrității, transparenței decizionale și supremației interesului public prin sancționarea situațiilor în care interesul privat prevalează asupra interesului public, în exercitarea funcțiilor și demnităților publice.

O definiție a conflictului de interese privind funcționarii publici este inclusă în art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, conform căruia: " Conflictul de interese se naște în situația în care un funcționar public are un interes personal de natură să influențeze sau să pară a influența exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor sale oficiale".

Conflictul de interese privind aleșii locali este reglementat de Legea nr. 161/2003, Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali și Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.

Conflictul de interese, astfel cum este reglementat pentru aleșii locali, urmărește să asigure exercitarea atribuțiilor conferite funcției respective fără niciun interes de natură patrimonială pe care aceștia l-ar putea avea în chestiunile pentru care sunt chemați să hotărască, sensul acestor reglementări fiind dat de necesitatea îndeplinirii îndatoririlor specifice mandatului pe care îl exercită cu obiectivitate, imparțialitate, integritate, transparență decizională și supremație a interesului public.

Astfel, potrivit art. 77 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare:

"Conflictele de interese pentru președinții și vicepreședinții consiliilor județene sau consilierii locali și județeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare".

Aceste prevederi legale se coroborează, în cazul consilierilor locali, cu cele instituite în cuprinsul art. 47 alin. (1) (în prezent art. 46) din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:

"(1) Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local".

Art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că:

"Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau de la care obțin venituri;

d) o altă autoritate din care fac parte;

e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;

f) o asociație sau fundație din care fac parte".

Art. 77 din același act normativ reglementează în sensul că:

"1) Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

(2) În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă.

(3) Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței".

Concret, instanța de fond analizând întregul material probator aflat la dosarul cauzei și-a format convingerea potrivit căreia actul administrativ atacat este legal.

Curtea de apel a apreciat în mod corect că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că reclamantul a luat parte la deliberări și la adoptarea celor două hotărâri, exprimându-și poziția, într-un sens sau altul, în ambele cazuri, precum și faptul că nici nu și-a anunțat colegii despre existența unei împrejurări care atestă apariția unui conflict de interese.

Astfel, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că pe perioada supusă verificării recurentul a deținut funcția publică de consilier local și a luat parte la deliberarea și adoptarea celor două hotărâri de Consiliu local, atât timp cât a votat - în ambele cazuri - ordinea de zi care cuprindea și cele două proiecte (în primul caz, a și supus-o spre aprobare), a asigurat cvorumul de ședință prin participarea sa, iar într-unul din cazuri chiar a supus spre aprobare - în calitate de președinte de ședință - unul dintre cele două proiecte.

Așa cum s-a reținut în mod corect în considerentele sentinței recurate, este evident că participarea,,la deliberarea și adoptarea de hotărâri", în înțelesul legiuitorului, nu presupune obligatoriu ca persoana în cauză să ia cuvântul în timpul dezbaterilor, iar situația sancționată de legiuitor nu depinde sub nicio formă de modul cum înțelege să voteze respectiva persoană (pentru, contra sau abținere).

Rezultă cu evidență că în cauză reclamantul avea "posibilitatea să anticipeze" votarea celor două proiecte, cu atât mai mult cu cât a cunoscut și a votat ordinea de zi care le cuprindea. Mai mult, într-unul din cazuri a fost chiar cel care a supus spre aprobare ordinea de zi.

În ceea ce privește potențialul beneficiu sau un dezavantaj reprezentat de hotărâri, legiuitorul arată că un consilier trebuie să își anunțe colegii, la începutul dezbaterilor, chiar și atunci când o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea. Prin urmare, este suficient ca beneficiul sau dezavantajul să aibă, potrivit legiuitorului, caracter potențial, nu neapărat efectiv.

Este evident că domnul A. avea interesul ca bugetul localității să fie adoptat într-o manieră care să nu pericliteze încheierea sau derularea multiplelor contracte încheiate cu societățile deținute de mama, respectiv sora domniei sale.

Astfel, în speță, conflictul de interese rezultă din înscrisurile (procesele-verbale de ședință) conform cărora domnul A. a participat la deliberări și la vot, fără a se abține, în ceea ce privește adoptarea H.C.L nr. 46/28.11.2011 privind rectificarea bugetului local al Orașului Dragomirești pentru anul 2011 și respectiv a H.C.L. nr. 4/20.02.2012 privind aprobarea bugetului local al Orașului Dragomirești pentru anul 2012.

În argumentarea soluției date, instanța de fond a reținut că, astfel, chiar dacă mărturia martorului D., secretarul orașului, îi este favorabilă reclamantului (susținând teza conform căreia situația atestată de mențiunile olografe ale proceselor-verbale de ședință, conform căreia petentul s-a abținut de la vot cu ocazia adoptării ambelor hotărâri în discuție, este reală), nu este mai puțin adevărat că ea este contrazisă de declarațiile celorlalți doi martori, acestea fiind concordante și susținute de documente oficiale, comunicate la solicitarea pârâtei și, ulterior, a instanței, pentru care primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, și-a asumat întreaga răspundere.

Deasemenea, instanța de fond a consemnat în detaliu cele declarate de secretarul orașului, dl. D..

În mod corect a reținut instanța de fond că în sprijinul celor astfel atestate vine și mărturia martorului H., care confirmă realitatea celor reținute de către pârâtă, în sensul în care acesta a participat la ședința ținută la 28.11.2011, despre care a afirmat că o reține, întrucât a fost o ședință conflictuală, majoritatea discuțiilor fiind axate în jurul punctului de pe ordinea de zi referitor la rectificarea bugetului local aferent anului 2011.

Deasemenea, instanța de fond a reținut că, același martor a susținut că, în aceeași situație se afla și domnul consilier C., astfel încât poziția lor a fost una unitară în ceea ce privește toate punctele de pe ordinea de zi, în sensul în care el s-a abținut de la vot, iar domnul C. a votat împotrivă, existența unui vot împotrivă fiind atestată și de procesul-verbal de la dosarul cauzei.

În plus de acestea, instanța de fond a reținut că sunt în acord cu prescripțiile legii și susținerile martorului, în sensul în care, în cazul în care unul dintre consilieri are un interes personal în legătură cu o problemă supusă dezbaterii în ședință, procedura urmată este în sensul în care, deși participă la discuțiile premergătoare votului, înaintea acestuia, persoana în discuție părăsește sala de ședință și nu este prezentă în cursul votului.

În acest context, instanța de fond a constatat că, niciunul dintre documentele depuse la dosar, nici măcar cel care susține apărarea reclamantului, nu atestă că în cursul celor două ședințe ar fi existat o astfel de situație.

Mai mult decât atât, instanța de fond, în argumentarea soluției a mai reținut că, și în situația în care s-ar trece peste aceste aspecte, și plecând de la teza susținută de reclamant, în sensul în care el a fost cel care s-a abținut de la vot în cadrul ambelor ședințe, admiterea acțiunii tot nu se justifică din perspectiva prevederilor art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, instanța de fond a reținut, corect și legal, că reclamantul a luat parte la deliberări și nici nu și-a anunțat colegii despre existența unei împrejurări care atestă existența unui conflict de interese.

În concluzie, raportat întreg materialul probator administrat în cauză, în mod corect și legal instanța de fond a reținut că dl. A. a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese în perioada exercitării mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local al Orașului Dragomirești, județul Maramureș, prin participarea la deliberarea și adoptarea H.C.L. nr. 46/28.11.2011 privind rectificarea bugetului local al Orașului Dragomirești pentru anul 2011, respectiv a H.C.L. nr. 4/20.02.2012 privind aprobarea bugetului local al Orașului Dragomirești pentru anul 2012, respectiv a încălcat dispozițiile art. 77 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, art. 47 (în prezent art. 46) din Legea nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 75 lit. a) și art. 77 din Legea nr. 393/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată și face obiectul unei jurisprudențe constante a instanței supreme, astfel încât recursul de față a fost soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 237/2015 din 23 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2017.