ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2967/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Acțiunea formulată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. 58017/G/II din 10 decembrie 2013 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate (denumită în continuare A.N.I.).
Soluția instanței de fond
Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 157 din 16 aprilie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat raportul de evaluare nr. 58017/G/II din 10 decembrie 2013 întocmit de pârâtă, apreciind că actul administrativ contestat este nelegal, fiind rezultatul unei interpretări și aplicări eronate a legislației aplicabile.
II. Calea de atac exercitată
Recursul
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe fond respingerea acțiunii.
În esență, recurenta a arătat că în mod corect s-a reținut cazul de incompatibilitate în privința intimatei-reclamante întrucât a deținut, simultan, atât calitatea de consilier local al Consiliului Local al Orașului Dragomirești cât și cea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul Cabinetului primarului orașului Dragomirești, respectiv de consilier personal al primarului, încălcând astfel dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată încheierea de ședință din 1 aprilie 2015.
III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte, analizând recursul formulat, reține că este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. 58017/G/II din 10 decembrie 2013, emis de A.N.I. Prin acest raport s-a reținut că, în perioada 2 noiembrie 2012 - prezent, reclamanta, în calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Dragomirești, județul Maramureș, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, prin nerespectarea dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003.
Starea de incompatibilitate a fost generată de exercitarea concomitent atât a funcției de consilier local în cadrul Consiliului Local al Orașului Dragomirești, județul Maramureș cât și a funcției de consilier personal (angajat cu contract individual de muncă) în cadrul cabinetului primarului orașului Dragomirești, județul Maramureș, această situație de fapt nefiind contestată.
Potrivit prevederilor art. 88 din Legea nr. 161/2003: „(1) Funcția de consilier local sau consilier județean este incompatibilă cu (...) c) calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului județean ori al prefecturii din județul respectiv”.
Conform art. 132
1
din Legea nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale (fost art. 156
2
, introdus prin Legea nr. 286/2006): „Denumirea aparatului propriu de specialitate se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Denumirea servicii descentralizate ale ministerelor se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea servicii publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale”.
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale citate anterior, că prin înlocuirea denumirii de aparat propriu al consiliului local cu denumirea de aparat de specialitate al primarului în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, această înlocuire a operat și în privința dispozițiilor Legii nr. 161/2003, astfel că din perspectiva art. 88 alin. (1) lit. c), funcția de consilier local este incompatibilă cu calitatea de angajat cu contract individual de muncă în aparatul de specialitate al primarului.
Potrivit Organigramei și Statului de funcții al aparatului de specialitate al primarului aprobate prin Hotărârea C.L. Dragomirești, județul Maramureș, nr. 30 din 28 august 2013, aparatul de specialitate al primarului are în componență cabinetul primarului.
Conform Hotărârii C.L. nr. 30/2013, aparatul de specialitate al primarului cuprinde două categorii de personal: funcționarii publici, cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și personalul angajat cu contract individual de muncă, care nu are calitatea de funcționar public și căruia îi sunt aplicabile exclusiv prevederile legislației muncii.
Este evident că la cabinetul primarului pot fi angajate și persoane pe post de consilier personal, în baza unui contract individual de muncă.
Prin urmare, potrivit acestor înscrisuri ce se află la dosarul cauzei, rezultă fără echivoc că în aparatul de specialitate al primarului este inclus și cabinetul primarului, ca un compartiment al acestuia, iar reclamanta a avut calitatea de angajat cu contract individual de muncă în cadrul cabinetului primarului.
Deci, contrar susținerilor reclamantei, cabinetul primarului face parte integrantă din aparatul de specialitate al primarului.
În consecință, dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 devin incidente, deoarece reclamanta a deținut concomitent atât calitatea de consilier local cât și calitatea de consilier personal al primarului, angajat cu contract individual de muncă în cadrul cabinetului primarului, compartiment ce face parte din aparatul de specialitate al primarului.
Susținerile reclamantei cu privire la interpretarea disp. art. 66 din Legea nr. 215/2001 nu pot fi reținute ca întemeiate.
Conform dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 215/2001, primarii pot înființa în limita numărului maxim de posturi aprobate, cabinetul primarului, compartiment distinct; personalul din cadrul cabinetului primarului fiind numit și eliberat din funcția de primar; personalul din cadrul cabinetului primarului își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată, încheiat în condițiile legii, pe durata mandatului primarului.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul a avut în vedere, prin adoptarea sintagmei compartiment distinct numai atribuțiile cabinetului și nu neapartenența acestei entități la aparatul de specialitate al primarului. Numărul de posturi alocate cabinetului primarului fiind inclus în numărul total de posturi bugetare din cadrul Consiliului Local Dragomirești, iar personalul angajat fiind și el inclus în categoria angajaților cu contract individual de muncă din compartimentul de specialitate al primarului.
Reclamanta, care deținea calitatea de ales local, nu putea desfășura concomitent și activitatea de consilier personal al primarului, întrucât cerința de imparțialitate nu este îndeplinită pentru că se poate găsi în situația în care nu își poate îndeplini cu obiectivitate cumulul de atribuții ce îi revin în dubla calitate (consilieră a primarului însărcinată cu rezolvarea problemelor/sarcinilor atribuite de acesta și atribuțiile ce decurg din calitatea de consilier local) mai ales în situațiile în care acțiunile/faptele/primarului nu sunt convergente cu cele ale consiliului local din care face parte.
Nimic nu o împiedica pe reclamantă să aleagă între calitatea de ales local și consilier personal al primarului, în condițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003.
În altă ordine, adresa Agenției Naționale de Integritate de care s-a prevalat reclamanta, oferă doar un punct de vedere, o opinie a acestei autorități, instanța de judecată fiind singura căreia îi revine rolul constituțional de a interpreta și aplica legea.
Dispozițiile legale menționate anterior sunt suficient de clare și previzibile în ceea ce privește starea de incompatibilitate prevăzută de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, astfel că această adresă în care este menționat un punct de vedere nu leagă în niciun fel instanța de judecată în ceea ce privește îndeplinirea rolului conferit constituțional și nici nu poate acoperi nerespectarea dispozițiilor legale în cazul reclamantei.
Prin urmare, raportul de evaluare nr. 58017/G/II din 10 decembrie 2013 emis de A.N.I. este legal, acțiunea reclamantei fiind neîntemeiată.
Această concluzie/soluție se înscrie în linia jurisprudenței Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, cu privire la problema de drept ivită și în cauza de față, astfel cum rezultă și din decizia nr. 5037 din 18 aprilie 2013.
Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte reține incidența în cauză a disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința recurată fiind netemeinică și nelegală, astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va respinge acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 157 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2015.