ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1647/2017
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1647/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1647/2017
Asupra recursurilor
de față;
A. Obiectul
cererii introductive.
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, reclamanta SC A. SRL prin administrator
judiciar SC C. IPURL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL și a
solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se
dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 4.807.265,20 lei reprezentând
prejudiciu stabilit prin clauza penală inserată în contractul
intitulat „x” din 6 septembrie 2013, să fie obligată pârâta la plata
dobânzii legale aferente sumei de 4.807.265,20 lei, de la data de 23 aprilie
2014 și până la plata efectivă, să fie obligată pârâta
la plata cheltuielilor efectuate în cauză.
Pârâta a
formulat cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității
pactului cambial, în principal pentru lipsa consimțământului, în
subsidiar pentru dol sau eroare, lipsa mandatului și pentru lipsa cauzei, în
subsidiar reducerea cuantumului penalității în conformitate cu art. 1541
alin. (1) lit. a) N.C.C., cu obligarea reclamantei-pârâte reconvenționale
la plata cheltuielilor de judecată.
B. Hotărârea
primei instanțe.
Prin
sentința civilă nr. 1220 din 29 februarie 2016, Tribunalul
București, secția a VI-a civilă, a constatat că a
intervenit compensația între creanța reclamantei în valoare de
4.807.265,2 lei reprezentând prejudiciul stabilit prin clauza penală
inserată în contractul intitulat „pact cambial” din 6 septembrie 2013
și creanța pârâtei în valoarea de 3.526.745,51 lei reprezentând
contravaloare furnitură și servicii, conform contractului cadru de
furnizare și execuție din 3 septembrie 2013 până la
concurența sumei de 3.526.745,51 lei, a obligat pârâta la plata către
reclamantă a sumei de 1.280.519,69 lei reprezentând diferența dintre
cele două creanțe, a o
bligat pârâta la plata către
reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 4.807.265,20 lei
calculată pentru perioada 23 septembrie 2014 până la 19 mai 2014,
respectiv suma de 41.092,24 lei, a obligat pârâta la plata către
reclamantă a dobânzii legale aferentă sumei de 1.280.519,69 lei
pentru perioada 19 mai 2014 până la 23 octombrie 2014 (data introducerii
cererii de chemare în judecată, respectiv suma de 63.675,17 lei precum
și în continuare până la plata efectivă a debitului și a
respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
C. Calea de
atac împotriva hotărârii primei instanțe.
Împotriva
acestei sentințe a declarat apel SC B. SRL prin care a solicitat, în
principal anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la
instanța de fond, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței
civile în sensul respingerii cererii principale formulate de SC A. SRL și
al admiterii cererii reconvenționale, constatând nulitatea pactului
cambial; reducerea cuantumului penalității în conformitate cu art. 1541
alin. (1) lit. a) C. civ.; în ipoteza respingerii apelului, în temeiul art. 478
alin. (5) C. proc. civ. și art. 1616 și urm. C. civ., solicită
să se facă aplicarea compensației legale între suma la care a
fost obligată la plata prin sentința apelată și suma
datorată de SC A. SRL în temeiul art. 241 din Legea nr. 31/1990, respectiv
8.450.463,49 lei (diferența, pe de o parte, între creanța
solicitată de apelantă la masa credală a SC A. SRL (11.997.209
lei) și nerealizată ca efect al înlăturării creanței
de la masa credală și, pe de altă parte, creanța
recunoscută a fi fost datorată în baza contractului nr. 913/2013 în
prezenta cauză, respectiv 3.526.745,51 lei), cu cheltuieli de
judecată.
D. Hotărârea
instanței de apel.
Prin Decizia civilă
nr. 2022/A din 5 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a
VI-a civilă, a admis apelul formulat de pârâta SC B. SRL și a
schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins
cererea introductivă astfel cum a fost modificată; a menținut
soluția cu privire la cererea reconvențională.
E. Calea de
atac împotriva hotărârii instanței de apel.
Împotriva
acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Reclamanta SC
A. SRL prin administrator judiciar SC C. IPURL critică decizia sub
următoarele motive de nelegalitate:
SC B. SRL a
formulat o declarație de creanță invocând o creanță
față de reclamantă în cuantum de 4.785.344,72 lei. Ulterior a
rezultat că soldul contabil rezultat din contractul cadru de furnizare
și execuție din 2013 era în valoare de 3.526.745,51 lei.
Potrivit art.
90 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, recurenta-reclamantă apreciază
că, în cauză, compensația opera de plin drept de îndată ce
există două datorii certe, lichide și exigibile.
Singura
posibilitate pe care recurenta-reclamantă o avea era aceea de a solicita
să se constate că pentru o parte din creanță a operat
compensația legală, iar în ceea ce privește diferența -
respectiv suma de 1.280.519,68 lei să formuleze împotriva intimatei o
acțiune în realizare.
Instanța
de apel a pronunțat o decizie contradictorie reținând că singura
manieră în care reclamanta putea să-și realizeze creanța
era printr-o acțiune în realizare și nu o acțiune în constatare și
cu toate acestea nu s-a pronunțat în niciun fel asupra capătului doi
de cerere.
Referitor la
aprecierea instanței conform căreia nu există acțiune
soluționată definitiv care să aibă ca obiect o acțiune
în răspundere contractuală, întemeiată pe dispozițiile
pactului cambial, recurenta consideră că aceasta nu reprezintă o
condiție pentru a putea constata că a intervenit compensarea
legală, pentru că, în egală măsură, dispozițiile
legale referitoare la compensare nu prevăd ca și condiție pentru
ca aceasta să intervină, constatarea acestora prin titluri
executorii.
Data la care
urmează a fi analizate îndeplinirea condițiilor pentru intervenirea
compensării de drept este momentul la care ambele creanțe au devenit
deopotrivă certe, lichide și exigibile, acest moment fiind momentul
la care s-a născut creanța recurentei-reclamante.
Apelanta-pârâtă
a recunoscut la 26 mai 2014 că din derularea contractului nr. 969 din 3
septembrie 2013 a rezultat un debit de 3.526.745,18 lei.
Sunt invocate
dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Pârâta-recurentă
SC B. SRL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:
Decizia
recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - art. 488 pct. 6
C. proc. civ.
Ulterior
încheierii contractului de furnizare și execuție și având ca
temei tocmai acest contract, înscrisul intitulat „pact cambial” nu poate avea
decât valoarea unui proces-verbal de predare-primire a biletelor la ordin,
așa cum prevede contractul. Un astfel de proces-verbal nu conține un
nou acord de voință al părților asupra unor aspecte
suplimentare față de contract, ci doar constată situații de
fapt.
Decizia este
dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material din
materia interpretării actului juridic și a nulității
acestuia - art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Pactul
cambial este nul absolut pentru lipsa consimțământului Gealan, pentru
eroare esențială - error in negotio și este anulabil pentru dol
- eroare provocată și pentru lipsa cauzei juridice.
Prin recursul
declarat de SC B. SRL, aceasta vizează modul de soluționare a
apelului privind aspectele legate de capătul principal al cererii
reconvenționale referitor la soluția instanței de fond
privitoare la nulitatea pactului cambial.
Potrivit
Actului constitutiv al societății pentru stingerea acțiunilor
litigioase care depășesc suma de 50.000 euro, directorul general avea
nevoie de un mandat special din partea asociatului, ceea ce nu a existat în
acest caz.
Neexistând un
astfel de mandat pentru remiterea de datorie, recurenta-pârâtă nu avea cum
să-și exprime consimțământul pentru încheierea „pactului
cambial” care ar fi dus la remiterea de datorie pentru o sumă
restantă de 1,6 milioane lei la data semnării și alte 3,6
milioane lei estimate prin contractul de furnizare.
Se
solicită casarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului declarat
de SC B. SRL în ceea ce privește capătul principal al cererii
reconvenționale și pe cale de consecință constatarea
nulității pactului cambial, cu menținerea în rest a
hotărârii în ceea ce privește cererea principală.
F. Analizând
decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte
apreciază că recursurile sunt fondate și urmează a fi
admise pentru următoarele considerente:
Deși
prin acțiunea introductivă reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea
pârâtei la plata sumei de 4.807.265,20 lei reprezentând prejudiciu stabilit
prin clauza penală inserată în contractul intitulat „x” din 6
septembrie 2013, precum și la plata dobânzii legale, această cerere a
fost modificată la data de 24 octombrie 2014, solicitându-se să se
constate că a intervenit compensația între creanța în valoare de
4.807.265,20 lei și creanța pârâtei SC B. SRL în valoare de
3.526.745,51 lei până la concurența celei mai mici și obligarea
pârâtei la plata sumei de 1.280.519,69 lei, reprezentând diferența dintre
cele două creanțe. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la
plata dobânzii legale.
Prin
soluția pronunțată în apel sentința fondului a fost
schimbată în parte în sensul respingerii cererii introductive, astfel cum
a fost modificată.
În
considerentele deciziei Curții de Apel sunt analizate condițiile
legale pentru constatarea compensației legale, reținându-se faptul
că nu există creanțe certe, lichide și exigibile.
Curtea de
Apel nu se pronunță în niciun fel și nu analizează cererea
privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.280.519,69 lei.
În acest mod,
considerentele deciziei recurate sunt contradictorii, câtă vreme
apreciază că singura manieră în care reclamanta putea să-și
realizeze creanța era o acțiune în realizare și nu o
acțiune în constatare, însă asupra capătului de cerere privind
obligarea pârâtei la plata sumei de 1.280.519,69 lei, care este o acțiune
în realizare, nu s-a pronunțat în niciun fel.
Este de
reținut faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin.
(1) din Legea nr. 85/2014: „Deschiderea procedurii de insolvență nu
afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanței
sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute
de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data
deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatată și de
administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar”.
Având în
vedere aceste dispoziții legale, în procedura insolvenței SC A. SRL,
respectiv în Dosarul nr. x/93/2014 existent pe rolul Tribunalului Ilfov,
administratorul judiciar a apreciat că în cauză poate opera
compensarea.
SC B. SRL a
formulat contestație împotriva tabelului preliminar, iar problema privind
compensarea urmează a fi tranșată în cadrul procedurii
insolvenței.
În raport de
această situație nu se poate reține concluzia instanței de
apel potrivit căreia părțile ar fi avut la dispoziție o
acțiune în realizarea dreptului în răspundere contractuală,
câtă vreme trebuia să se pronunțe cu privire la cererea privind
obligarea SC B. SRL la plata sumei de 1.280.519,68 lei, precum și la plata
dobânzii legale aferente acestei sume.
Așa
fiind, în cauză sunt întrunite cerințele art. 488 pct. 6 și 8 C.
proc. civ.
Reținând
că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de
recurenta-reclamantă potrivit considerentelor anterior expuse, Înalta
Curte apreciază că se impune admiterea ambelor recursuri și
potrivit dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., hotărârea recurată
urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se impune
această soluție, chiar dacă în privința recursului declarat
de pârâta SC B. SRL, acesta vizează aspecte legate de capătul
principal al cererii reconvenționale, respectiv recurenta-pârâtă
critică soluția privitoare la nulitatea pactului cambial.
Câtă
vreme instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, în
apel după casare, urmează a se analiza această cerere și a
se avea în vedere toate apărările formulate de pârâtă referitor
la nulitatea pactului cambial.
Această
soluție se impune și datorită faptului că în cauză
numai SC B. SRL a formulat apel în cauză împotriva sentinței nr. 1220
din 29 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția
a VI-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL Buftea - prin administrator
judiciar SC C. IPURL București și de pârâta SC B. SRL București
împotriva Deciziei civile nr. 2022/A din 05 decembrie 2016, pronunțate de
Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.
Casează
decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de
apel.
Definitivă.
Pronunțată
în ședința publică, astăzi 9 noiembrie 2017.