ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3173/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3173/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II - a de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.09.2016 sub nr. x/3/2016 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Rutieră Română, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să elibereze un înscris din care să reiasă:
- perioada în care reclamantul a figurat în evidențele Agenției Teritoriale ARR București ca manager de transport (persoană desemnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier) în cadrul Federației Române de Fotbal;
- dacă ulterior datei de 01.07.2014 (data desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului cu FRF) FRF a deținut în continuare Licența comunitară/Certificat de transport în cont propriu în mod continuu până în prezent;
- data la care reclamantul a fost înlocuit în funcția de manager de transport în evidențele FRF; cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea primei instanțe sesizate
Prin sentința nr. 639 din 3 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a fost calificată acțiunea ca fiind o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.
La pronunțarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, potrivit cărora:
"prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației."
Analizând conținutul informațiilor solicitate, Tribunalul a reținut că datele la care face referire reclamantul vizează înregistrările din bazele de date ale pârâtei și sunt de natură să îl individualizeze exclusiv pe reclamant. Din acest punct de vedere cererea reclamantului nu vizează activitatea pârâtei, ci situația specifică a reclamantului, informațiile neavând caracterul unor informații publice.
Întrucât reclamantul a solicitat eliberarea unui înscris de către Autoritatea Rutieră Română, autoritate publică de rang central, Tribunalul a apreciat, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, că revine curții de apel competența materială de soluționare a cauzei.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin sentința nr. 1951 din 26 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale.
A fost declinată competența soluționării cauzei la Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat ivit un conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict de competență.
În motivare, Curtea de Apel București a reținut că informațiile a căror comunicare o solicită reclamantul prin eliberarea unui înscris fac parte dintr-o bază de date deținută de Autoritatea Rutieră Română-ARR, anume Registrul electronic național al operatorilor de transport rutier.
De aceea, Curtea a apreciat ca temeiul juridic al cererii de comunicare a acestor informații este Legea nr. 544/2001, competența soluționării cauzei aparținând Tribunalului București, conform art. 22 alin. (1) din aceasta lege.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea pârâtei Autoritatea Rutieră Română la comunicarea către reclamantul A. a unei serii de date și informații referitoare la perioada în care reclamantul a figurat în evidențele Agenției Teritoriale ARR București ca manager de transport (persoană desemnată să conducă permanent și efectiv activitatea de transport rutier) în cadrul Federației Române de Fotbal, la împrejurarea dacă ulterior datei de 01.07.2014 (data desfacerii contractului individual de muncă al reclamantului cu FRF) FRF a deținut în continuare Licența comunitară/Certificat de transport în cont propriu în mod continuu până în prezent, precum și data la care reclamantul a fost înlocuit în funcția de manager de transport în evidențele FRF, informații solicitate prin adresele nr. 10172 din 22.06.2016 - fila 11, adresa din 08.08.2016 - fila 15 și 2635 din 17.08.2016 - fila 19 din dosarul Tribunalului București.
Văzând dispozițiile art. 6 din Legea nr. 544/2001, în conformitate cu care "(1) Orice persoană are dreptul să solicite și să obțină de la autoritățile și instituțiile publice, în condițiile prezentei legi, informațiile de interes public; (2) Autoritățile și instituțiile publice sunt obligate să asigure persoanelor, la cererea acestora, informațiile de interes public solicitate în scris sau verbal. (3) Solicitarea în scris a informațiilor de interes public cuprinde următoarele elemente: a) autoritatea sau instituția publică la care se adresează cererea; b) informația solicitată, astfel încât să permită autorității sau instituției publice identificarea informației de interes public; c) numele, prenumele și semnătura solicitantului, precum și adresa la care se solicită primirea răspunsului", Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie dispozițiilor din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Față de obiectul solicitării formulate de reclamant către pârâtă și având în vedere că fundamentul demersului judiciar îl constituie refuzul autorității pârâte de a comunica informațiile de interes public solicitate, Înalta Curte apreciază că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, pentru că vizează dreptul de acces al reclamantului la informațiile de interes public.
Conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 " în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7".
Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că în materia informațiilor de interes public, legea specială - Legea nr. 544/2001 stabilește reguli de competență materială proprii, derogatorii de la cele stabilite prin Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Prin urmare, raportat la aceste norme cu caracter special, competența materială în cazul plângerilor pentru refuzul comunicării informațiilor de interes public revine secției de contencios administrativ a tribunalului, indiferent de criteriul rangului autorității publice emitente.
Chiar dacă informațiile ce se solicită a fi comunicate îl privesc direct pe reclamant, aceasta nu schimbă cauza juridică a cererii de chemare în judecată prin care nu se urmărește revocarea unui act administrativ vătămător sau obligarea autorității pârâte la emiterea unui act administrativ care să dea naștere, să modifice sau să stingă un raport juridic concret, ci exclusiv comunicarea unor informații de interes public.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2017.