ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1847/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate

Prin acțiunea înregistrată la data de 09 august 2016, sub nr. x/85/2016, la Tribunalul Sibiu, reclamanții A., B., C. și D., au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale:

- anularea Deciziilor nr. 611147, 50435, 82496, 82499 emise la data de 05.01.2016 de către Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale cu consecința menținerii în plată a indemnizației acordate în baza art. 1, alin. (1) din Legea nr. 8/2006 în cuantumul aferent lunii ianuarie 2016;

- obligarea pârâtelor la plata retroactivă a indemnizației lunare în baza art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, în cuantumul aferent lunii ianuarie 2016 și în continuare pentru fiecare lună până la plata efectivă, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadentă până la plata efectivă;

- obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente indemnizațiilor datorate de la data scadenței acestora până la data plății efective;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1162 din data de 19 decembrie 2016 Tribunalul Sibiu, secția I civilă, a admis excepția de necompetență materială invocată în cauză și a declinat competența de soluționare a contestației formulată de contestatorii A., B., C. și D., prin mandatar avocat E., în contradictoriu cu intimații Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială din Cadrul Ministerului Apărării Naționale, în favoarea instanței competente, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că pârâta Casa de Pensii Sectorială se înființează în subordinea sau în cadrul Ministerului Apărării Naționale, ca structură cu personalitate juridică și sediul în municipiul București și a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscal, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede astfel".

Hotărârea celei de-a doua instanțe

Prin sentința nr. 52 din data de 8 martie 2017 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă, - Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale, competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență ivit.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că este întemeiată excepția necompetenței sale materiale, prin raportarea obiectului judecății la dispozițiile art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 8/2006, potrivit cărora dispozițiile referitoare la dreptul și plata indemnizației se aplică și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat, în timp ce prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică și jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător și indemnizației stabilite pentru pensionarii sistemului pensiilor militare de stat care sunt membrii ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane de utilitate publică.

Astfel, în temeiul normei speciale de trimitere, având în vedere statutul reclamanților, acela de pensionari ai sistemului pensiilor militare de stat, statut dobândit începând cu data de 01.01.2016, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 223/2015, devin incidente prevederile legale care reglementează jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale. Potrivit normei instituite de art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel, iar potrivit prevederilor art. 101 litigiile privind stabilirea și plata drepturilor la pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale.

Reclamanții au înțeles să învestească instanța cu un litigiu referitor la încetarea plății indemnizației prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006, în calitate de pensionari ai sistemului pensiilor militare de stat, indemnizație care are natura juridică a unui drept conex pensiei având în vedere calculul cuantumului indemnizației care, conform alin. (2) al aceleiași norme, reprezintă echivalentul a 50% din pensia cuvenită titularului sau aflată în plată la data solicitării, iar prin raportare la dispozițiile speciale anterior evocate, curtea de apel a apreciat că este irelevant rangul autorității publice emitente a deciziilor contestate, acestea având un caracter individual.

În speță, ne aflăm în prezența unor acte administrative vătămătoare pentru reclamanți, reprezentate de deciziile privind încetarea plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006, acte care, potrivit principiului simetriei juridice pot fi supuse controlului judiciar, în temeiul art. 100 și art. 101 din Legea nr. 223/2015, tribunalului ca instanță de fond.

S-a mai reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006, normă specială care stabilește competența instanței de contencios administrativ, deoarece obiectul litigiului pendinte nu este reprezentat de o contestație privind punerea în plată a deciziei referitoare la indemnizația lunară prevăzută de art. 1 din lege, ci este reprezentat de anularea deciziei de încetare a plății indemnizației, obiect care se circumscrie, conform rațiunilor anterior expuse, competenței instanței specializate în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale din cadrul tribunalului de la domiciliul reclamanților, în temeiul art. 102 din Legea nr. 223/2015.

Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții A., B., C. și D., au solicitat anularea Deciziilor nr. 611147, 50435, 82496, 82499 emise de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale, privind încetarea plății indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006 și obligarea pârâtelor la plata drepturilor bănești din pensie sistate începând cu luna ianuarie 2016 și a dobânzii legale aferente.

Din examinarea dispozițiilor Legii nr. 8/2006, Înalta Curte constată că acest act normativ special instituie o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, reglementează procedura pe care persoanele solicitante trebuie să o urmeze și conferă caselor teritoriale de pensii competența de a emite decizii de stabilire și de punere în plată a acestei indemnizații.

Actul normativ are în cuprinsul său două texte atributive de competență . Pe de o parte, art. 5 alin. (4) se referă la condițiile de promovare a contestațiilor împotriva deciziilor de stabilire a drepturilor la indemnizație, arătând că "decizia prevăzută la alin. (3) poate fi contestată de solicitant, în condițiile Legii nr. 554/2004".

Pe de altă parte, art. 9 din lege statuează că "prevederile referitoare la stabilirea, suspendarea, încetarea, plata pensiilor, răspunderea juridică și jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică în mod corespunzător și indemnizației stabilite în condițiile prezentei legi". Acest din urmă text este cel care trebuie avut în vedere la stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.

Astfel, textul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 8/2006 se referă la condițiile de promovare a contestației împotriva deciziilor de stabilire a dreptului la indemnizație.

Este adevărat că, aplicând principiul simetriei, în mod corespunzător și împotriva deciziei de încetare la plată a drepturilor ar trebui aplicate aceleași reguli, însă acest principiu devine aplicabil doar în ipoteza în care nu există normă contrară.

Or, în speță, în ceea ce privește încetarea plății indemnizației, există mențiune expresă, potrivit căreia se aplică jurisdicția din domeniul pensiilor din sistemul public și alte drepturi de asigurări sociale.

Fiind folosit termenul de jurisdicție, Înalta Curte reține că acesta include și normele privind competența materială, astfel încât pentru contestațiile referitoare la încetarea plății indemnizației, în ceea ce privește competența materială, sunt aplicabile dispozițiile art. 152 - 154 din Legea nr. 263/2010.

Potrivit textelor menționate, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile în materie de asigurări sociale, astfel încât, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă, complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă, complet specializat litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2017.