ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3801/2017

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2017 sub nr. x/2/2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul Comunei Casimcea, Comuna Casimcea și Primăria Comunei Casimcea anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. 677 din 14 februarie 2017.

Prin sentința civilă nr. 2041 pronunțată în data de 31 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetentei materiale a instanței și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legii nr. 554/2004, întrucât actul atacat, prin conținutul său nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale ori accesorii ale acestora, ci are ca obiect instituirea de măsuri asigurătorii, astfel încât criteriul de determinare a instanței competente este rangul autorității emitente.

Cauza a fost înregistrată la data de 5 iulie 2017, sub nr. x/3/2017 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, iar la termenul de judecată din data de 10 octombrie 2017 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin sentința civilă nr. 5811 pronunțată în data de 10 octombrie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscală, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza spre soluționarea conflictului negativ ivit la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî instanța a susținut că, în materie fiscală competența materială se stabilește prin raportare la un criteriul valoric și nu la rangul autorității emitente și a apreciat că, în cauză, criteriul valoric este esențial fiind incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Reclamanta A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 677 din 14 februarie 2017, emisă de Primăria Comunei Casimcea.

Înalta Curte constată că actul dedus judecății este act administrativ, emis în urma unui control fiscal, prin care s-au evidențiat, prin estimare, obligații de plată către bugetul general consolidat în cuantum total de 44.259.324,59 lei.

Potrivit art. 213 alin. (13) C. proc. fisc. "împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii (…) cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispozițiile generale în materia stabilirii competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Acest text de lege stabilește că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Se instituie, astfel, două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente.

În cauza de față, decizia 676 din 14 februarie 2017, emisă de Primăria Comunei Casimcea, având ca obiect instituire măsuri asigurătorii pentru recuperarea debitului estimat la suma de 44.259.324,59 lei, face parte, în mod evident, din categoria actelor administrative "care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora", în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar cuantumul obligațiilor de plată depășește pragul valoric de 1.000.000 lei prevăzut de acest text de lege.

De altfel, o atare soluție s-a stabilit, cu caracter de principiu, la ședința de practică neunitară din cadrul secției de contencios a Înaltei Curți din data de 22 mai 2017, din procesul-verbal întocmit la acea dată reieșind că "În urma dezbaterilor, a fost adoptată, în unanimitate, soluția de unificare a jurisprudenței în sensul că: instanța de contencios administrativ competentă să judece în fond litigiile având ca obiect deciziile A.N.A.F. de instituire a măsurilor asiguratorii se determină în funcție de criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât actul contestat privește o creanță fiscală."

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL și pârâții Primarul Comunei Casimcea, Comuna Casimcea, Primăria Comunei Casimcea, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2017.