ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1734/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 592/A din 27 iunie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 29 din 12 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Ministerul Finanțelor Publice,

Investită cu soluționarea caii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 28 septembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 28 septembrie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 9 octombrie 2017 a fost înregistrat punctul de vedere al intimatului-pârât, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 26 octombrie 2017, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 8 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte constata că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea introductivă de instanță, Ministerul Finanțelor Publice a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata sumei de 305.476 lei reprezentând drepturi salariale nete, calculată în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 676 din 21 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. x/2007, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 369/CM din 17 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosar nr. x/2008, a dobânzii legale, precum și la actualizarea acesteia cu indicele de inflație.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ. și art. 1443 C. civ.

Calificând cererea dedusă judecății, întemeiată pe prevederile care reglementează regulile solidarității între debitori, ca fiind evaluabilă în bani, având ca obiect pretenții, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin sentința nr. 7235 din 17 octombrie 2016 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 29 din 12 ianuarie 2017 a respins acțiunea privind pe reclamantul Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție, ca neîntemeiată.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 592/A din 27 iunie 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. I lit. a)-i) din Legea nr, 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere,

În cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în aite cereri evaluabile în hani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanța sunt supuse numai apelului.

Se observă că prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 a fost declarată neconstituțională.

În considerentele deciziei, instanța de contencios constituțional a reținut că, efect al constatării neconstituționali tații dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, urmează a se aplica prevederile textului de lege în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după data publicării deciziei în Monitorul Oficial, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul material prevăzut de același text de lege.

În consecință, dat fiind faptul că hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză a fost pronunțată la 27 iunie 2017, anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, rezultă că în speță nu sunt incidente prevederile acesteia.

În raport de dispozițiile legale menționate, decizia nr. 592/A din 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de iege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea, unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești șî soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, în raport și de prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la legalitatea căii de atac, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 592/A din 27 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 noiembrie 2017.