ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4095/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Prin Decizia nr. 182/22.02.2005, pronunțată în Dosarul nr. x/2004, Tribunalul Gorj, secția civilă, a admis apelul formulat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 1593/22.09.2004 a Judecătoriei Motru, în sensul că a respins acțiunea reclamanților B. și C., prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate nr. x/1997, emis de Prefectura Gorj pe numele A. pentru o suprafață de 3 ha, situată în punctul "Hotarul Steic" și constatarea nulității absolute a înscrisului intitulat "Chitanță", încheiat între D., autoarea reclamanților și F., autorul pârâtului G.

II. Prin Sentința civilă nr. 1432/31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Motru, în Dosar nr. x/2011, a fost admisă plângerea formulată de reclamanții B. și C. în contradictoriu cu pârâții Ocolul Silvic Motru, Comisia locală de fond funciar Cătunele, Comisia județeană de fond funciar Gorj și Direcția Silvică Gorj și s-a anulat parțial HCJ nr. 5597 din 11.02.2011 în ceea ce privește petiționarii. A fost obligată Comisia locală de fond funciar Cătunele să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 1,1 ha cu vegetație forestieră din rezerva Comisiei Locale de Fond Funciar Cătunele, amplasat în T-25, P - PD 44 cu vecinii la N și E - drum de exploatare De 730, S - rezerva Comisia locală de fond funciar Cătunele, V - drum de exploatare De 815 și să o înainteze intimatei Comisia județeană de fond funciar Gorj, iar aceasta să elibereze petiționarilor titlu de proprietate pentru suprafața de 1,1 ha cu vegetație forestieră.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire revizuentul G., solicitând anularea hotărârii și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că nu a fost parte în procesul în care s-a pronunțat această hotărâre, aflând de existența acesteia la data de 22.08.2017, când a solicitat de la arhiva Judecătoriei Motru, spre studiu, Dosarul nr. x/2017 având ca obiect "anulare act dotal nr. 1203/19.04.1941".

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 și art. 431 C. proc. civ.

La data de 04.10.2917, revizuentul A. a depus la dosarul cauzei precizare, arătând că motivul de revizuire invocat îl constituie cazul prevăzut de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, respectiv existența a două hotărâri contradictorii: Sentința civilă nr. 1432 din 31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. x/2011 și Decizia civilă nr. 182/22.02.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/2004, dată în apel prin care a fost modificată Sentința civilă nr. 1593/22.09.2004 a Judecătoriei Motru, două instanțe de grad diferit statuând diferit asupra aceleiași probleme litigioase, încălcându-se astfel autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Intimata C. a invocat prin întâmpinare inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Decizia nr. 98 din data de 2 aprilie 2018, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză. A fost obligat revizuentul la plata sumei de 1167,60 RON cheltuieli de judecată către intimați, din care 500 RON reprezentând onorariu apărător redus.

În motivarea hotărârii, instanța a reținut, în esență, neîndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pe motiv că, deși revizuentul a fost parte în Dosarul nr. x/2004, în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 182/22.02.2005, acesta nu a fost parte în Dosarul nr. x/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Motru, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1432/31.05.2012.

Împotriva acestei decizii, revizuentul G. a formulat recurs, invocând nelegala compunere a completului de judecată care a soluționat cererea de revizuire, în sensul că aceasta trebuia soluționată în complet de un singur judecător și nu în complet de recurs.

Prin Decizia nr. 2627 din 21.06.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de revizuentul G. împotriva Deciziei nr. 98 din data de 2 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând în esență că decizia atacată nu a fost dată de un complet de judecată legal constituit.

În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin Sentința nr. 115 din 17 septembrie 2018, a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimații C., H. și I., prin întâmpinare. A respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuentul G. împotriva Sentinței civile nr. 1432 din 31 mai 2012 a Judecătoriei Motru. A obligat pe revizuent la plata către intimata C. a sumei de 2200 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în sinteză, că admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. presupune întrunirea condițiilor triplei identități de obiect, cauză și părți cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluționarea celei de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi. Or, în cauză, nu au fost îndeplinite cerințele impuse de prevederile textului antemenționat, privind identitatea de părți, în condițiile în care în cele două litigii nu au figurat aceleași părți, revizuentul nefiind parte în Dosarul nr. x/2011 al Judecătoriei Motru, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 1432/31.05.2012, a cărei retractare o solicită în prezenta cauză, deși a fost parte în Dosarul nr. x/2004 în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 182/22.02.2005 a Tribunalului Gorj.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a formulat recurs revizuentul G.

A solicitat ca, în analiza motivelor de recurs, instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. în sensul de a examina cauza sub toate chestiunile deduse judecății.

Printr-un prim aspect, recurentul a susținut că, în mod nelegal, i-a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei, solicitarea fiind întemeiată tocmai pe înregistrarea pe rolul instanței supreme a unei cereri de strămutare vizând judecata acestui dosar.

A considerat greșită motivarea curții de apel, care a statuat că, prin formularea cererii de amânare în vederea angajării unui apărător, se încearcă tergiversarea soluționării cauzei, fiind invocată în acest sens încălcarea dispozițiilor art. 156 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A mai susținut recurentul că se putea anticipa ca instanța învestită cu cererea de revizuire, în rejudecare, să pronunțe aceeași soluție, de inadmisibilitate a revizuirii ce a fost dată de Curtea de Apel Craiova în primul ciclu procesual într-un complet constituit în mod nelegal.

Prin respingerea revizuirii ca inadmisibilă i-a fost îngrădit accesul la justiție urmare a faptului că nu s-a antamat fondul litigiului, neverificându-se raportul juridic dintre revizuent și ceea ce s-a statuat prin hotărârea supusă revizuirii. Or, instanța învestită să judece revizuirea trebuia să constate că aspectele aduse de intimați în discuție, în susținerea inadmisibilității, reprezintă chestiuni legate de fondul cererii de revizuire, așa încât analiza lor implică examinarea pe fond a cererii.

Esențială este puterea de lucru judecat a unei hotărâri, care în speță a fost încălcată prin Sentința civilă nr. 1432/2012 a Judecătoriei Motru. Or, lipsa identității de părți în cele două litigii finalizate prin Sentința nr. 1432/2012 și Decizia nr. 182/2005 nu poate atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire. În cadrul notelor de ședință depuse în Dosarul nr. x/2007 al Judecătoriei Motru, a arătat recurentul că are calitate procesuală activă, fiind proprietarul terenului pentru care intimații au obținut reconstituirea dreptului de proprietate prin hotărârea supusă revizuirii, așa cum rezultă din titlul de proprietate nr. x/1997, analizat prin Decizia civilă nr. 182/2005, prin urmare este îndeplinită condiția identității de părți.

Așadar, o condiție a introducerii unei acțiuni în justiție este existența unei identități între cel care reclamă dreptul și titularul dreptului afirmat, lucru ce a fost probat în cauză.

Pe de altă parte, pentru a se invoca puterea de lucru judecat, trebuie să existe o identitate între problema soluționată în primul dosar - nr. x/2003 și cea din dosarul în care s-a pronunțat hotărârea atacată pe calea revizuirii - nr. x/263/2011*.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 182/2005, a fost admis apelul revizuentului împotriva Sentinței nr. 1593/2004, fiind respinsă acțiunea reclamanților-intimați în prezenta cauză vizând anularea titlului său de proprietate și reconstituirea terenului forestier în suprafață de 3 ha, situat în punctul numit "Hotar Steic." Ulterior, intimații au obținut prin Sentința nr. 1432/2012 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier în suprafață de 1,1 ha, pe același amplasament pentru care revizuentul deținea titlu de proprietate, prevalându-se de actul dotal nr. 1203/1941, emis pe numele autoarei lor J., decedată în anul 1996.

Această ultimă hotărâre a încălcat puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 182/2005, ce a stabilit îndreptățirea reclamantului la reconstituirea titlului de proprietate asupra aceluiași amplasament, precum și prevederile Legii nr. 18/1991, având la bază un înscris falsificat.

Din procesul-verbal al Comisiei Locale de Fond Funciar Cătunele, încheiat la 28.03.2018, care atestă situația juridică a terenului cu vegetație forestieră, obiect al litigiilor în care s-au pronunțat cele două hotărâri potrivnice și din actele existente în Dosarul nr. x/2003, rezultă că în borderoul populației proprietăților și exploatărilor agricole din comuna Zegujani, Plasa Broșteni, județ Mehedinți, întocmit conform recensământului agricol al populației din ianuarie 1948, autorii intimaților E. și J. figurau cu 6 ha de pădure. Din adresa nr. x/30.07.2010 a Primăriei com. Florești reiese că în favoarea acestora a fost reconstituită întreaga suprafață de pădure, conform titlurilor de proprietate.

În concluzie, autoarea intimaților, J. nu a deținut teren forestier pe raza comunei Cătunele, iar terenul agricol pentru care sunt îndreptățiți moștenitorii acesteia se află amplasat pe raza satelor Valea Perilor și Valea Mănăstirii, conform actului de trecere în proprietatea statului a întregii proprietăți agricole.

Astfel, cea de-a doua hotărâre a fost dată cu încălcarea puterii lucrului judecat.

Printr-o ultimă critică se reproșează instanței o analiză pur formală a condițiilor impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire, prin compararea dispozițiilor din cele două hotărâri invocate ca fiind potrivnice, fără a se face verificări în privința susținerilor exprimate de revizuent. Aceasta, deoarece în hotărârea atacată nu se regăsesc motivele pentru care au fost respinse cererile și apărările în legătură cu excepțiile invocate și cu fondul cauzei, fapt care atrage nulitatea hotărârii în raport de dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere toate aceste argumente, revizuentul a solicitat admiterea recursului, și, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța care a pronunțat hotărârea în revizuire, iar, în subsidiar, reținerea cauzei pentru judecarea acesteia pe fond, cu soluția de admitere a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Intimații C., H. și I. au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Examinând motivele de recurs formulate în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

În ceea ce privește pretinsa nelegalitate a hotărârii din perspectiva respingerii cererii de suspendare a judecării cauzei, se constată că recurentul nu a combătut argumentele instanței care au condus la soluția pronunțată, expuse în practicaua deciziei. Partea s-a limitat la a arăta că, în mod nelegal, i s-a respins cererea de suspendare, reiterând și motivele care au stat la baza formulării acestei solicitări. Or, în atare situație, instanța este în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în ceea ce privește susținerile evocate.

Printr-un alt motiv de recurs, recurentul a invocat încălcarea dreptului său la apărare, motivat de împrejurarea că instanța în mod nejustificat a respins cererea de amânare a cauzei în vederea angajării unui apărător, reținând în practicaua deciziei că se urmărește tergiversarea soluționării dosarului.

Critica formulată, deși susceptibilă de încadrare în motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu este întemeiată.

În prealabil, se reține că, în fața instanței care a judecat cererea de revizuire, partea a formulat două cereri de amânare pe temeiuri diferite: prima justificată de formularea unei cereri de strămutare a dosarului având ca obiect cererea de revizuire la instanța supremă, iar a doua, având caracter subsidiar, pentru lipsă de apărare.

Neexistând obligația acordării termenului de judecată în orice împrejurare, aprecierea temeiniciei admiterii sau respingerii cererii de amânare a procesului presupune ca examinarea să fie realizată în raport de natura litigiului, complexitatea acestuia și împrejurările specifice în care cererea a fost formulată.

Astfel, raportându-se la motivul invocat în justificarea primei solicitări de amânare, și anume existența unei cereri de strămutare la Înalta Curte de Casație și Justiție, curtea de apel în mod corect a respins cererea revizuentului, pe motiv că se încearcă întârzierea soluționării cauzei din perspectiva datei la care a fost înregistrat incidentul procedural, respectiv 10.09.2018.

Referitor la respingerea cererii de amânare pentru lipsă de apărare, Înalta Curte reține că principiul dreptului la apărare este unul din cele mai importante principii ce guvernează desfășurarea procesului civil, consacrat cu valoare constituțională, fiind una din cerințele privitoare la desfășurarea unui proces echitabil, astfel cum impune art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ. amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei.

Textul de lege evocat îngăduie instanței de judecată să acorde, numai cu titlu excepțional, un termen de judecată pentru lipsă de apărare, temeinicia motivelor invocate urmând a fi apreciate cu mare strictețe, ocazie cu care instanța va stabili dacă motivele pentru care se solicită amânarea din cauza lipsei de apărare sunt sau nu imputabile părții ori reprezentantului acesteia.

Contrar susținerilor recurentului, în speță, nu se poate reține încălcarea dreptului acestuia la apărare, instanța apreciind asupra temeiniciei cererii formulate, în contextul în care partea nu a prezentat motive temeinice care să justifice imposibilitatea de angajare a unui apărător ales până la termenul acordat în cauză. Drept urmare, cerințele textului de lege evocat au fost corect analizate și interpretate de către curtea de apel, care a respins cererea de amânare inițiată de revizuent.

Criticile vizând soluția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, precum și cele referitoare nemotivarea hotărârii vor fi verificate din perspectiva motivului de nelegalitate înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât privesc condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

S-a susținut, în esență, că este îndeplinită condiția identității de părți în cele două dosare în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice, revizuentul fiind proprietarul terenului pentru care s-a obținut reconstituirea dreptului de proprietate prin Sentința civilă nr. 1432/31.05.2012, obiect al revizuirii.

Înalta Curte constată că instanța a soluționat revizuirea în considerarea dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. care limitează dezbaterile la admisibilitatea cererii și faptelor pe care se întemeiază aceasta.

Motivul de revizuire invocat de revizuent în susținerea cererii este reprezentat de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Conform acestor prevederi, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Una dintre cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire, care rezultă din chiar textul procedural, este cea ca hotărârile indicate ca fiind contradictorii să fi fost pronunțate în dezlegarea aceleiași probleme litigioase, între aceleași părți, pentru același obiect și pentru aceeași cauză.

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Așadar, pentru existența acestui caz de revizuire este necesară existența triplei identități de părți, obiect și cauză, condiție fundamentală față de finalitatea mai sus exprimată a revizuirii, aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea autorității de lucru judecat.

În speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, în ceea ce privește identitatea de părți în litigiile finalizate cu hotărârile pretins contradictorii.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 1432/31.05.2012, pronunțată de Judecătoria Motru în Dosarul nr. x/2011, având ca obiect fond funciar, a fost admisă plângerea formulată de reclamanții B. și C., în contradictoriu cu intimații Ocolul Silvic Motru, Comisia locală de fond funciar Cătunele, Comisia județeană de fond funciar Gorj și Direcția Silvică Gorj și s-a anulat parțial HCJ nr. 5597 din 11.02.2011 în ceea ce privește petiționarii. A fost obligată Comisia locală de fond funciar Cătunele să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 1,1 ha cu vegetație forestieră din rezerva Comisiei Locale de Fond Funciar Cătunele, amplasat în T-25, P - PD 44 cu vecinii la N. și E. - drum de exploatare De 730, S. - rezerva Comisia Locală de Fond Funciar Cătunele, V. - drum de exploatare De 815 și să o înainteze intimatei Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj, iar aceasta să elibereze petiționarilor titlu de proprietate pentru suprafața de 1,1 ha cu vegetație forestieră.

Prin Decizia nr. 182/22.02.2005, Tribunalul Gorj, secția civilă a admis apelul formulat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 1593/22.09.2004, în sensul că a respins acțiunea reclamanților B. și C., prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate nr. x/1997, emis de Prefectura Gorj pe numele A. pentru o suprafață de 3 ha, situată în punctul "Hotarul Steic" și constatarea nulității absolute a înscrisului intitulat "Chitanță", încheiat între D., autoarea reclamanților și F., autorul pârâtului G.

Prin urmare, rezultă fără echivoc că lipsește identitatea de părți în cele două litigii menționate, revizuentul neavând calitatea de parte în Dosarul nr. x/2011, în care a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii în prezenta cauză. Astfel, nefiind îndeplinită această cerință, care justifică de plano respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea identității de cauză și obiect în cele două dosare.

Pentru argumentele expuse, critica susținută din perspectiva inadmisibilității revizuirii se vădește a fi nefondată, câtă vreme revizuentul nu a dobândit calitatea de parte în proces, astfel cum impune textul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs au mai fost invocate critici referitoare la fondul litigiului în care au fost pronunțate hotărârile pretins contradictorii, în legătură cu dreptul de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră disputat în cadrul acestora. Or, aspectele deduse judecății nu pot fi examinate în baza motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte fiind învestită în faza procesuală a recursului să verifice doar dacă curtea de apel a soluționat cererea de revizuire cu interpretarea și aplicarea corectă a normei legale, art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. ce reglementează motivul de revizuire invocat de revizuent.

Față de considerentele reținute, instanța constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova este temeinică și legală, deoarece în cauza dedusă judecății nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., recursul fiind nefondat și urmând a fi respins ca atare în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul G. împotriva Sentinței nr. 115 din 17 septembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV