ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 35/2018

Deliberând, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul A., în calitate de reprezentant al numitului B., membru de sindicat, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Lăcusteni, anularea Dispozițiilor nr. 186 din 30 septembrie 2016 și nr. 187 din 03 octombrie 2016, emise de pârât.

Prin Sentința 805/2017 pronunțată la data de 16 februarie 2017, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, reținând că reclamantul are domiciliul pe raza județului Vâlcea, cauza fiind declinată către Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că în cauza de față reclamantul Sindicatul A. nu a acționat în nume propriu, ci a acționat în calitate de reprezentant legal al funcționarului, așa cum expres a arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, astfel încât calitatea de reclamant o are funcționarul B., care are domiciliul în comuna Lăcusteni, aflat în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea.

A arătat că, în cazul litigiilor având ca obiect soluționarea conflictelor de muncă în care sunt implicați membrii de sindicat - indiferent dacă respectivele persoane au raporturi de muncă (prin încheierea unui contract individual de muncă) sau raporturi de serviciu (în baza unui act de numire în funcția publică) cu instituția angajatoare, competența teritorială este una exclusivă și ea aparține instanței în a cărei rază teritorială se află sediul reclamanților, în speță funcționarii publici care reclamă drepturi salariale.

Cauza a fost înregistrată la data de 31 mai 2017 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, iar la termenul de judecată din data de 13 octombrie 2017 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale.

Prin Sentința nr. 2699/2017 pronunțată în data de 13 octombrie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. prin Sindicatul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Lăcusteni, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Această instanță a reținut că dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. intrat în vigoare la 15 februarie 2013 nu permit instanței să-și invoce din oficiu decât necompetența teritorială de ordine publică, iar la art. 129 alin. (2) pct. 3 se prevede că necompetența este de ordine publică doar în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În speță, competența reglementată de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este o competență alternativă, iar nu exclusivă, astfel că în raport de dispozițiile anterior menționate Tribunalul Dolj nu era în drept să invoce din oficiu excepția de necompetență teritorială, ci, în lipsa invocării acesteia de către pârât prin întâmpinare, era ținut să soluționeze cauza.

În subsidiar de această argumentație, s-a avut în vedere și faptul că acțiunea de față este formulată de reclamantul B. prin Sindicatul A., în cadrul cererii fiind invocate dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, ce conferă sindicatului un drept de reprezentare legală a membrilor săi în acțiunile privitoare la drepturile acestora.

Organizației sindicale ce a formulat acțiunea de față, căreia legea îi recunoaște dreptul de a acționa în justiție în numele membrilor săi și îi conferă legitimare procesuală activă, nu-i poate fi atribuită decât calitatea de reclamant, iar nu doar pe cea de simplu reprezentant. Într-adevăr, sindicatul este un reprezentant al membrilor săi, însă acest drept de reprezentare derivă direct din lege, iar în plan procesual dreptul legal de reprezentare îi conferă sindicatului și calitate procesuală activă, după cum se prevede expres la art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 și după cum s-a reținut și prin Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii.

Întrucât în speță reclamantul și-a exercitat prerogativa alegerii, adresându-se, între cele două instanțe alternativ competente, tribunalului de la sediul său, instanța pe care acesta a înțeles să o sesizeze a devenit exclusiv competentă să soluționeze cauza, nici pârâtul și nici instanța din oficiu nemaiputând invoca necompetența.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea reclamantului Sindicatul A., în numele și pentru membrul de sindicat B., de anulare a Dispozițiilor nr. 186 din 30 septembrie 2016 și nr. 187 din 03 octombrie 2016, emise de pârâtul Primarul comunei Lăcusteni.

Litigiul dedus judecății privește raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, astfel că devin incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 - "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Înalta Curte constată că, în cauză, acțiunea a fost formulată de Sindicatul A. în numele membrului de sindicat B., cu respectarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Se reține că, în materia contenciosului administrativ, sindicatele au calitate procesuală activă recunoscută în virtutea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) teza finală din Legea nr. 554/2004, ca "organisme sociale interesate" care acționează în vederea protejării drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

În ceea ce privește instanța competentă teritorial, devin aplicabile dispozițiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar în speță reclamantul Sindicatul A. a optat pentru Tribunalul Dolj.

În cauză nu este aplicabilă Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece problema de drept dezlegată privește interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicției muncii și a asigurărilor sociale.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul A. în numele și pentru membrul de sindicat B., în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Lăcusteni, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT