ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1917/2017

HOTĂRÂRE

24.11.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1917/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

În fapt, prin cererea înregistrată pe roiul Judecătoriei Motru sub nr. 1234/263/2013 reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Comisia locală de fond funciar Giogova și Comisia Județeană de fond funciar Gorj, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea HCJ nr. 4333 din 29.09.2006 și să fie obligată comisia locală la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile din pct. "Bratea Dos" - 0,75 ha, "pct. Bratea Scăuniș" - 0,10 ha, pct. "Ionanești" - 0,08 ha, pct. "Ortea de la deal" - 0,29 ha, pct. "Casa Rurală" - 0,84 ha, pct. "în Vărzăria Mare" - trei suprafețe: via - 0,54 ha, dos - 0,26 ha» dos-0,72 ha.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Prin sentința civilă nr. 200 din 6 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosar nr. x/2013 a fost admisă în parte acțiunea civilă în fond funciar formulată de reciamantui A., domiciliat în comuna Giogova, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de fond funciar Giogova, Comisia Județeană de fond funciar Gorj și Direcția Silvică Gorj.

A fost obligată intimata Comisia Locală Fond Funciar Giogova să întocmească și să înainteze Comisiei Județene de Fond Funciar Gorj documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața totală de 33.349 mp, din care 31.917 cu vegetație forestieră și 1432 mp curți construcții, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert B.

A fost respins capătul de cerere privind daunele cominatorii și a fost obligată intimata Comisia Locală de Fond Funciar Giogova să plătească reclamantului 1.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză.

Împotriva sentinței a declarat apel apelanta pârâtă RNP Romsilva - Direcția Silvică Gorj.

Prin decizia nr. 501 din data de 21 mai 2014 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta RNP Romsilva - Direcția Silvică Gorj împotriva sentinței civile nr. 200 din 6 februarie 2014 pronunțată de Judecătoria Motru, a fost schimbată sentința, în sensul că a fost respinsă acțiunea cu privire la terenurile cu vegetație forestieră, a fost respinsă excepția tardivității și au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Această hotărâre a fost pronunțată cu mențiunea definitivă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulai recurs.

Prin decizia nr. 196 din data de 17.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosar nr. x/2013, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 501 din 21 mai 2014 a Tribunalului Gorj, secția I civilă, instanța reținând, în esență, că împotriva sentinței civile nr. 200 din 06.02.2014 a Judecătoriei Motru putea fi exercitată doar calea de atac a apelului.

Această hotărâre a fost pronunțată cu mențiunea definitivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 24 iulie 2017, sub nr. x/263/2013.

Prin rezoluția din 04.09.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva unei decizii definitive.

Completul de filtru nr. 7, la data de 22 septembrie 2017, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 58-61 dosar recurs, însă doar recurentul-reciamant a depus note scrise prin care a dezvoltat istoricul cauzei.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 24 noiembrie 2017, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de in admisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile dîn dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. 457 C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusa numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

De asemenea, dispozițiile Titlului XIII al Legii nr. 247/2005 - Accelerarea judecății in materia restituirii proprietăților - prin art. 1 instituie o serie de reguli procedurale în scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările și completările ulterioare, precum și aie Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Prin voința legiuitorului, în categoria proceselor funciare sunt cuprinse categoriile de litigii proprii Legii nr. 18/1991, precum plângeri și contestații, dar și alte litigii apărute în procesul de aplicare a legislației funciare specifice.

În speță, decizia recurată a fost pronunțată în soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri prin care, în mod definitiv, a fost soluționată o cerere de chemare în judecată având ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 4333 din 29.09.2006 a Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, act emis în aplicarea Legii nr. 18/1991 și a Legii nr. 1/2000, întregul raport fiind analizat prin prisma acestor reglementări, împrejurare de natură a cuprinde litigiul în categoria proceselor funciare, supuse procedurii instituite prin Legea nr. 247/2005.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Titlul XIII - Legea nr. 247/2005, "hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului".

Totodată, alin. (1) și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012, prevăd că:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului ia instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă, instanță este "supusa recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Prin urmare, în prezenta cauză se formulează recurs împotriva unei hotărâri care soluționează un alt recurs declarat împotriva unei hotărâri prin care, în mod definitiv, a fost soluționat un proces funciar.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 5 din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 cu cele ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 și art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. rezultă că decizia civilă 196 din data de 17.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în dosar nr. x/2013, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui recurs declarat declarat împotriva unei hotărâri prin care, în mod definitiv, a fost soluționat un proces funciar.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.