ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2430/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2430/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea recurată
Prin sentința civilă nr. 619 pronunțată la data de 24 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.
Cererea de recurs
Împotriva deciziei menționate la pct. I.1 a declarat recurs reclamantul A. care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza, să se admită pe fond acțiunea.
Pregătirea dosarului de recurs și procedura de filtrare
Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.
Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul este anulabil, recurentul-reclamant nefăcând dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 50 lei.
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părțile nu au depus la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Analizând cererea de recurs, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului, după cum se va arăta în continuare.
În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., întrucât recurentul nu a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantumul datorat conform O.U.G. nr. 80/2013, aspect care primează în analiza regularității căii de atac exercitate.
Înalta Curte constată că, deși recurentului-reclamant A. i s-a comunicat că trebuie să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei, conform dovezilor anexate la dosarul de recurs, acesta nu și-a îndeplinit această obligație legală.
Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței", iar art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat de reclamantul A.
Ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod, decizia va fi comunicată părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 619 din 24 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Decizia se comunică părților.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 iunie 2017.