ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3127/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2/2015 la data de 14.04.2015, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

Prin sentința civilă nr. 1823 din 22 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. și a fost constatată existența calității de colaborator al Securității în privința pârâtului.

Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat recurs pârâtul A., invocând ca temei al cererii de recurs motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul CNSAS.

Prin cererea de recurs s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în constatare promovată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și excepția lipsei calității pasive a recurentului-pârât A.

Recurentul susține că intimatul nu a făcut dovada deținerii titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 în persoana sa, arătând că nu deține un titlu care să-i ateste această calitate. Din acest motiv susține că nu poate deține calitatea de pârât în cauza dedusă judecății.

Recurentul arată că a semnat un angajament olograf la data de 7 aprilie 1984 prin care s-a angajat să sprijine organele Ministerului de Interne în depistarea acelor persoane care prin activiatea lor ar încerca să aducă prejudicii securității statului ori ar încălca legile, ceea ce reprezintă în fapt o obligație legală a oricărui cetățean, indiferent de regimul existent. A arătat că nu a avut intenția ca relatările sale să producă urmări de natură politică asupra nimănui, nici încălcarea dreptului la viața privată ori îngrădirea unor drepturi cetățenești recunoscute în acea epocă.

Recurentul susține că singura notă informativă cuprinde referiri la faptul că profesorul B. ascultă postul de radio Europa Liberă împreună cu un vecin, făcând comparație între cele transmise la aparat și situația concretă din țară, lucru pe care acesta l-a făcut și în sala de curs. Se arată că acele activități nu sunt de natură a indica denunțarea unei atitudini potrivnice regimului și nu se poate susține cu temei că informațiile furnizate ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, neputându-se prezuma de plano că respectivul conținut al emisiunii radio era contra regimului, pentru simplul motiv că profilul postului de radio arătat era generic împotriva regimului de la acea vreme.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în principal, respingerea excepției inadmisibilității acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale pasive, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24.02.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 29.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În conformitate cu prevederile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității "Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean roman, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: persoanele care dețin titlul de luptător pentru victoria Revoluției din decembrie 1989".

Înalta Curte constată că recurentul-pârât se află în una dintre situațiile menționate de lege care impuneau verificarea calității de lucrător ori colaborator al Securității, neavând relevanță faptul că recurentul nu a solicitat preschimbarea certificatului de revoluționar pe care îl deține, textul de lege mai sus arătat nefăcând această distincție.

Pentru aceste considerente, critica recurentului privind nelegala sesizare a CNSAS nu este întemeiată, întrucât cercetarea s-a făcut la cererea SSPR, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în temeiul art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008.

Nici critica privind lipsa calității procesuale pasive a recurentului-pârât nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, întrucât există o identitate între persoana cercetată sub aspectul deținerii calității de colaborator al Securității și persoana chemată în judecată pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Nici pe fondul cauzei criticile formulate de recurent nu pot fi primite de instanța de control judiciar, care reține corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor legale aplicabile cauzei de către instanța de fond, motiv pentru care sentința pronunțată va fi menținută ca legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

Analizând nota informativă existentă la dosar, Înalta Curte reține că informațiile furnizate de recurent se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului."

Înalta Curte constată că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informatori cu consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul urmărit de reclamant, consemnările cuprinse în notă trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile.

Instanța de control judiciar reține, în deplin acord cu cele reținute de prima instanță sesizată, faptul că prima condiție, care se referă la furnizarea unor informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită, întrucât în nota informativă aflată la dosar se face referire la ascultarea emisiunilor postului Europa Liberă, post de radio care era interzis de regimul comunist.

De altfel, ascultarea acestui post reprezenta un act de sfidare al regimului vremii și reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, care considera că această atitudine este expresia contestării condițiilor de viață oferite de regimul politic.

Reține instanța de control judiciar că este îndeplinită în speță și cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege menționat, aceea ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informațiilor, pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor vizate de informațiile respective pot fi luate măsuri de urmărire și verificare, prin care se încalcă dreptul la viață privată și a vizat această consecință.

Ca atare, informațiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Nici critica privind furnizarea doar a unei note cu privire la aspectul reținut nu poate fi acceptat de instanța de control judiciar, întrucât dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu cer furnizarea unor pluralități de informații, fiind astfel suficientă furnizarea uneia singure, dar care să întrunească cele două condiții ale textului invocat, respectiv informațiile furnizate să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, condiții îndeplinite în cauză.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1823 din 22 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2017.