ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3036/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3036/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată. Prima instanță investită.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Topoloveni, sub nr. x/828/2015, petentul A. în contradictoriu cu intimatul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției seria x din 27 octombrie 2015 ca nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul menționează că organul constatator a precizat că în perioada 11.09-30.09.2015 a participat de la adresa de domiciliu la activități de jocuri de noroc la distanță, de tip pariuri în cotă fixă, găzduite de B. din Gibraltar, prin reprezentantul autorizat pe teritoriul României C. SPRL care deține și exploatează platforma de jocuri de noroc la distanță www bwin.com nelicențiată și neautorizată pe teritoriul României începând cu data de 10.09.2015.
Prin sentința civilă nr. 314 din 28 martie 2016, Judecătoria Topoloveni a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect "plângere contravențională" formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria x din 27 octombrie 2015 s-a dispus sancționarea petentului A. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 22 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2009, iar prin răspunsul la întâmpinare s-a solicitat a se avea în vedere necesitatea declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea altei instanțe de același grad.
Potrivit disp.art. 127 alin. (1)C. proc. civ., ce reglementează competența facultativă, dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența a instanței la care își desfășoară activitate, va sesiza una dintre instanțele judecătorești aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.
Așadar în analiza competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea în cazul în care calitatea de reclamant o are una dintre persoanele menționate de textul legal indicat anterior, trebuie să ne raportăm nu la dispozițiile de drept comun, ci la disp.art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Cu toate că acest articol are titlul sub denumirea marginală "competența facultativă" în realitate dispozițiile acestui articol sunt imperative, textul de lege utilizând expresia "va sesiza".
Sub un alt aspect, se impune a se evidenția că legiuitorul nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul, ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța unde se introduce cererea (în același sens Decizia nr. x din 29.01.2015 pronunțată de secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect " conflict negativ de competență").
Astfel, aplicarea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. presupune îndeplinirea următoarelor condiții cumulative: a) existența unui proces pendinte, a unei cauze în curs de soluționare pe rolul unei instanțe; b) una dintre părțile în litigiu, reclamant/pârât să își desfășoare activitatea profesională la instanța competentă să judeca cauza; c) partea reclamant/pârât să își manifeste opțiunea de a sesiza o altă instanță competentă material și teritorial, în condițiile prevăzute de lege; d) partea să solicite declinarea competenței până la primul termen care este legal citată.
În speță, față de normele legale enunțate, s-a reținut ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile anterior precizate, întrucât petentul care a declanșat prezenta procedură judiciară are calitatea de magistrat în cadrul Tribunalului Argeș, (conform înscrisului anexat în susținerea solicitării fila 61) în a cărei circumscripție teritorială se află și Judecătoria Topoloveni căreia, în contextul dispozițiilor legale reglementate de art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 77/2009, i-ar reveni competența de teritorială și materială să soluționeze cauza, iar solicitarea a fost formulată înainte de primul termen de judecată, prin răspunsul la întâmpinare.
Astfel, prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează în materie, așa cum s-a argumentat anterior, apreciindu-se că intervine o prorogare legală a competenței teritoriale de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petent - care are alegerea între instanțe deopotrivă competente - în temeiul disp. art. 127 alin. (1) C. proc. civ., s-a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dîmbovița.
A doua instanță investită.
După declinare, la data de 17.05.2016, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești.
Prin sentința civilă nr. 1090 din 13 iulie 2016, pronunțată de Judecătoria Găești s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Găești, invocată de petent și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentul A., în contradictoriu cu intimatul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, în favoarea Judecătoriei Topoloveni.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x din 27 octombrie 2015 întocmit de agent constatator din cadrul ONJN, în temeiul art. 22 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2009, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 5.000 RON, reținându-se că în perioada 11.09-30.09.2015 a participat de la adresa de domiciliu, la activități de jocuri de noroc la distanță, de tip pariuri în cotă fixă, găzduite de B. din Gibraltar, prin reprezentantul autorizat pe teritoriul României - C. SPRL care deține și exploatează platforma de jocuri de noroc la distanță www.bwin.com nelicențiată și neautorizată pe teritoriul României după data de 10.09.2015.
Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se judecă de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. stabilesc că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Cum norma de drept care stabilește competența materială și teritorială a instanțelor de judecată, în materia contravențională reglementată de O.G. nr. 2/2001 este imperativă, excepția necompetenței teritoriale este de ordine publică.
Față de acestea și având în vedere că fapta pentru care a fost sancționat petentul, a fost săvârșită pe raza orașului Topoloveni, jud. Argeș, instanța apreciază ca întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Găești invocată de petent și în consecință, în temeiul art. 132 C. proc. civ., coroborat cu art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni, ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În cauză, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 7/2016 a ICCJ de soluționare a recursului în interesul legii, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece petentul este judecător în cadrul Tribunalului Argeș, nu în cadrul Judecătoriei Topoloveni, această din urmă instanță fiind competentă să soluționeze fondul plângerii contravenționale.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x din 27 octombrie 2015 întocmit de agent constatator din cadrul ONJN, în temeiul art. 22 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2009, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă de 5.000 RON, reținându-se că în perioada 11.09-30.09.2015 a participat de la adresa de domiciliu, la activități de jocuri de noroc la distanță, de tip pariuri în cotă fixă, găzduite de B. din Gibraltar, prin reprezentantul autorizat pe teritoriul României - C. SPRL care deține și exploatează platforma de jocuri de noroc la distanță x, nelicențiată și neautorizată pe teritoriul României după data de 10.09.2015.
În cauză, așa cum s-a stabilit prin decizia nr. 7/2016 a ICCJ de soluționare a recursului în interesul legii, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deoarece petentul este judecător în cadrul Tribunalului Argeș, nu în cadrul Judecătoriei Topoloveni, această din urmă instanță fiind competentă să soluționeze fondul plângerii contravenționale.
Dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că: "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".
Din interpretarea acestor prevederi rezultă că, condiția-premisă de aplicare a dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.
Cu alte cuvinte, condiția nu este îndeplinită dacă partea este judecător la o altă instanță decât cea competentă, de același grad, chiar situată în raza aceleiași curți de apel, ci numai atunci când cererea care urmează să fie formulată de un judecător sau împotriva unui judecător ar fi, potrivit legii, de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea.
Fiind dispoziții de strictă interpretare, prevederile art. 127 din C. proc. civ. au în vedere sesizarea primei instanțe, nu și exercitarea căilor de atac, pentru că în cazul în care pricina ar ajunge în calea de atac pe rolul tribunalului la care petentul este judecător, partea interesată este cea care apreciază dacă este necesar să solicite strămutarea cauzei pentru bănuială legitimă. Așadar, în situația în care reclamantul funcționează la o instanță superioară, iar calea de atac exercitată urmează să fie soluționată de instanța la care funcționează, remediul procesual este strămutarea reglementată de art. 140 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.
În acest context nu este lipsit de interes a sublinia că, dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu pot fi aplicate decât strict și limitativ, având în vedere caracterul special al normei care face trimitere în mod expres la instanța la care reclamantul își desfășoară activitatea.
În ceea ce privește temeiul de drept incident cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se judecă de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
De asemenea, dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. stabilesc că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Cum norma de drept care stabilește competența materială și teritorială a instanțelor de judecată, în materia contravențională reglementată de O.G. nr. 2/2001 este imperativă, excepția necompetenței teritoriale este de ordine publică.
Față de acestea aspecte și având în vedere că fapta pentru care a fost sancționat petentul, a fost săvârșită pe raza orașului Topoloveni, jud. Argeș, iar acesta nu funcționează în cadrul Judecătoriei Topoloveni, Înalta Curte stabilește că aceasta este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.
Soluția Înaltei Curți
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Topoloveni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe petentul A. și intimatul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, în favoarea Judecătoriei Topoloveni.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 noiembrie 2016.