ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 734 din 28 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/120/2015/a3, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 14 septembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a dispus suspendarea judecății recursului declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din data de 12 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata-pârâtă Sanatoriul A. și trecerea dosarului în arhiva instanței, până la o nouă stăruință a părților.

Împotriva Deciziei nr. 734 din 28 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat contestație în anulare reclamanta A., invocând dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

În cuprinsul contestației în anulare, reclamanta a arătat numai că nu este de acord cu hotărârea pronunțată și că aceasta nu este semnată de membrii completului.

Examinând cauza și decizia atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, nefiind de altfel nici motivată, față de cerințele art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata".

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții, Înalta Curte constată că norma de drept impune îndeplinirea cumulativă a două condiții:

- contestatorul nu a fost legal citat;

- contestatorul nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata.

Deci, în cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de normele menționate anterior.

Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmărește repararea eventualelor neregularități evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.

Din analiza deciziei atacate pe această cale rezultă că, pentru soluționarea cererii de recurs, ce a format obiectul Dosarului nr. x/120/2015/a3 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 411 alin. (2) C. proc. civ.

Or, în speța de față, Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2) teza a II-a C. proc. civ., referitoare la suspendarea voluntară a judecății cauzei, judecătorul nu este ținut de prezența părții reclamante, în situația în care pârâtul a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.

Având în vedere considerentele sumare și practic lipsa motivelor care ar fi putut justifica promovarea contestației în anulare, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către reclamantă nu întrunesc condițiile impuse de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în cauză nefiind întrunite condițiile impuse de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 734 din 28 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM