ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 943/2016

Decizia nr. 943/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 februarie 2014, pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Statul Român, prin C., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, solicitând anularea Ordinului nr. 409 din 27 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, semnat de prim-adjunctul procurorului general prin care i s-au stabilit drepturile salariale începând cu data de 01 martie 2013 și repararea pagubei prin plata diferenței de indemnizație și alte drepturi pentru perioada cuprinsă între 1 martie 2013 și data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin sentința nr. 1816 din 6 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Statul Român prin C. S-a respins cererea față de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin Ordinul prim adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 409 din data de 27 februarie 2013 s-a stabilit pentru reclamant o indemnizație de încadrare lunară de 8.994 lei, corespunzătoare vechimii în funcție de peste 20 de ani și gradației 5, un cuantum al sporului pentru risc și suprasolicitate neuropsihică și al sporului de confidențialitate de 1.150 lei și un cuantum al sporului pentru condiții deosebite de muncă de 1.316 lei.

Potrivit art. 6 alin. (1) și (2) al art. 2 din Ordonanța de urgență nr. 80 din 2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar s-a stabilit că avansarea personalului din justiție încadrat pe funcții de conducere sau de execuție se face prin încadrarea în clasele corespunzătoare vechimii în muncă și/sau în funcție dobândite, personalul beneficiind de o majorare a indemnizației succesive suplimentar, pentru fiecare clasă acordându-se o majorare cu 2,5% a indemnizației de încadrare brute lunare.

Prin urmare trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție sau muncă se concretizează prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii dobândite, pentru fiecare clasă acordându-se o majorare de 2,5% a indemnizației de încadrare brute lunare.

În aplicarea acestor dispoziții legale a fost emis Ordinul nr. 2022 din 28 decembrie 2011, stabilindu-se indemnizația de încadrare brută lunară de care beneficia reclamantul începând cu 1 ianuarie 2012.

Acest ordin nu a fost contestat de reclamant. De aceea, el a produs efecte juridice, fiind luat în calculul unor drepturi bănești ulterioare.

Deoarece la 11 februarie 2013 reclamantul a împlinit o vechime în funcția de procuror de 20 ani în aplicarea dispozițiilor legale s-a procedat la emiterea Ordinului nr. 409 din 27 februarie 2013 prin care s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară de care beneficiază reclamantul începând cu data de 1 martie 2013.

Indemnizația de încadrare brută lunară de 8.764, stabilită anterior și necontestată, începând cu data de 1 martie 2013 a fost majorată cu 2,5% potrivit prevederilor legale în vigoare.

Regimul de acordare a tranșelor de vechime este diferit în reglementarea Legii nr. 284/2010 față de cea a Legii nr. 330/2009.

Astfel, dacă până la 1 ianuarie 2011 trecerea într-o altă tranșă de vechime în muncă presupunea aplicarea la indemnizația de încadrare a unor procente de 5% până la 25% și a unor procente de 10% până la 30% pentru vechime în funcție, după intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010, odată cu reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice trecerea la o nouă tranșă de vechime în funcție și o nouă gradație presupune aplicarea la indemnizația de încadrare brută lunară avută anterior la data de 31 decembrie 2010 a unui procent de 2,5% pentru fiecare clasă de salarizare succesivă cuantumurile sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru confidențialitate rămânând neschimbate la nivelul decembrie 2010.

Art. 2 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare stabilește că „prevederile art. 6 ale art. 2 din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.”

Cât privește acordarea clasei de salarizare 104 în loc de 106, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) cap. VII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 „Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare aferentă clasei maxime de salarizare corespunzătoare instanței/parchetului unde funcționează.”

In urma numirii reclamantului în funcția de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani i s-a aplicat clasa maximă de salarizare corespunzătoare parchetului unde funcționează, însă cu menținerea drepturilor salariale aferente gradului profesional dobândit.

De asemenea, prima instanță a considerat că nu s-a încălcat principiul nediscriminării, deoarece situația reclamantului diferă de situația altor colegi ai săi, în funcție de momentul împlinirii de către fiecare a vechimii în muncă sau în funcție.

Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, a art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a respins cererea față de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că obiectul dosarului l-a constituit anularea Ordinului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 409 din 27 februarie 2013, prin care au fost stabilite drepturile salariale începând cu data de 01 martie 2013, iar în subsidiar repararea pagubei prin plata diferenței de indemnizație și alte venituri pentru perioada cuprinsă între 01 martie 2013 și data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța.

După cum a susținut și în fața instanței de fond, recurentul nu contestă procentul de 2,5% însă acesta trebuie acordat pentru fiecare clasă de salarizare succesivă. Ori, în cazul său, nu i s-a acordat nicio clasă, drepturile salariale acordate prin Ordinul nr. 409 din 27 februarie 2013 fiind corespunzătoare clasei de salarizare 104 gradația 5, la fel ca în Ordinul anterior nr. 2022 din 28 decembrie 2011 când vechimea în magistratură era cuprinsă între 15-20 ani. Rezultă că, la împlinirea vechimii de 20 ani în magistratură nu i s-a acordat nicio clasă sau gradație de salarizare, aplicându-se doar un procent de 2,5% ca și cum i s-ar fi acordat o clasă de salarizare fără ca aceasta să se adauge la clasele anterioare, respectiv 104.

Examinând art. 10 alin. (5) din Legea cadru nr. 284/2010 care stabilește că diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, rezultă că pentru procurorii de tribunal, la fel ca și alți colegi în aceeași situație, drepturile salariale trebuie să fie acordate pentru clasa de salarizare 106 (104 pentru procurorii de locale, plus două clase ce se adaugă în cazul procurorilor de la parchetele de pe lângă tribunale).

Consideră că motivația este inacceptabilă la nivel de principii ce au fost evidențiate în acțiunea dedusă judecății, dar și în plan practic, având în vedere întinderea și consecințele drepturilor pentru toți magistrații care acced pe viitor în noi tranșe de salarizare în funcție de vechimea în magistratură. Altfel, nu mai putem vorbi de echitate și coerență, de oportunități egale și remunerație egală pentru munca prestată în aceleași condiții de vechime. În fond, îndeplinirea condiției de vechime ca element obiectiv, ar trebuie să impună producerea acelorași efecte, fiind indiferent momentul îndeplinirii condițiilor, iar o vechime identifică și un nivel identic al parchetului, nu pot să producă efecte diferite astfel încât unii magistrați să aibă indemnizații mai mari decât alți colegi aflați în situații identice.

Procedura filtru;

În procedura de filtru reglementată de dispozițiile art. 493 alin (1) a fost întocmit raportul prin care s-a concluzionat că recursul îndeplinește condițiile de formă, fiind comunicat părților. Completul de filtru în urma verificării, a concluzionat în raport de dispozițiile art. 493 alin. (7) că recursul nu poate fi soluționat potrivit alin. (5) sau (6), iar prin încheierea de ședință din data de 14 octombrie 2015 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul A.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și limitele dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurent, se constată că în cauză nu subzistă motive de casare a sentinței recurate.

Ordinul prim adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 409 din data de 27 februarie 2013 este act administrativ cu caracter individual legal și temeinic, emis în aplicarea Legii nr. 284/2010 și a O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal bugetare, coroborate cu art. 6 alin. (1) și (2) al art. 2 din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 2 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/1011, precum și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, în calitate de ordonator principal de credite, procurorul general este ținut să aplice reglementările legale în vigoare referitoare la reîncadrarea și salarizarea personalului din cadrul parchetelor.

Or, în aplicarea noilor dispoziții legale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis ordinul menționat, prin care s-a procedat la majorarea indemnizației în raport de vechimea în funcție, potrivit Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (1) și (2) al art. 2I din O.U.G. nr. 80 din 8/2010 pentru completarea art. 2 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar s-a stabilit că avansarea personalului din justiție încadrat pe funcții de conducere sau de execuție se face prin încadrarea în clasele corespunzătoare vechimii în muncă și/sau în funcție dobândite, personalul beneficiind de o majorare a indemnizației succesive suplimentar, pentru fiecare clasă acordându-se o majorare cu 2,5% a indemnizației de încadrare brute lunare.

Prin urmare trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție sau muncă se concretizează prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii dobândite, pentru fiecare clasă acordându-se o majorare de 2,5% a indemnizației de încadrare brute lunare.

În aplicarea acestor dispoziții legale a fost emis Ordinul nr. 2022 din 28 decembrie 2011 (fila 47 dosar fond), ordin pe care reclamantul nu l-a contestat, prin acesta stabilindu-se clasa de salarizare 104, indemnizația de încadrare brută lunară de care beneficia reclamantul începând cu 1 ianuarie 2012, după cum urmează: o indemnizație de încadrare lunară de 7.556 lei (corespunzătoare unei vechimi în funcție între 15-20 ani și gradație 5); un cuantum de 992 lei al sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate; un cuantum de 1.134 lei al sporului pentru condiții deosebite de muncă.

Ulterior ordinele de salarizare au fost de aplicare globală a unor majorări ale sumelor aflate deja în plată.

Întrucât la 11 februarie 2013 reclamantul a împlinit o vechime în funcția de procuror de 20 ani în aplicarea dispozițiilor legale s-a procedat la emiterea Ordinului nr. 409 din 27 februarie 2013 prin care s-a stabilit indemnizația de încadrare brută lunară de care beneficiază reclamantul începând cu data de 1 martie 2013 (fila 38 doar fond), după cum urmează: clasa de salarizare 104; indemnizația de încadrare lunară de 8.984 lei (corespunzătoare unei vechimi în funcție de peste 20 ani și gradația 5; 1.150 lei sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate; 1.316 lei spor pentru condiții deosebite de muncă.

După cum se poate observa, indemnizația de încadrare brută lunară de 8.764, stabilită anterior și necontestată în condițiile legii, începând cu data de 1 martie 2013 a fost majorată cu 2,5% potrivit prevederilor legale în vigoare.

Astfel, ordinul menționat este act administrativ emis în vederea executării în concret a legii. Prin acest ordin s-a organizat executarea și s-au realizat dispozițiile legii.

De asemenea, se constată că Ordinul prim adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 409 din data de 27 februarie 2013 reprezintă act administrativ subsecvent Legii nr. 284/2010 și O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 2 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar și O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, emis în limitele și potrivit normelor care îl ordonă și își produce efectele atâta vreme cât legile respective sunt în vigoare.

La emiterea ordinului s-au avut în vedere dispozițiile art. 10 alin. (5) din Legea nr. 284/2010 - cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cap. I art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2) și art. 10 din Anexa nr. VI a Legii nr. 284/2010, art. 6 alin. (3) și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 2 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013.

Nu trebuie neglijat faptul că, regimul de acordare a tranșelor de vechime este diferit în reglementarea Legii nr. 284/2010 față de cea a Legii nr. 330/2009.

Astfel, dacă până la 1 ianuarie 2011 trecerea într-o altă tranșă de vechime în muncă presupunea aplicarea la indemnizația de încadrare a unor procente de 5% până la 25% și a unor procente de 10% până la 30% pentru vechime în funcție, după intrarea în vigoare a Legii nr. 284/2010, odată cu reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice trecerea la o nouă tranșă de vechime în funcție și o nouă gradație presupune aplicarea la indemnizația de încadrare brută lunară avută anterior la data de 31 decembrie 2010 a unui procent de 2,5% pentru fiecare clasă de salarizare succesivă cuantumurile sporurilor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru confidențialitate rămânând neschimbate la nivelul decembrie 2010.

Art. 2 din Ordonanța de urgență nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare stabilește că „prevederile .art. 6, (…) ale art. 2 din O.U.G. nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din O.U.G. nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013”.

Cât privește acordarea clasei de salarizare 104 în loc de 106 se constată că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) cap. VII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010: „Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare aferentă clasei maxime de salarizare corespunzătoare instanței/parchetului unde funcționează.”

Astfel în urma numirii recurentului-reclamant în funcția de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pașcani i s-a aplicat clasa maximă de salarizare corespunzătoare parchetului unde funcționează însă cu menținerea drepturilor salariale aferente gradului profesional dobândit.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., constată că recursul declarat de recurentul este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1816 din 6 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2016.