ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2072/2019

HOTĂRÂRE

13.11.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2072/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 13 noiembrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20.07.2017, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secția Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. TRANSELECTRICA S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să îi plătească despăgubiri cauzate de lipsa de folosință, constând în chiria pe ultimii 3 ani de zile pentru terenul ocupat de doi stâlpi de înaltă tensiune, precum și să-i achite chirie în continuare pentru terenul folosit și să o oblige la semnarea unei convenții-cadru pentru stabilirea unei chirii, cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 460, 555, 563, 1073 și urm. C. civ. și pe cele ale Legii nr. 13/2007.

Prin sentința civilă nr. 3467/06.07.2018, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și pasive și a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamantul A., calea de atac fiind respinsă prin decizia civilă nr. 57/A/22.01.2019 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs recurentul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă la 14.03.2019.

Prin încheierea din 09.04.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a scos cauza de pe rol și a înaintat-o pentru soluționare secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținând că raporturile deduse judecății privesc un profesionist.

Pentru a dispune astfel, a apreciat că litigiul are ca obiect stabilirea despăgubirilor și încheierea unei convenții pentru determinarea chiriei cu deținătorul licenței privitoare la capacitățile energetice pretins a se afla pe terenul aparținând reclamantului, pârâta având calitatea de profesionist în sensul art. 3 C. civ. A avut în vedere Hotărârea nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești, prin care s-a stabilit ca, începând cu data de 15.03.2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști să fie preluate de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul secției a II-a Civile, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești cauza a fost înregistrată la data de 13.05.2019, sub nr. x/2017*, iar prin încheierea din 24.09.2019, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea secției I Civile; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a considerat că litigiul nu are legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de pârâtă în vederea realizării obiectului său de activitate, astfel că nu are natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celui avut în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile propriu-zise, care revine în competența de soluționare a secției I Civile a Curții de Apel Pitești, conform Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești.

Curtea a reținut și faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 17/2018 a statuat în interesul legii că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Determinantă în stabilirea competenței materiale procesuale este natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea de profesionist a cel puțin unei părți dintre cele implicate în proces.

Prin decizia nr. 18/17.10.2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 06.04.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Pitești și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

Considerentele expuse în cuprinsul acestei decizii susțin interpretarea conform căreia, pentru determinarea competenței material procesuale a secțiilor specializate din cadrul aceleiași instanțe, vor trebui extrase elementele comune care definesc litigiile avute în vedere, cu titlu exemplificativ, de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011; în concret, acest numitor comun indică litigii cu impact asupra activității comerciale.

Pornind de la obiectul acțiunii, rezultă că reclamantul a invocat o faptă delictuală a pârâtei care, în exercitarea drepturilor de uz și servitute, i-a provocat o vătămare a dreptului de proprietate asupra terenului afectat de capacități energetice; or, o asemenea cauză a acțiunii nu conturează un litigiu de natura celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Soluționând cauza în apel, Tribunalul Argeș, secția I civilă a aplicat regimul răspunderii civile corelând textele legale din materia proprietății cu cele ale Legii nr. 13/2007, dar numai sub aspectul drepturilor și obligațiilor ce decurg din autorizația de înființare și din licență, raportul juridic fiind examinat, în ambele etape procesuale, fără a fi considerat un litigiu cu profesioniști.

În considerarea celor ce preced, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.