ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 342/2009

Ședința publică de la 6 februarie 2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta SC R. SRL a solicitat în

contradictoriu cu SC C.G.M.R. SA să se dispună pe cale judecătorească încetarea

de către pârâtă a faptelor ilicite de concurență neloială constând în

producerea, importul, distribuirea de tuburi de ambalaje super glue

inscripționate P. din gama produselor P. provenind din Argentina, obligarea

acesteia să nu mai importe asemenea produse, respectiv să repare daunele morale

pricinuite prin delictul civil. A mai solicitat reclamanta ca pârâta să fie

obligată să publice hotărârea judecătorească, pe cheltuiala sa în trei ziare de

largă circulație.

Tribunalul Constanța –

secția comercială a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei C.M.A. SC C.G.M.R. SA și ca nefondată acțiunea

promovată de SC R. SRL București. Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul a reținut că pârâta a avut calitatea de agent în portul Constanța al

transportatorului C.M.A. SC C.G.M. SA din Marsilia pentru marfa expediată din

portul chinez C.S., pentru firma iordaniană B.L.I.T.

A mai reținut instanța de

fond că în portul Constanța, marfa a fost trecută sub supraveghere și reținută

pe motivul că bunurile erau susceptibile de încălcarea dreptului de proprietate

intelectuală. După notificarea agentului transportator care a comunicat că nu

are drept de dispoziție, printr-o adresă din 18 iulie 2006 firma încărcătoare Z.X.G.C.L.

a notificat celor interesați că este de acord cu distrugerea mărfii. În acest

context în care reclamanta a invocat prevederile art. 4 lit. d) și e), art. 5 lit.

g) din Legea nr. 11/1991, pentru a susține că pârâta a depozitat marfă purtând

mențiuni false privind mărcile, originea și caracteristicile mărfii cu scopul

de a induce în eroare cumpărătorii, tribunalul a constatat că pârâta era doar

agent de shiping astfel că nu-i poate fi imputat faptul că a înscris pe

tuburile de adeziv date de identificare fără drept, singurele operații care-i

reveneau acesteia fiind înscrise în contractul încheiat cu transportatorul

francez.

În speță, a mai reținut

prima instanță, marfa a fost distrusă din ordinul emitentului conosamentului

astfel că, nefiind pusă în circuit nu se poate reține că s-a produs un

prejudiciu prin saturarea pieței cu un produs contrafăcut.

Sentința fondului a fost

confirmată de Curtea de Apel Constanța care prin Decizia nr. 44 Com din 13

martie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei. Instanța de apel a

reconfirmat faptul că pârâta nu este producător, importator sau distribuitor al

bunurilor transportate și că nu sunt aplicabile prevederile art. 4 lit. d) și e

din Legea nr. 11/1991.

Împotriva deciziei pronunțată de

instanța de apel a declarat recurs, reclamanta SC R. SRL București prin care a

invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 7, 8, 9 C. proc. civ. în temeiul

cărora a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei instanței civile

competente sau admiterea recursului și modificarea soluțiilor anterior

pronunțate în sensul admiterii acțiunii.

În argumentarea motivului

prevăzut de art. 304 alin. (3) C. proc. civ., recurenta a susținut că în cauză

s-a nesocotit art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. și apărările sale în legătură

cu temeiul legal al acțiunii care vizează proprietatea intelectuală motivat de

faptul că a promovat acțiunea în calitate de titular al mărcii înregistrate

„Picătura” în condițiile în care avea informații, confirmate apoi prin importul

reținut în vamă, din care rezulta că pe piață au ajuns produse contrafăcute

care îi aduc prejudicii prin concurența neloială, că acest fapt a îndreptățit-o

să formuleze cerere de intervenție la organele vamale sub nr. 34939 din 14

iunie 2006. A mai susținut recurenta că Biroul Vamal Constanța a dat curs

cererii de intervenție, urmare căreia i-a comunicat că au fost reținute în vamă

un număr de tuburi super glue provenind din China inscripționate cu marca P. al

cărui titular este, așa încât fiind unic importator pentru România al

adezivului super glue de la producătorul original (Argentina) a mai arătat

recurenta, prin acțiunea promovată a înțeles să-și apere dreptul de proprietate

intelectuală. Recurenta a mai arătat că produsele sosite din China aveau inscripționată

denumirea SC R. SRL și toate datele sale de identificare așa încât a considerat

că este îndreptățită să-și apere acest drept, în fața instanței competente în

conformitate cu Legea nr. 344/2005, art. 1 pct. 2 din Convenția de la Paris și

a Directivei Europene nr. 89/104/CEE.

Motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 alin. (7), (8), (9) C. proc. civ. au fost argumentate de

recurentă în sensul că soluția pronunțată de instanța de apel nu i-a examinat

toate faptele care au fost invocate în sprijinul acțiunii, că actul dedus

judecății a fost schimbat printr-o interpretare greșită a înțelesului său și că

a fost aplicată greșit legea, pentru că instanța a judecat cauza din cu totul alte

puncte de vedere decât faptele referitoare la proprietatea

intelectuală/industrială care în final au dus la concurența neloială.

Recursul este fondat.

Înalta Curte va lua în

examinare motivul prevăzut de art. 304 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia

casarea unei hotărâri se poate solicita atunci când hotărârea a fost dată cu

încălcarea competenței altei instanțe. Din perspectiva acestui motiv s-a pus în

discuție încălcarea art. 2 pct. e C. proc. civ. care stabilește că procesele și

cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială sunt

de competența secțiilor specializate ale instanței civile. Pentru a răspunde

acestui motiv, se vor lua în examinare pretențiile reclamantei care și-a

întemeiat acțiunea pe încălcarea dreptului asupra mărcii înregistrate sub

denumirea P., urmare practicilor anticoncurențiale cât și pe calitatea sa de

importator unic al produsului original super glue de la producătorul din Argentina.

În fața instanței de fond (filele 52-53), recurenta reclamantă a precizat că

faptele pe care le-a invocat sunt în legătură directă cu dreptul de proprietate

intelectuală cu privire la o marcă înregistrată, că invocarea art. 4 din Legea nr.

11/1991 se referă la încălcarea acestui drept.

Rezultă, deci, că recurenta

reclamantă a înțeles să pună în discuție în fața instanței, protecția

proprietății asupra mărcii precum și reprimarea concurenței neloiale, analiza

acestui drept de a cere înlăturarea faptelor de concurență fiind subsecventă

solicitării de a i se proteja proprietatea asupra mărcii așa încât respectând

principiul disponibilității exprimat în fața instanțelor anterioare și apoi în

recurs, calificarea acțiunii trebuia să țină seama de intenția exprimată de

reclamantă în legătură cu dreptul protejat. În alți termeni s-a invocat un

drept care, îi conferă recurentei, protecție teritorială asupra mărcii în

calitatea sa de unic importator. În același sens, se va reține că prin cererea

sa reclamanta recurentă a pus în discuție în principal protecția dreptului de

proprietate, circulația și importul mărfii, iar legătura cu faptele de concurență

neloială a fost invocată în calitatea sa de deținător al mărcii înregistrate

asupra căreia s-au săvârșit acte de concurență prin importul mărfii și prin

„copierea” drepturilor sale. În acest context se va reține faptul că protecția

proprietății industriale are ca obiect printre altele și mărcile de fabrică sau

de comerț, indicațiile de proveniență sau denumirile de origine cât și faptul

că această protecție în măsura în care obiectul protecției se dovedește

întemeiat presupune și înlăturarea concurenței neloiale.

În consecință, motivul de

nelegalitate invocat este întemeiat, astfel că în temeiul art. 304 alin. (3) și

art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul reținându-se că soluționarea cauzei

era în căderea instanței civile în conformitate cu art. 2 lit. e) C. proc. civ.

Față de această concluzie,

celelalte critici întemeiate pe art. 304 alin. (7), (8), (9) C. proc. civ. fiind

subsecvente primului motiv se va reține că examinarea lor distinctă nu se mai

impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC R. SRL București împotriva deciziei civile nr. 44/ COM din 13

martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și sentința

civilă nr. 4700/ COM din 19 septembrie 2007 a Tribunalului Constanța, secția comercială,

și trimite spre competentă soluționare la Tribunalului Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2009.