ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 363/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI), a formulat contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. 38760/G/II din 06 octombrie 2014, întocmit de A.N.I., la data de 6 octombrie 2014, în lucrarea nr. 20471/S/II din 14 mai 2014, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea acestuia, ca nelegal și netemeinic.

Prin Sentința civilă nr. 1656 din 10 iunie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate (ANI) și a anulat Raportul de evaluare nr. 38760/G/JI din 06 octombrie 2014 emis de pârâtă, în privința reținerii încălcării de către reclamant a regimului juridic al incompatibilităților, prin deținerea concomitentă a funcției publice de agent principal în cadrul Poliției Municipiului Urziceni și a celei de administrator al SC B. SNC. A respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată. A obligat pârâta la 25 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat recurs atât reclamantul A., cât și pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI).

În motivarea recursului său, recurenta pârâtă a arătat că în mod nelegal, instanța de fond a reținut că d-nul A. nu a încălcat interdicția prevăzută de dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360 din 06 iunie 2002 privind Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare, motivând aceasta prin faptul că, pe de o parte, această interdicție nu se confundă cu cea privind deținerea funcției de administrator al unei societăți comerciale (în legătură cu care a efectuat o analiză comparativă prin raportare la dispozițiile art. 82 alin. (1) lit. a), art. 84 alin. (1) lit. c) și art. 87 alin. (d) din Legea nr. 161/2003) iar, pe de altă parte că, din actele dosarului, nu rezultă că reclamantul ar fi participat efectiv la administrarea sau conducerea SC B. SNC, în sensul că nu a luat decizii și semnat acte în numele societății, sau că ar fi fost retribuit pentru această funcție.

Susține recurenta că instanța de fond și-a fundamentat greșit soluția pe dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare, care reglementează o cu totul altă situație juridică, și care excede analizei prezentei cauze.

Se precizează că Regimul juridic al incompatibilităților și, respectiv interdicțiile pentru funcționarii publici cu statut special care își desfășoară activitatea în poliție este reglementat de dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului cu modificările și completările ulterioare. Ca atare, se arată că în mod nelegal, instanța de fond, prin prisma motivării date, a efectuat o analiză comparativă a textului art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare cu art. 82 alin. (1) lit. a), art. 84 alin. (1) lit. c) și art. 87 alin. (d) din Legea nr. 161/2003, care nu sunt incidente în prezenta cauză.

Apreciază recurenta că reclamantul A., prin deținerea concomitentă a funcției publice cu statut special de agent principal în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița - Poliția Municipiului Urziceni și a calității de administrator al SC B. SNC a încălcat interdicția prevăzută de dispozițiile art. 45 lit. g) din Legea nr. 360/2002 cu modificările și completările ulterioare.

Se menționează că este suficientă deținerea de către reclamant a funcției publice și a calității de administrator la SC B. SNC, nefiind, deci, necesară desfășurarea de activități în calitatea acestuia de administrator.

Apreciază recurenta că instanța de fond nu poate invoca circumstanțieri de natură subiectivă, atâta timp cât reclamantul ocupă o funcție publică cu statut special și, prin urmare, este obligat ca, în conformitate cu dispozițiile ce i se aplică, să respecte regimul juridic privind incompatibilitățile cât și interdicțiile instituite de legiuitor.

Un aspect foarte important în soluționarea cauzei îl constituie faptul că reclamantul nu a contestat calitatea de administrator al SC B. SNC, deținerea acesteia simultan cu funcția publică fiind suficientă pentru a opera interdicția prevăzută de art. 45 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, recurentul reclamant a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de pârâtă.

În susținerile sale, a subliniat că în speță a fost interpretata legea specială, procedându-se corect la o interpretare sistemică prin referire la alte dispoziții legale.

Concret, a arătat că referitor la "incompatibilitatea" în raport de "calitatea de administrator" la B. SNC din Municipiul Buzău, următoarele aspectele de sunt relevante pentru a nu se poate considera ca fiind în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 360 din 06 iunie 2002, respectiv ca:

- în perioada de referință, intimatul-reclamant nu a realizat niciun fel de venituri, nu a desfășurat niciun fel de activitate în cadrul firmei, nu a semnat state de plată sau alte documente de plată, nu a realizat niciun fel de venituri și nu a fost retribuit pentru funcția de administrator deținută în societate;

- întreprinderea este una familială (având un singur angajat-persoană cu handicap), activitatea desfășurată în concret (obiect de activitate principal) fiind de natură a asigura părinților intimatului-reclamant, pe lângă pensie, un venit suplimentar necesar traiului de zi cu zi.

În dovedirea acestor aspecte, arată că au fost depuse la dosar înscrisuri care confirmă că activitatea curentă a firmei este cea de "comercializare sifonărie", desfășurată într-un spațiu de 24 mp.

Cum situația de fapt reală demonstrează că în perioada 01 august 2002 - 28 mai 2010 intimatul-reclamant nu a desfășurat în concret vreo activitate de administrare a firmei, rezultă că simpla deținere, formală, a calității de administrator nu poate fi considerată, în concret, drept "incompatibilitate", nereprezentând practic o încălcare a legii (art. 45 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 360 din 06 iunie 2002 privind Statutul Polițistului), având în vedere argumentele de interpretare corectă a legii, prezentate în contestație.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 2 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de ședință din data de 11 decembrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a respins recursul declarat de reclamantul A., ca fiind tardiv formulat și a admis în principiu recursul declarat de pârâta ANI și a fixat termen pentru soluționarea acestui din urmă recurs.

Verificând documentele dosarului și susținerile părților, precum și actele normative incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă, care este singurul examinat pe fond, este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În fapt, incompatibilitatea stabilită în raportul de evaluare și care face obiectul prezentului recurs constă în aceea că recurentul reclamant, în perioada 1 august 2002 - 28 mai 2010 a deținut concomitent, atât funcția publica cu statut special (agent principal) în cadrul Inspectoratului de Politie al Județului Ialomița - Poliția Municipiului Urziceni, cât și calitatea de administrator al SC B. SNC, fiind aplicabile dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 360 din 06 iunie 2002 privind Statutul polițistului.

Primul motiv de recurs, ce constă în faptul că instanța de fond în mod greșit și-a fundamentat soluția pe prevederile art. 45 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360 din 06 iunie 2002 privind Statutul polițistului, nu poate fi reținut întrucât, în hotărâre este vorba de o simplă eroare materială.

Din considerentele sentinței, este evident că instanța a analizat incompatibilitatea prev. de art. 45 alin. (1) lit. g) din același act normativ, simpla menționare a lit. e) în loc. de g), în condițiile în care a fost analizat textul de lege incident, neputând conduce la reformarea hotărârii, din acest considerent.

Textul de lege citat mai sus, interzice participarea polițiștilor la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar. Prima instanță a reținut că, în speță, interdicția se referă la participarea efectivă a persoanei vizate la administrarea sau conducerea unei societăți comerciale, întrucât atunci când a dorit interzicerea deținerii calității de administrator, legiuitorul a prevăzut-o în mod expres, așa cum a făcut, spre exemplu în art. 82 alin. (1) lit. a), 84 alin. (1) lit. c) și 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În consens cu statuările instanței de fond, Înalta Curte reține că interdicția din Legea nr. 360 din 06 iunie 2002 privind Statutul polițistului, se referă expressis verbis la administrarea sau conducerea unei societăți comerciale, ceea ce presupune activități concrete de administrare sau conducere, iar nu la simpla deținere a acestei calități.

Dacă ar fi dorit să interzică deținerea calității de administrator, legiuitorul ar fi folosit termeni neechivoci, cum a procedat în cazul incompatibilităților prev. de art. 82 alin. (1) lit. a), 84 alin. (1) lit. c) și 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Din această perspectivă, nu pot fi reținute susținerile recurentei pârâte, care a arătat că instanța de fond, în mod greșit a făcut o analiză comparativă cu normele generale. Se observă că, prima instanță a interpretat dispozițiile legale incidente în cauză, și anume interdicția prev. de 45 alin. (1) lit. g) din Statutul polițistului, dar pentru evidențierea modalității de interpretare și aplicare, a făcut referire la alte interdicții prevăzute de lege.

Așadar, nu se poate concluziona că, greșit a fost extrapolat textul de lege prin raportare la o normă generală, deoarece judecătorul fondului a făcut doar o corectă interpretare a normei în discuție, prin comparație cu alte norme, care prevăd o categorie similară de interdicții, aplicând, în schimb, textul de lege special, incident în cauză.

Ca atare, în dezacord cu susținerile recurentei, Înalta Curte constată că interdicția prev. de art. 45 alin. (1) lit. g) din Statutul polițistului este condiționată de prestarea în concret a activității de administrare sau conducere, simpla deținere a calității de administrator, nefiind de natură să conducă la reținerea incompatibilității.

În acest sens, este relevant faptul că, așa cum a reținut și prima instanță, recurentul reclamant nu a participat efectiv la administrarea sau conducerea SC B. SNC, prin luarea de decizii și semnarea de acte în numele societății și nici nu fost retribuit pentru această funcție.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 1656 din 10 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 februarie 2018.