ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2392/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată în data de 9 octombrie 2008, la Curtea

de Apel Constanța, reclamanta C.S. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea

Hotărârii nr. 31302 din 31 octombrie 2008 emisă de pârâtă și stabilirea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu

consecința acordării

drepturilor

cuvenite în calitate de soție supraviețuitoare.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că soțul său C.D.

a fost fiul lui C.C. și A.,

care au fost strămutați, ca

urmare

a semnării Tratatului de la Craiova din anul 1940, încheiat

între România și Bulgaria, el născându-se la data

de 06 martie 1944, în

localitatea

Sarighiol Deal, Istria, jud. Constanța.

Prin

sentința civilă nr. 954/CA din 8 decembrie 2008, Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

reclamantei, a

anulat hotărârea nr. 31302

din 31 octombrie 2008 a Casei Județene de Pensii

Constanța și a stabilit reclamantei calitatea de beneficiar al Legii

nr.

189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare.

In motivarea

sentinței, instanța de fond a reținut că soțul

reclamantei s-a născut la data de 6 martie 1944 în localitatea Sarighiol

Deal, jud. Constanța, în timpul

strămutării părinților săi din localitatea

de domiciliu aflată în

județul Durostor - Bulgaria, ca urmare a

încheierii

Tratatului de la Craiova în 1940 între România și Bulgaria.

A mai reținut Curtea

de Apel Constanța că, prin dispozițiile

O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea 189/2000, legiuitorul a urmărit ca

de drepturile compensatorii să beneficieze toate

persoanele, care au

avut de suferit consecințele persecuțiilor etnice,

atât în mod nemijlocit, cât și indirect, cum este și situația copiilor născuți

în

perioada în care părinții lor au fost

refugiați sau strămutați din motive

etnice.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii

Constanța, arătând că instanța de

fond a

interpretat greșit legea, deoarece, dacă legiuitorul ar fi dorit să

beneficieze

de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 și copiii

născuți în perioada refugiului, ar fi stabilit în mod expres acest

lucru.

S-a mai arătat că potrivit

Tratatului, s-a stabilit un termen de 3 luni pentru efectuarea schimbului de

populație, din momentul semnării

acestui act, iar soțul reclamantei nu

s-a născut în acest interval de timp.

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările

dosarului,

cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ.

, Curtea

constată că recursul este nefondat, după cum

se va arăta în continuare.

În

conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în

România cu începere de

la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act

normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul și

interpretarea textului de lege menționat,

rezultă

că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din

motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face

distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă

localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin

urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste

drepturi să se bucure toate

persoanele, care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie

în mod implicit,

cum sunt și copiii născuți

în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a

părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Interpretarea corectă

a textului de lege aplicabil în speță nu

poate

să fie decât în sensul că un minor, mai ales la o vârstă fragedă,

astfel

cum se afla soțul reclamantei C.S. (fiind născut la

data de 06 martie 1944), a împărtășit condiția grav restrictivă impusă

părinților

săi prin operațiunea de strămutare din localitatea de

domiciliu, suportând consecințele materiale și morale ale refugiului,

care începând cu data nașterii s-au răsfrânt și

asupra sa.

Din

înscrisurile oficiale depuse la dosar, eliberate de arhivele

Naționale ( filele

11-13 dosar) rezultă cu certitudine faptul strămurării

părinților reclamantului din

localitatea de domiciliu Pișchioi, jud.

Durostor - Bulgaria, în localitatea Sarighiol Deal

- jud. Constanța, iar

din actele de stare civilă reiese aspectul nașterii numitului C.D.

în perioada avută în vedere de legiuitor.

Față

de cele expuse mai sus, în mod corect instanța de fond a

constatat că reclamanta îndeplinește

și condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru soțul supraviețuitor, în

sensul că aceasta nu s-a

recăsătorit ulterior decesului celui care are avea

calitatea de strămutat

și ar fi putut beneficia de drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluția și

motivarea primei

instanțe sunt în afară de orice critică și exprimă un

mod corect de înțelegere a legii

în resorturile și finalitatea sa, astfel

încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează

să respingă recursul ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii

Constanța,

împotriva sentinței nr. 954/CA din 8 decembrie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de

contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 6 mai 2009.