ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1647/2017

Decizia nr. 1647/2017 Asupra recursurilor de față; A. Obiectul cererii introductive. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar SC C. IPURL a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 4.807.265,20 lei reprezentând prejudiciu stabilit prin clauza penală inserată în contractul intitulat „x” din 6 septembrie 2013, să fie obligată pârâta la plata dobânzii legale aferente sumei de 4.807.265,20 lei, de la data de 23 aprilie 2014 și până la plata efectivă, să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor efectuate în cauză.

Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității pactului cambial, în principal pentru lipsa consimțământului, în subsidiar pentru dol sau eroare, lipsa mandatului și pentru lipsa cauzei, în subsidiar reducerea cuantumului penalității în conformitate cu art. 1541 alin. (1) lit. a) N.C.C., cu obligarea reclamantei-pârâte reconvenționale la plata cheltuielilor de judecată. B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 1220 din 29 februarie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a constatat că a intervenit compensația între creanța reclamantei în valoare de 4.807.265,2 lei reprezentând prejudiciul stabilit prin clauza penală inserată în contractul intitulat „pact cambial” din 6 septembrie 2013 și creanța pârâtei în valoarea de 3.526.745,51 lei reprezentând contravaloare furnitură și servicii, conform contractului cadru de furnizare și execuție din 3 septembrie 2013 până la concurența sumei de 3.526.745,51 lei, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.280.519,69 lei reprezentând diferența dintre cele două creanțe, a o bligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 4.807.265,20 lei calculată pentru perioada 23 septembrie 2014 până la 19 mai 2014, respectiv suma de 41.092,24 lei, a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferentă sumei de 1.280.519,69 lei pentru perioada 19 mai 2014 până la 23 octombrie 2014 (data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv suma de 63.675,17 lei precum și în continuare până la plata efectivă a debitului și a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.

C. Calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC B. SRL prin care a solicitat, în principal anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței civile în sensul respingerii cererii principale formulate de SC A. SRL și al admiterii cererii reconvenționale, constatând nulitatea pactului cambial; reducerea cuantumului penalității în conformitate cu art. 1541 alin. (1) lit. a) C. civ.; în ipoteza respingerii apelului, în temeiul art. 478 alin. (5) C. proc. civ.

și art. 1616 și urm. C. civ., solicită să se facă aplicarea compensației legale între suma la care a fost obligată la plata prin sentința apelată și suma datorată de SC A. SRL în temeiul art. 241 din Legea nr. 31/1990, respectiv 8.450.463,49 lei (diferența, pe de o parte, între creanța solicitată de apelantă la masa credală a SC A. SRL (11.997.209 lei) și nerealizată ca efect al înlăturării creanței de la masa credală și, pe de altă parte, creanța recunoscută a fi fost datorată în baza contractului nr. 913/2013 în prezenta cauză, respectiv 3.526.745,51 lei), cu cheltuieli de judecată. D. Hotărârea instanței de apel. Prin Decizia civilă nr. 2022/A din 5 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a admis apelul formulat de pârâta SC B. SRL și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins cererea introductivă astfel cum a fost modificată; a menținut soluția cu privire la cererea reconvențională.

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți. Reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar SC C. IPURL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate: SC B. SRL a formulat o declarație de creanță invocând o creanță față de reclamantă în cuantum de 4.785.344,72 lei. Ulterior a rezultat că soldul contabil rezultat din contractul cadru de furnizare și execuție din 2013 era în valoare de 3.526.745,51 lei. Potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, recurenta-reclamantă apreciază că, în cauză, compensația opera de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile. Singura posibilitate pe care recurenta-reclamantă o avea era aceea de a solicita să se constate că pentru o parte din creanță a operat compensația legală, iar în ceea ce privește diferența - respectiv suma de 1.280.519,68 lei să formuleze împotriva intimatei o acțiune în realizare.

Instanța de apel a pronunțat o decizie contradictorie reținând că singura manieră în care reclamanta putea să-și realizeze creanța era printr-o acțiune în realizare și nu o acțiune în constatare și cu toate acestea nu s-a pronunțat în niciun fel asupra capătului doi de cerere. Referitor la aprecierea instanței conform căreia nu există acțiune soluționată definitiv care să aibă ca obiect o acțiune în răspundere contractuală, întemeiată pe dispozițiile pactului cambial, recurenta consideră că aceasta nu reprezintă o condiție pentru a putea constata că a intervenit compensarea legală, pentru că, în egală măsură, dispozițiile legale referitoare la compensare nu prevăd ca și condiție pentru ca aceasta să intervină, constatarea acestora prin titluri executorii.

Data la care urmează a fi analizate îndeplinirea condițiilor pentru intervenirea compensării de drept este momentul la care ambele creanțe au devenit deopotrivă certe, lichide și exigibile, acest moment fiind momentul la care s-a născut creanța recurentei-reclamante. Apelanta-pârâtă a recunoscut la 26 mai 2014 că din derularea contractului nr. 969 din 3 septembrie 2013 a rezultat un debit de 3.526.745,18 lei. Sunt invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Pârâta-recurentă SC B. SRL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate: Decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază - art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Ulterior încheierii contractului de furnizare și execuție și având ca temei tocmai acest contract, înscrisul intitulat „pact cambial” nu poate avea decât valoarea unui proces-verbal de predare-primire a biletelor la ordin, așa cum prevede contractul.

Un astfel de proces-verbal nu conține un nou acord de voință al părților asupra unor aspecte suplimentare față de contract, ci doar constată situații de fapt. Decizia este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material din materia interpretării actului juridic și a nulității acestuia - art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Pactul cambial este nul absolut pentru lipsa consimțământului Gealan, pentru eroare esențială - error in negotio și este anulabil pentru dol - eroare provocată și pentru lipsa cauzei juridice. Prin recursul declarat de SC B. SRL, aceasta vizează modul de soluționare a apelului privind aspectele legate de capătul principal al cererii reconvenționale referitor la soluția instanței de fond privitoare la nulitatea pactului cambial.

Potrivit Actului constitutiv al societății pentru stingerea acțiunilor litigioase care depășesc suma de 50.000 euro, directorul general avea nevoie de un mandat special din partea asociatului, ceea ce nu a existat în acest caz. Neexistând un astfel de mandat pentru remiterea de datorie, recurenta-pârâtă nu avea cum să-și exprime consimțământul pentru încheierea „pactului cambial” care ar fi dus la remiterea de datorie pentru o sumă restantă de 1,6 milioane lei la data semnării și alte 3,6 milioane lei estimate prin contractul de furnizare. Se solicită casarea în parte a deciziei recurate, admiterea apelului declarat de SC B. SRL în ceea ce privește capătul principal al cererii reconvenționale și pe cale de consecință constatarea nulității pactului cambial, cu menținerea în rest a hotărârii în ceea ce privește cererea principală.

F. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru următoarele considerente: Deși prin acțiunea introductivă reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.807.265,20 lei reprezentând prejudiciu stabilit prin clauza penală inserată în contractul intitulat „x” din 6 septembrie 2013, precum și la plata dobânzii legale, această cerere a fost modificată la data de 24 octombrie 2014, solicitându-se să se constate că a intervenit compensația între creanța în valoare de 4.807.265,20 lei și creanța pârâtei SC B. SRL în valoare de 3.526.745,51 lei până la concurența celei mai mici și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.280.519,69 lei, reprezentând diferența dintre cele două creanțe.

De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale. Prin soluția pronunțată în apel sentința fondului a fost schimbată în parte în sensul respingerii cererii introductive, astfel cum a fost modificată. În considerentele deciziei Curții de Apel sunt analizate condițiile legale pentru constatarea compensației legale, reținându-se faptul că nu există creanțe certe, lichide și exigibile. Curtea de Apel nu se pronunță în niciun fel și nu analizează cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.280.519,69 lei. În acest mod, considerentele deciziei recurate sunt contradictorii, câtă vreme apreciază că singura manieră în care reclamanta putea să-și realizeze creanța era o acțiune în realizare și nu o acțiune în constatare, însă asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.280.519,69 lei, care este o acțiune în realizare, nu s-a pronunțat în niciun fel.

Este de reținut faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: „Deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii. Compensarea poate fi constatată și de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar”. Având în vedere aceste dispoziții legale, în procedura insolvenței SC A. SRL, respectiv în Dosarul nr. x/93/2014 existent pe rolul Tribunalului Ilfov, administratorul judiciar a apreciat că în cauză poate opera compensarea. SC B. SRL a formulat contestație împotriva tabelului preliminar, iar problema privind compensarea urmează a fi tranșată în cadrul procedurii insolvenței.

În raport de această situație nu se poate reține concluzia instanței de apel potrivit căreia părțile ar fi avut la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului în răspundere contractuală, câtă vreme trebuia să se pronunțe cu privire la cererea privind obligarea SC B. SRL la plata sumei de 1.280.519,68 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume. Așa fiind, în cauză sunt întrunite cerințele art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. Reținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de recurenta-reclamantă potrivit considerentelor anterior expuse, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea ambelor recursuri și potrivit dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., hotărârea recurată urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

Se impune această soluție, chiar dacă în privința recursului declarat de pârâta SC B. SRL, acesta vizează aspecte legate de capătul principal al cererii reconvenționale, respectiv recurenta-pârâtă critică soluția privitoare la nulitatea pactului cambial. Câtă vreme instanța nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, în apel după casare, urmează a se analiza această cerere și a se avea în vedere toate apărările formulate de pârâtă referitor la nulitatea pactului cambial. Această soluție se impune și datorită faptului că în cauză numai SC B. SRL a formulat apel în cauză împotriva sentinței nr. 1220 din 29 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL Buftea - prin administrator judiciar SC C. IPURL București și de pârâta SC B. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 2022/A din 05 decembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel. Definitivă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 noiembrie 2017.