ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1603/2019

HOTĂRÂRE

03.10.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1603/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Ședința publică din data de 3 octombrie 2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 26.01.2016, sub nr. x/2016, reclamantul MUNICIPIUL RAMNICU VÂLCEA, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul teren, în suprafață de 1074,77 mp., aferent imobilului construcție proprietatea lor, numit "HALĂ", situat în municipiul Râmnicu Vâlcea - Piața Centrală.

Prin sentința civilă nr. 1263/6 noiembrie 2018,Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Rm. Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta S.C.A. S.A.Rm. Vâlcea, prin care solicitase obligarea acesteia să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 1.074,77 mp, aferent imobilului construcție proprietatea lor, numit "Hală", situat în Rm. Vâlcea-Piața Centrală.

Împotriva sentinței a formulat apel, în termen, reclamantul Municipiul Rm. Vâlcea, prin reprezentant legal B.-primar, susținând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea apelului cu consecința admiterii cererii așa cum a fost formulată.

Apelul a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Curții de Apel Pitești care, prin încheierea din 12 martie 2019 a scos de pe rol cauza și a înaintat-o secției a II-a civilă, pentru competentă soluționare.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prezenta cauză este una ce se poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu bunuri de patrimoniu destinate exercitării activității sale profesioniste.

Pe rolul secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Pitești cauza a fost înregistrată, la data de 4.04.2019, sub nr. x/2016*.

La data de 29 mai 2019 intimata-pârâtă Societatea A. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei competenței funcționale în soluționarea apelului, iar pe fond a apreciat să soluția instanței de fond este temeinică și legală, drept pentru care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Excepția necompetenței materiale funcționale în soluționarea apelului de către secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Pitești a fost pusă în discuția părților în ședința publică din data de 31 mai 2019.

Prin încheierea din 31 mai 2019, instanța a admis excepția de necompetență materială funcțională a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești; a transpus cauza la secția I civilă a Curții de Apel Pitești; a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două secții ale Curții de Apel Pitești; a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului de competență ivit și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul Municipiul Rm. Vâlcea a învestit instanța de judecată cu o cerere în revendicare imobiliară, solicitând obligarea pârâtei S.C. A. S.A. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 1074,77 mp.

Potrivit dispozițiilor art. 563 alin. (1) din noul C. civ., acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, prin care proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.

Așadar, prin cererea dedusă judecății se solicită ca, în urma comparării titlurilor exhibate de părți, să se stabilească titularul dreptului de proprietate asupra imobilului teren în litigiu, acțiune care nu are nicio legătură cu activitatea profesională a părților, având un caracter pur civil și fiind supusă regulilor de drept comun, inclusiv sub aspect procesual.

Prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit ca, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții civile, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a Civilă.

S-a reținut că determinant în stabilirea competenței materiale procesuale a celor două secții este criteriul ce ține de natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea persoanelor implicate în proces, aceea de profesioniști. Concluzia este determinată atât de hotărârea colegiului, menționată anterior, cât și de interpretarea dată în soluționarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care este obligatorie pentru instanțe și care este ulterioară hotărârii colegiului de conducere, care a statuat astfel:

"competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

ÎCCJ a arătat, în această decizie, că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, identificarea altor criterii la care legiuitorul nu s-a oprit anume în cuprinsul art. 226 din Legea nr. 71/2011 nefiind permisă, întrucât s-ar adăuga la lege.

Așadar, calitatea de profesionist a uneia dintre părți nu poate constitui prin ea însăși un astfel de criteriu, un atare criteriu neavând nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind prevederilor art. 122 din C. proc. civ.

Cum, în speță, se susține încălcarea de către un profesionist a dreptului de proprietate pe care reclamantul pretinde a-l avea asupra imobilului teren pe care îl revendică, se observă că litigiul de față nu are legătură cu specificul activității comerciale desfășurate de profesionist în vederea realizării obiectului său de activitate și nu are natura unui litigiu cu profesioniști, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, ci aparține materiei civile propriu-zise, ce revine în competența de soluționare a secției I Civile a Curții de Apel Pitești, conform hotărârii colegiului de conducere.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (4) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

C. proc. civ., prin art. 136, reglementează procedura de soluționare a conflictelor de competență dintre două secții sau complete specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.,:

"Dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetența și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești…", iar conform alin. (2) al aceluiași articol: "Conflictul se va soluționa de secția instanței stabilite potrivit art. 135 corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul".

Ca regulă, normele de competență din C. proc. civ. se aplică instanțelor judecătorești, enumerate în art. 2 din Legea nr. 304/2004, astfel încât cazurile în care legiuitorul a urmărit extinderea aplicării lor și completelor sau secțiilor specializate din cadrul instanțelor reprezintă excepția, de strictă interpretare și aplicare. Astfel de cazuri sunt cele reglementate explicit în art. 123 din C. proc. civ., privind competența de soluționare a cererilor accesorii, adiționale și incidentale, respectiv în art. 129-137 din C. proc. civ., privind excepția de necompetența și conflictul de competență (în cazul secțiilor specializate din cadrul aceleiași instanțe).

Se reține că, în cadrul competenței jurisdicționale, trebuie distins între competența materială (de atribuție) și competența teritorială, iar în cadrul competenței materiale (de atribuție) se distinge între competența materială funcțională, care se stabilește după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe (de exemplu, judecata în primă instanță; judecata în apel; judecata în recurs) și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății.

Este de menționat că, prin Decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 237 din 6 aprilie 2017, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Pitesti și, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 226 alin. (1) si art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a stabilit următoarele:

"Competența materială procesuală a tribunalelor/sectiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificarile si completarile ulterioare".

Considerentele expuse de Inalta Curte de Casatie si Justitie, în cuprinsul Deciziei nr. 18/2016, susțin interpretarea conform căreia pentru determinarea competenței materiale procesuale a sectiilor specializate în cadrul aceleiași instanțe se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și nu de calitatea de profesionist a uneia dintre părți.

Așadar, art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prezinta o enumerare exemplificativa, iar nu limitativă, a cererilor care sunt de competența secțiilor civile reorganizate sau completelor specializate.

Se reține că elementul comun al litigiilor enumerate cu titlu exemplificativ de dispozitiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 este reprezentat de existența și desfășurarea unei activitati economice.

Potrivit art. 3 din C. civ., "(1) Dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. (2) Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere.(3)Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ."

Conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare: "(1) Noțiunea «profesionist» prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.. (2) În toate actele normative în vigoare, expresiile «acte de comerț», respectiv «fapte de comerț» se înlocuiesc cu expresia «activități de producție, comerț sau prestări de servicii»."

Înalta Curte reține că reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea a învestit instanța de judecată cu o cerere în revendicare imobiliară, solicitând obligarea pârâtei S.C. A. S.A. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 1074,77 mp, iar pârâta se apără invocând Legea nr. 15/1990 și H.G. nr. 834/1991 ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.

Raporturile juridice dintre părți vizează un bun aflat in patrimoniul societății, iar aceste raporturi juridice fac obiectul acțiunii cu care a fost învestită instanța, elemente care atrag competența instanței specializate în soluționarea litigiilor cu profesioniști.

După cum, în mod corect, a reținut secția curții de apel, care a fost prima învestită cu soluționarea apelului, prezenta cauză este una ce se poartă în contradictoriu cu un profesionist, în legătură cu bunuri de patrimoniu destinate exercitării activității sale profesioniste.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.