ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 120/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 120/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr. 120/2018
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin încheierea de ședință din 17 mai 2016 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/64/2016, s-a respins declarația de abținere a doamnei judecător A.
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire B., solicitând admiterea cererii și anularea, în tot, a încheierii atacate.
Prin încheierea de ședință din 16 iunie 2016, s-a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire pentru lipsa părților, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs
Prin Decizia civilă nr. 1285 din 16 noiembrie 2017, Curtea de Apel Brașov a admis excepția perimării cererii și a constatat perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva încheierii de ședință din 17 mai 2016.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentințe, revizuentul B. a formulat recurs, întemeiat pe art. 304
1
și art. 304 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea hotărârii cu reținerea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată.
A susținut recurentul că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, pentru că nu Curtea de Apel Brașov era competentă să judece cererea de revizuire, ci Înalta Curte de Casație și Justiție.
Decizia instanței de recurs
Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, în raport cu lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, Legea nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, ridicată din oficiu.
Astfel, instanța constată că recurentul, deși a fost legal citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei, conform art. 3 lit. m) raportat la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, și cu timbru judiciar de 0,15 lei, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, nu s-a conformat dispozițiilor instanței.
Se reține că recurentul-revizuent a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru, motivând că taxa judiciară de timbru ar fi trebuit stabilită într-un cuantum mai mare, de 5 lei, cerere de a fost respinsă, ca fiind lipsită de interes, prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2018.
Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, care prevăd că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii, și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, care dispun că, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, Înalta Curte urmează a admite excepția de netimbrare și a anula recursul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția de netimbrare.
Anulează recursul formulat de B. împotriva Sentinței nr. 1285 din 16 noiembrie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2018.
Procesat de GGC - CT