ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 379/2017

Decizia nr. 379/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată, la data de 31 martie 2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să dispună suspendarea executării Notei de constatare privind contractul de finanțare din 29 octombrie 2012, „Realizarea unui sistem de plată online a serviciilor oferite de A.", cod SMIS, prin care s-a stabilit aplicarea unei corecții financiare de 5% din valoarea fiecăruia din următoarele contracte de achiziție publică: contractul din 30 septembrie 2013, contractul din 05 iunie 2013 și contractul din 31 octombrie 2013, înregistrată la A. la 24 februarie 2015.

Prin sentința civilă nr. 1584 din 4 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și susținând că hotărârea atacată nu respectă condițiile de fond și de formă, iar instanța a înțeles în mod diferit situația de fapt a litigiului dedus judecății.

În privința cazului bine justificat, în sensul art. 14 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă invocă punctele de vedere radical diferite ale autorităților cu atribuții de control în materie față de punctul de vedere al autorității de audit C., care a încălcat dispozițiile art. 2 din anexa la H.G. nr. 875/2011, în condițiile în care constatările din nota atacată nu sunt rezultatul propriilor investigații, ci ale autorității de audit. Totodată, recurenta-reclamantă susține că C. și-a schimbat propriile constatări în urma recomandărilor autorității de audit, în ciuda faptului că inițial a verificat procedurile de atribuire a contractelor și nu a identificat neconformități sau abateri de la prevederile legale în materia achizițiilor publice, drept pentru care a procedat la rambursarea integrală a plăților solicitate de beneficiar. În acest sens, recurenta-reclamantă invocă principiul securității juridice și al încrederii legitime. Mai susține recurenta că nota de constatare nu respectă elementele esențiale și de legalitate și nu este motivată în conformitate cu actele normative în vigoare, întrucât se rezumă la simpla enumerare a elementelor de fapt și la preluarea ca atare a recomandărilor autorității de audit și nu menționează explicit baza legală a aplicării corecției financiare, ci doar face trimitere la prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și pct. 1 din anexa la H.G. nr. 519/2014, fiind incidentă sancțiunea nulității.

În privința cerinței referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă susține că, în condițiile cuantumului foarte ridicat al corecției financiare - 573.015,20 lei, fără T.V.A. - executarea actului ar avea consecințe foarte grave pentru recurenta-reclamantă și pentru contribuabilii pe care agenția îi deservește, având în vedere misiunea ce îi revine de a reglementa și administra Sistemul Integrat de Cadastru și Carte Funciară și rolul definitoriu în identificarea și înregistrarea proprietății imobiliare și în crearea bazei reale pentru evaluarea, impozitarea și garantarea proprietăților, contribuind la siguranța tranzacțiilor imobiliare.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul B. a invocat excepția nulității recursului, arătând că motivele invocate de recurentă nu pot fi încadrate în vreunul dintre cazurile limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., republicat, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Procedura de soluționare a recursului;

1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

La data de 22 august 2016 recurenta a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, solicitând pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 14 decembrie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a respins excepția nulității recursului invocată de intimat prin întâmpinare. Astfel, a fost declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes în susținerea recursului este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „

În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond

”.

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data

pronunțării instanței de fond. Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia, iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speță, obiectul acțiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Notei de constatare privind contractul de finanțare din 29 octombrie 2012.

Așa cum rezultă din informațiile furnizate de sistemul Ecris, confirmate de recurentă în ședința publică de la data de 8 februarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2908 din 9 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, a soluționat fondul cauzei, respingând, ca neîntemeiată, acțiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de față.

Or, conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

În cauza de față, cererea a fost formulată în temeiul prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea

instanței de fond.

Cum instanța de fond s-a pronunțat la data de

9 noiembrie 2015, respingând acțiunea în anulare formulată de reclamant, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efecte.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și, prin urmare, va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca fiind lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1584 din 04 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2017.