ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1937/2017

HOTĂRÂRE

05.12.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1937/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 03.11.2015, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.A. și S.C. D. S.A., au solicitat obligarea pârâtelor la plata unei chirii în cuantumul ce va fi fixat de expert, raportat la valorile actuale de pe piața imobiliara, începând cu luna octombrie 2013 și pe toata perioada folosinței de către pârâte a terenului reclamanților.

În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că sunt proprietarii a două suprafețe de teren situate în localitatea Ștefănești, județul Argeș, terenuri pe care sunt montați trei stâlpi de înaltă tensiune și un cablu subteran de peste 2.000 W, care se întinde pe toată lățimea terenului, la o adâncime de 1 m.

De asemenea, reclamanții au arătat ca sunt în imposibilitate efectivă de a folosi terenul și de a-șî exercita netulburați dreptul de proprietate, neputând

folosi terenul pentru a construi sau pentru a-l cultiva, cu atât mai mult cu cât sunt emise radiații pe întreg terenul.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1164, 1165 C. civ.

Prin sentința nr. 5479 din 16 mai 2017, Judecătoria Pitești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

La pronunțarea aceste soluții, instanța a reținut că acțiunea dedusă judecății fiind o acțiune personală, norma de competență aplicabilă este cea înscrisă în art. 107 C. proc. civ., nefiind incidente dispozițiile art. 117 C. proc. civ., ce se aplică dosar acțiunilor reale imobiliare, și nu celor personale, chiar dacă acestea din urmă se referă ia bunuri imobile.

Prin urmare, față de împrejurarea că sediul pârâtelor se află în municipiul Craiova, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Prin sentința nr. 9852 din 27 septembrie 2017, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în speță este vorba despre o competență teritorială alternativă, fiind competente și alte instanțe pe lângă cea de la sediul pârâtelor. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 109 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrâmânt fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta. S-a arătat că în acest caz este evident că pârâtele au dezmembrăminte în circumscripția Judecătoriei Pitești, eventuala obligație de plată a chiriei/despăgubirii solicitate de către reclamanți urmând a fi executată în acel loc în aceeași ordine de idei, tara a antama fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții s-au întemeiat în demersul lor judiciar pe fapta angajaților pârâtelor, despre care aceștia au pretins că "folosesc terenul liră acordul lor și vin extrem de des pentru a efectua lucrări de reparații sau întreținere", sens în care instanța apreciază că acesta este un alt argument în sprijinul tezei că este competentă și instanța locului unde pârâtele au un dezmembrâmânt fără personalitate juridică, în cazul în care cauza litigiului este reprezentată de fapta acestuia.

Pe de altă parte, instanța a apreciat că reclamanții sunt consumatori în sensul Legii nr. 193/2000 și a O.G. nr. 21/1992, fiind persoane fizice ce acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, iar pârâtele sunt în mod evident profesioniști, conform aceeași legi, fiind persoane juridice autorizate, care acționează în cadrul activității comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Or, având în vedere acest aspect, instanța a arătat că în cauza sunt incidente și prevederile art. 113 pct. 8 C. proc. civ.

Au fost avute în vedere și prevederile art. 116 C. proc. civ., ce consacră dreptul de opțiune al reclamantului între mai multe instanțe competente, sens în care, în condițiile în care reclamanții au introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Pitești, aceasta fiind instanță competentă alături de judecătoria Craiova, s-a arătat că instanța învestită cu soluționarea cauzei trebuie să respecte alegerea de competență tăcută de către reclamanți, neavând posibilitatea de a-și declina competența în favoarea altei instanțe deopotrivă competente.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a căni judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata unei chirii în cuantumul ce va fi fixat de expert, raportat la valorile actuale de pe piața imobiliară, începând cu luna octombrie 2013 și pe toata perioada folosinței de către pârâte a terenului reci amanți lor.

Reclamanții au arătat că sunt proprietarii a două suprafețe de teren situate în localitatea Ștefanești, județul Argeș, terenuri pe care sunt montați trei stâlpi de înaltă tensiune și un cablu subteran de peste 2.000 W, care se întinde pe toată lățimea terenului, la o adâncime de 1 m. De asemenea, au învederat că sunt în imposibilitate efectivă de a folosi terenul și de a-și exercita netulburați dreptul de proprietate, neputând folosi terenul pentru a construi sau pentru a-l cultiva, cu atât mai mult cu cât sunt emise radiații pe întreg terenul. Totodată, au înțeles să reclame și fapta angajaților pârâtelor, despre care au pretins că folosesc terenul rară acordul lor și vin extrem de des pentru a efectua lucrări de reparații sau întreținere. În drept, au fost invocate prevederile art. 1164, 1165 C. civ., ce reglementează obligația de dezdăunare.

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. consacră o competență teritorială alternativă în materia răspunderii civile delictuale, prevăzând că "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...)instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Față de împrejurarea că se învederează că faptele reclamate prin cererea de chemare în judecată au fost săvârșite pe terenurile proprietatea reclamanților, situate în localitatea Șteianești, județul Argeș, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Pitești, în circumscripția căreia se arată că s-au săvârșit faptele pentru care se solicită dezdăunarea.

La stabilirea competenței s-au avut în vedere și dispozițiile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente - Judecătoria Pitești fiind instanța sesizată în cauză de către reclamanți.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, secția civilă.