ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2966/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererile de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 8 decembrie 2014, sub nr. x/36/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Gimnastică, anularea Hotărârii nr. 69 din 12 iunie 2014 a Comitetului Executiv al FRG, prin care a fost aprobată propunerea de premiere a sa cu 1.000 de RON, pentru rezultatele obținute de lotul feminin de gimnastică la Campionatele Europene de Gimnastică Artistică organizate la Bruxelles, Belgia, în perioada 10 - 13 mai 2012, și obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri prin care să fie stabilit un premiu echitabil, respectiv 1/5 din valoarea premiilor alocate antrenorilor care au contribuit la depistarea, selectarea și/sau pregătirea sportivei B., pentru rezultatele obținute la competiția menționată.

Prin cererea adresată aceleași instanțe, la data de 8 decembrie 2014, sub nr. y/36/2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Gimnastică, anularea Hotărârii nr. 70 din 12 iunie 2014 a Comitetului Executiv al FRG, prin care a fost aprobată propunerea de premiere a sa cu 1.000 euro, pentru rezultatele obținute de lotul feminin de gimnastică la Jocurile Olimpice de la Londra, Marea Britanie, și obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri prin care să fie stabilit un premiu echitabil, respectiv 1/5 din valoarea premiilor alocate antrenorilor care au contribuit la depistarea, selectarea și/sau pregătirea sportivei B., pentru rezultatele obținute la competiția menționată.

Prin Încheierea nr. 31 din 2 martie 2015, s-a admis excepția conexității și Dosarul nr. y/36/2014 a fost conexat la Dosarul nr. x/36/2014.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 99 din 28 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosar nr. x/36/2014, a fost respinsă acțiunea reclamantei, ca nefondată, fiind obligată la plata sumei de 3.024,71 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

A reținut instanța, în esență, că nu se pot anula cele două hotărâri atacate, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate, fiind respectate criteriile în privința cuantumului premiilor, stabilirea cuantumului acestora fiind o chestiune de oportunitate, și nu de legalitate, cuantumul fiind lăsat la apreciere.

2.1. Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea în fond a cauzei, cu consecința admiterii acțiunilor și a anulării celor două hotărâri emise de pârâtă.

2.2. În argumentarea recursului, s-au arătat următoarele:

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ., în sensul ca hotărârea recurată nu conține motivele de fapt și de drept ce au stat la baza pronunțării sale, recurenta a arătat că instanța învestită cu soluționarea unei acțiuni este chemată a verifica aspectele invocate de părți în raport de dispozițiile legale incidente, urmând a prezenta, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru pronunțarea soluției, precum și cele pentru care au fost avute în vedere/înlăturate susținerile părților. Motivarea hotărârii trebuie să fie una clară, precisă, în concordanță cu dispozițiile legale incidente și cu probatoriul administrat în cauză, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

Cu toate acestea, instanța de fond nu a analizat și nu a răspuns niciunuia dintre argumentele expuse de părți în susținerea poziției lor procesuale, mărginindu-se a concluziona, exclusiv printr-o frază că, în raport de dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, nu ar fi "abilitată a anula cele două hotărâri emise de pârâtă, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate a acestora, fiind respectate criteriile în privința cuantumului premiilor, constatându-se ca stabilirea cuantumului este o chestiune de oportunitate și nu de legalitate prevăzute de legiuitor, care odată respectate, cuantumul este lăsat la aprecierea sa".

În plus, această frază conține contradicții vădite în exprimare. Astfel, sub un prim aspect, se arata ca instanța nu ar fi "abilitata" să anuleze actele administrative atacate, exprimare care este neclară, întrucât nu se înțelege sensul noțiunii de a nu fi abilitat, respectiv nu se înțelege dacă este vorba de o necompetență materială, funcțională sau de altă natură. Pe de altă parte, judecătorul arată că nu poate anula actele administrative contestate, motivat de faptul că, în speță, chestiunile invocate în cuprinsul cererii introductive de instanță nu ar viza legalitatea/nelegalitatea actului, ceea ce conduce practic la ideea că acțiunea ar fi inadmisibilă. Cu toate acestea însă cererea dedusă judecății a fost respinsă, ca nefondată, astfel că, în mod evident, apare o contradicție vădită între soluția pronunțată și cele anterior arătate.

Este real că motivarea unei hotărâri nu trebuie să fie în mod obligatoriu una amplă întinsă, însă, chiar și succintă fiind, ea trebuie să fie logică, coerentă, cursivă, să analizeze susținerile părților, să ofere răspunsuri clare la chestiunile de drept și de fapt analizate, pentru ca partea să poată înțelege modul în care judecătorul a raționat și a ajuns la soluția pronunțată și, nu în ultimul rând, ca partea să poată formula critici efective și pertinente în eventuala cale de atac ce urmează a fi exercitată.

În raport de aspectele anterior menționate, a apreciat că motivarea instanței de fond este una inexactă, insuficientă, contradictorie, lipsind motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței pentru pronunțarea soluției, precum și cele pentru care au fost înlăturate susținerile sale referitoare la nelegalitatea celor două hotărâri, încălcându-se, astfel, dreptul său la un proces echitabil (întrucât acțiunea formulată nu s-a bucurat de o analiză efectivă de către instanța de fond), astfel că a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce privește motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat faptul că interpretând și aplicând eronat dispozițiile legale incidente, instanța de fond a reținut că nu ar fi abilitată a anula cele două hotărâri emise de pârâtă, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate a acestora, fiind respectate criteriile în privința cuantumului premiilor, constatându-se că stabilirea cuantumului este o chestiune de oportunitate și nu de legalitate.

Sub un prim aspect, se arată că, potrivit art. 1 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenta a înțeles să exercite calea de atac prevăzută de lege împotriva celor două acte administrative ce sunt de natură a-i încalcă drepturile. Astfel, instanța de contencios administrativ este abilitată a verifica legalitatea/nelegalitatea actelor administrative contestate, iar, în urma acestei analize, să procedeze la anularea lor.

Pe de altă parte, prin acțiunea introductivă de instanță, recurenta a solicitat anularea celor două Hotărâri ale Comitetului Executiv al Federației Române de Gimnastică, precum și obligarea pârâtei la emiterea unor noi hotărâri, invocând tocmai nelegalitatea actelor administrative contestate din perspectiva dispozițiilor legale ce ar fi trebuit respectate la adoptarea lor. În aceste condiții, în mod greșit instanța de fond a reținut că, în speță, aspectele învederate în cuprinsul cererii ar reprezenta chestiuni de oportunitate, iar nu de legalitate a actelor administrative contestate.

La adoptarea celor doua Hotărâri ale Comitetului Executiv al Federației Române de Gimnastică au fost încălcate dispozițiile art. 39 din Normele financiare pentru activitatea sportivă aprobate prin H.G. nr. 1447/2007, câtă vreme la stabilirea cuantumului premiului și a modalității în care acesta este repartizat către antrenorii ce au depistat, selecționat și/sau pregătit un sportiv, nu au fost avute în vedere criteriile prevăzute în acest sens.

Astfel, câtă vreme prin Hotărârile contestate au fost stabilite, în beneficiul său, anumite premii, fără însă a fi prezentate detaliat criteriile și modalitatea ce au stat la baza determinării acestor premii, acestea au fost stabilite pur subiectiv, fără a exista posibilitatea verificării legalității modalității de premiere.

În plus, în cuprinsul actelor contestate, intimata-pârâtă nu a înțeles să arate nici criteriile ce au fost avute în vedere la diferențierea efectuată între antrenorii care au contribuit la depistarea, selecționarea și/sau pregătirea sportivei B.

Nu în ultimul rând, consideră recurenta că diferențierea dintre cuantumul premiilor acordate celor trei antrenori ce au contribuit la formarea sportivei arătate este nejustificată, pe de o parte, față de lipsa criteriilor ce au stat la baza luării deciziei, iar pe de altă parte, față de discrepanța majoră existentă între premiile acordate prin Hotărârile contestate. Judecătorul fondului nu a procedat însă la analiza niciuna dintre aceste critici, rezumându-se a arată că, în speță, ar fi fost respectate criteriile în privința acordării premiilor în favoarea sa, neexistând motive de nelegalitate ale actelor administrative contestate.

În plus, susținerea potrivit căreia, în prezenta cauză, nu ar putea fi analizat cuantumul premiului și modalitatea de stabilire a acestuia, nu poate fi primită, câtă vreme nici în actele administrative atacate și nici în vreo dispoziție legală nu se prevede o altă cale de atac în vederea remedierii situației de nelegalitate ce a determinat formularea prezentei acțiuni.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Intimata-pârâtă Federația Română de Gimnastică a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

3.2. În argumentarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de către recurentă, intimata a arătat că hotărârea instanței de fond conține, după o expunere amănunțită a susținerilor părților și a probatoriilor administrate, o argumentație absolut logică și coerentă care a îndreptățit instanța să ajungă la convingerea că nu exista niciun motiv de anulare a Hotărârilor Comitetului Executiv al FRO nr. 69 și 70 din 12 iunie 2014. Instanța a sintetizat de o manieră absolut corectă principalele critici ale reclamantei și a indicat motivele, inclusiv de fapt și de drept, pentru care acestea nu pot fi primite.

Practic, au fost explicit menționate argumentele pentru care reclamanta nu poate invoca nelegalitatea celor doua Hotărâri ale Comitetului Executiv al FRG, avându-se în vedere ca NU se poate proba niciun motiv de nelegalitate, fiind respectate normele legale în baza cărora acestea s-au emis. Instanța de fond a considerat în mod corect ca stabilirea cuantumului premiilor este o chestiune de oportunitate și nu de legalitate, tranșând astfel în mod clar și corect modalitatea de interpretare a normelor incidente. Aceasta au fost de altfel, problemele esențiale cu care instanța de fond a fost învestită spre dezlegare.

De altfel, atât jurisprudența cât și doctrina sunt unanime în a concluziona ca judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părțile le invoca în susținerea uneia și aceleiași cereri, iar o motivare subsidiară este inutila și chiar recomandata, motivul principal, convingător exprimat, fiind suficient pentru a susține justețea unei hotărâri. Ca atare, aceasta critica are un caracter evident formal și nesusținut și urmează a fi cenzurată de către instanța de control judiciar.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că nici aceste critici formulate de către recurenta nu pot fi primite.

Stabilirea cuantumului exact al premiilor pentru sportivi este o chestiune cu privire la care numai organele abilitate, prevăzute prin acte normative obligatorii, pot emite hotărâri. Însăși Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit împrejurarea ca acordarea unor premii pentru sportivi și personalul tehnic constituie o posibilitate a organelor administrative prevăzute de lege, iar nu o obligație imperativa. La rândul lor, beneficiarii premierilor au doar o vocație la acordarea lor, și nu un drept de creanță în sensul legii. Atâta timp cât este vorba de o vocație, deci nu despre un drept recunoscut de lege în înțelesul art. 1 din Legea nr. 554/2004, aceste hotărâri nu pot face obiect al analizei de nelegalitate în fața unei instanțe de contencios administrativ.

În plus, intimata-parata nu are în materia premierilor decât atribuția de a propune, iar cei care aproba (sau nu) propunerile federațiilor sunt Ministerul Tineretului și Sportului ori, după caz, Comitetul Olimpic și Sportiv Român, autorități ce nu au fost chemate în judecată de către reclamantă.

Pe de altă parte, în condițiile în care fondul de premiere este plafonat prin lege, stabilirea unui premiu mai mare pentru reclamanta ar însemna diminuarea premiilor pentru ceilalți doi antrenori - C. și D., persoane care ar fi deci în mod direct lezate prin admiterea acțiunii și care nu au fost chemate în judecată.

Recurenta invoca lipsa unor criterii în evaluarea contribuției la pregătirea sportivei B., ceea ce ar fi condus la o propunere de premiere inechitabilă, dar aceste criterii există, au baza legală și i-au fost comunicate reclamantei în repetate rânduri, respectiv Hotărârea Biroului Executiv al Federației Române de Gimnastică din data de 19 aprilie 2014, actualizată la data de 15 ianuarie 2014, privind criteriile de acordare a premiilor stabilite de H.G. nr. 766/2001 cu modificările ulterioare (H.G. nr. 484/2003, H.G. nr. 1447/2007, H.G. nr. 888/2013).

În preambulul reglementarii menționate se precizează că «prezentele criterii se vor aplica pentru propunerile de premiere tăcute de Federația Română de Gimnastică pentru antrenori și alte categorii de persoane care au contribuții la obținerea unor rezultate deosebite, în interesul atribuit de actele normative privind reglementarea normelor financiare din activitatea sportivă».

Se arată de asemenea că aceste criterii se vor aplica pentru antrenori (profesori, metodiști, psihologi sau alte categorii de persoane stabilite de actul normativ) de la loturile naționale, profesorilor sau antrenorilor care au selecționat/depistat/pregătit sportivi care ulterior au avut rezultate deosebite, personalului din cadrul Federației Romane de Gimnastica sau din cadrul altor cluburi (structuri sportive), în interesul stabilit prin Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000.

În fine, se menționează în preambul ca « prezentele criterii sunt valabile atât pentru premierile efectuate de la bugetul de stat, cât și pentru cele din venituri proprii, atât pentru sume de bani, cât și pentru premii în obiecte».

Criteriile prevăzute de actul normativ și de care intimata-pârâtă a ținut integral seama în cazul recurentei-reclamante sunt explicit stabilite prin această Hotărâre iar recurenta nu indică niciun fel de argument care să fi îndreptățit o altă modalitate de individualizare a premierii, prin incidente anumitor criterii în favoarea sa.

Singurul argument de fapt pe care recurenta îi aduce este acela că a contribuit la pregătirea sportiva a B., în calitate de antrenor de gimnastica, în perioada 1994 - 1997, alături de antrenorii C. și D., așa cum de altfel și instanța de fond a reținut prin sentința pronunțată. Aceasta atrage obligația corelativa a Federației de a propune premierea în cuantumul pe care îl atrage aplicabilitatea criteriilor emise în aplicarea H.G. nr. 766/2001. Recurenta nu a indicat de ce această modalitate de premiere stabilită prin Hotărârile Biroului Executiv nr. 69 și 70 nu este corectă, față de argumentele sale legate inclusiv de faptul că în perioada 1994 - 1997, recurenta s-a ocupat doar de compoziția, respectiv coregrafia exercițiului la sol al B., exercițiu care în perioada 1997 - 2012 a fost schimbat fundamental de mai multe ori. Spre deosebire de recurentă, ceilalți antrenori au avut contribuția cea mai importantă în această perioadă, sub aspectul tehnic al procesului de pregătire a sportivei, ocupându-se de aparatele propriu-zise (sărituri, paralele inegale, bârnă și sol), precum și de celelalte componente al antrenamentului, respectiv pregătirea fizică, psihologică, metodică, tactică etc. Documentele oficiale, atât pentru anul 2004, cât și în prezenta cauză, dovedesc că reclamanta a fost angajată în calitate de antrenor la clubul «Farul» Constanța într-o anumită perioadă, dar ele nu atestă în mod concret munca și aportul la procesul de inițiere/selecție/pregătire al sportive B., certificarea acestora fiind atributul exclusiv al federațiilor sportive naționale, potrivit criteriilor stabilite de aceasta, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (3) din H.G. nr. 1447/2007. Acest fapt este subliniat în mod expres și de răspunsurile celor două instituții care, potrivit legii, efectuează premieri pentru cele mai importante competiții, respectiv Ministerul Tineretului și Sportului și Comitetul Olimpic și Sportiv Român.

Modalitatea de aplicare a criteriilor (aspect exclusiv sub apanajul Federației), a fost justificată și a avut în vedere inclusiv faptul ca recurenta-reclamantă nu a efectuat efectuat nicio deplasare la niciun fel de competiție (pct. 8 al criteriilor). În toate deplasările/concursurile/competițiile de început de activitate sportivă, B. a fost însoțită doar de antrenorii D. și C., iar acest criteriu funcționează ca o dovadă importantă de implicare a reclamantei în procesul de pregătire sportivă.

Pe de altă parte, Sentința civilă nr. 288 CA din 12 septembrie 2013 stabilește ca propunerea de premiere trebuie făcută exclusiv pentru că reclamanta ar fi participat la pregătirea efectivă a sportivei B., deci nu pentru depistarea și nici pentru selecționarea acesteia.

Or, rezultatele obținute în anul 2012 de către gimnastă la nivel de mare performanță olimpică, mondială și europeană se datorează într-o măsură covârșitoare acelor antrenori care au condus-o efectiv la obținerea unui număr impresionant de medalii în cele mai importante competiții sportive, elemente de bază ale gimnasticii nefiind cele care fac diferența la un asemenea nivel competițional.

De altfel, în ultimii 17 ani, reclamanta nu a fost nici măcar prezenta în procesul de pregătire al sportivei B., în nicio calitate sau formă minimă de contribuție, nefăcând parte din colectivul de antrenori.

În concluzie, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 27 aprilie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de ședință din data de 8 iunie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

Înalta Curte va analiza cu prioritate motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., urmând a verifica incidența motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în măsura în care primul motiv va fi considerat nefondat.

Înalta Curte reține că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în cond. art. 425 C. proc. civ., sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești, față de disp. art. 425 alin. (1) lit. b) și c).

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu disp. art. 22 alin. (2) C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

În cauză, apreciază Înalta Curte că sentința civilă recurată nu respectă disp. art. 22 alin. (6) și art. 425 C. proc. civ.

Astfel, instanța de fond nu a analizat și nu a răspuns argumentelor esențiale expuse de părți (în principal de recurentă) în susținerea poziției lor procesuale, mărginindu-se a concluziona că, în raport de dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanța nu este "abilitată a anula cele două hotărâri emise de pârâtă, neputându-se decela niciun motiv de nelegalitate a acestora, fiind respectate criteriile în privința cuantumului premiilor, constatându-se ca stabilirea cuantumului este o chestiune de oportunitate și nu de legalitate prevăzute de legiuitor, care odată respectate, cuantumul este lăsat la aprecierea sa".

Ceea ce se reproșează nu este caracterul succint al motivării, care în sine nu poate fi o critică de nelegalitate, ci faptul că prima instanță nu a prezentat raționamentul logico-juridic ce a stat la baza concluziei sale, exprimată prin soluția dată. De fapt, ceea ce a considerat prima instanță ca reprezentând motivare este doar concluzia silogismului juridic, lipsind pașii logici pe care s-a întemeiat aceasta.

Este întemeiată și susținerea recurentei, în sensul că deși prima instanță a considerat excepția inadmisibilității ca o apărare de fond, aceasta nu a analizat fondul cauzei, prin analiza în concret a criteriilor stabilite de legiuitor pentru acordarea premiilor și verificarea modului de aplicare a acestor criterii la cazul concret al recurentei-reclamante.

Pe de altă parte, în mod eronat a considerat prima instanță faptul că toate chestiunile invocate în cuprinsul cererii introductive de instanța nu ar viza legalitatea/nelegalitatea actului, ci oportunitatea acestuia.

Astfel, cât timp prin Sentința civilă nr. 288/CA din 12 septembrie 2013 a Curții de Apel Constanța pronunțată în Dosar nr. y/36/2013, intimata-pârâtă fusese obligată să procedeze la propunerea spre premiere a reclamantei către Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret sau către Comitetul Olimpic și Sportiv Român pentru performanțele obținute de sportiva B. în anul 2012, marja de apreciere a acesteia (oportunitatea) era limitată doar la modul de aplicare efectivă la cazul concret a criteriilor stabilite prin Hotărârea Biroului Executiv al Federației Române de Gimnastică din data de 19 aprilie 2014, actualizată la data de 15 ianuarie 2014, privind criteriile de acordare a premiilor stabilite de H.G. nr. 766/2001 cu modificările ulterioare (H.G. nr. 484/2003, H.G. nr. 1447/2007, H.G.. 888/2013), deci la stabilirea în concret a cuantumului premiilor.

Or, așa cum a arătat intimata-pârâtă prin întâmpinarea la recursul de față, acest act normativ prevederea 10 categorii de criterii:

"

Prima instanță nu a analizat în concret dacă aceste criterii au fost respectate, hotărârea recurată conținând doar mențiunea că au fost respectate criteriile în privința cuantumului premiilor.

Or, Înalta Curte apreciază că cercetarea completă a fondului cauzei ar fi presupus verificarea susținerilor recurentei/apărărilor intimatei cu privire la nerespectarea/respectarea acestor criterii, o afirmație generală în sensul respectării acestora nefiind suficientă pentru a explica corectitudinea aplicării acestora.

Chiar apărările intimatei din recurs, prin care se invocă faptul că aceste criterii prevăzute de actul normativ au fost avute integral în vedere în cazul recurentei-reclamante, nu pot fi analizate direct de instanța de recurs, în lipsa unei analize în concret a primei instanțe pe aceste aspecte.

În concluzie, constatând caracterul fondat al motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., coroborat cu împrejurarea că din motivarea insuficientă nu se poate determina dacă a fost cercetat integral fondul cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurenta-reclamantă și va casa sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Înalta Curte nu va mai proceda la analiza motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., față de constatarea caracterului fondat al motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În rejudecare, conform art. 501 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., instanța de rejudecare va analiza în concret motivele din cererile conexe și apărările din întâmpinări (din cele două dosare conexate) referitoare la respectarea/nerespectarea criteriilor menționate în Hotărârea Biroului Executiv al Federației Române de Gimnastică din data de 19 aprilie 2014, actualizată la data de 15 ianuarie 2014 privind criteriile de acordare a premiilor stabilite de H.G. nr. 766/2001 cu modificările ulterioare (H.G. nr. 484/2003, H.G. nr. 1447/2007, H.G. nr. 888/2013), cu verificarea strictă a aspectelor ce intră în sfera de control a instanței de contencios administrativ, fără a depăși ceea ce reprezintă limita oportunității emiterii actului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva Sentinței nr. 99 din 28 mai 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pronunțate în Dosar nr. x/36/2014 în contradictoriu cu intimata-pârâtă Federația Română de Gimnastică.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM