ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1819/2017

HOTĂRÂRE

16.11.2017

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1819/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Iași, sub dosar cu nr. de mai sus, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței să dispună obligarea acestuia Sa piața echivalentului în moneda națională a sumei de 300.000 euro.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că, până la pronunțarea de către Judecătoria Iași a soluției prin care a fost achitat în dosar nr. x/2008, celelalte hotărâri penale date înainte de casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, au dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii. Aceste hotărâri de condamnare au avut drept consecința pierderea demnității, privarea de exercițiul celorlalte drepturi constituționale, suspendarea din funcție și deteriorarea stării sale de sănătate.

Prin încheierea din 7 martie 2016 a Tribunalului Iași s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 242 C. proc. civ., suspendarea cauzei, instanța reținând că reclamantul nu a depus dovezi cu privire la locuința sa principală.

Prin decizia civilă nr. 349 din 20 septembrie 2016, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis recursul declarat de reclamant împotriva încheierii din 7 martie 2016 a Tribunalului Iași, încheiere pe care a casat-o în tot, cauza fiind trimisă la Tribunalul Iași pentru continuarea judecății, în motivare instanța reținând că în mod eronat s-a dispus supendarea cauzei, câtă vreme, în raport de art. 91 C. civ., reclamantul a făcut dovada domiciliului său prin depunerea la dosarul cauzei a copiei cărții sale de identitate.

Prin sentința civilă nr. 1212 din 19 iunie 2017, Tribunalul Iași a declinat în favoarea Tribunalului Satu Mare competența de soluționare a cauzei, în motivare reținând că, în raport de depoziția martorului audiat, locuința principală a reclamantului A. nu este cea consemnată în cuprinsul cărții sale actuale de identitate, intenția sa, rezultată din intervalul temporal petrecut la adresa din Iași, nefiind cea de a-și stabili la această adresă locuința principală.

Reținând că schimbarea de către reclamantul A. a domiciliului din cuprinsul cărții de identitate nu corespunde realității, locuința sa principală continuând să fie în Satu Mare, B-dul Transilvania, s-a reținut că, în cauză, competența teritorială exclusivă de soluționare a prezentului litigiu, în raport de art. 541 alin. (3) C. proc. pen., aparține Tribunalului Satu Mare.

Prin sentința civila nr. 275/D din 29 septembrie 2017, Tribunalul Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat în favoarea Tribunalului Iași competența de soluționare a cauzei și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către instanța supremă în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, această instanță a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 541 alin. (3) C. proc. pen., cererile introductive în instanță având un obiect de natura celui dedus judecății în prezenta cauză se înregistrează la tribunalul în cărui rază teritorială domiciliază partea reclamantă, iar potrivit dispozițiilor în materie referitoare la valoarea probatorie a actelor de stare civilă, astfel cum rezultă din reglementarea cuprinsă în Legea nr. 119/1996 cu modificările ulterioare, dovada domiciliului se realizează prin actul de identitate, iar, în speță, din cuprinsul cărții de identitate a reclamantului A. rezultă că acesta domiciliază în mun. Iași, jud. Iași.

Analizând conflictul negativ de competența, Înalta Curte constată următoarele:

Prin demersul său judiciar reclamantul a solicitat obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 300.000 euro pentru condamnarea sa nelegală, urmată de achitare.

Prin urmare, în speță sunt incidente dispozițiile art. 541 C. proc. pen., care, în alin. (3) prevăd că "pentru obținerea reparării pagubei, persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărei circumscripție domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice", iar excepția de necompetență teritorială a instanței are un caracter exclusiv, neputând fi invocată din oficiu, astfel cum a procedat Tribunalul Iași.

Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 349 din 20 septembrie 2016, Curtea de Apel Iași, secția civilă, a admis recursul declarat de reclamant împotriva încheierii din 7 martie 2016 a Tribunalului Iași, încheiere pe care a casat-o în tot, cauza fiind trimisă la Tribunalul lași pentru continuarea judecății, în motivare instanța reținând ca în mod eronat s-a dispus supendarea cauzei, câtă vreme, în raport de art. 91 C. civ., reclamantul a făcut dovada domiciliului său prin depunerea la dosarul cauzei a copiei cărții sale de identitate.

Prin urmare, statuându-se de către instanța de control judiciar faptul că dovada domiciliului și a reședinței se reaiizează, conform art. 91 C. civ., prin cartea de identitate, și că din această perspectivă reclamantul și-a îndeplinit obligațiile sale procedurale, Tribunalul lași trebuia să se conformeze acestor dezlegări obligatorii.

De altfel, potrivit dispozițiilor în materie referitoare la valoarea probatorie a actelor de stare civilă, astfel cum rezultă din reglementarea cuprinsă în Legea nr. 119/1996 cu modificările ulterioare, dovada domiciliului se realizează prin actul de identitate ca înscris oficial emanând de la autoritățile statale abilitate în această materie.

De asemenea, conform art. 91 C. civ., "dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate". În lipsa mențiunilor din cartea de identitate sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței neputând fi opusă altor persoane.

Față de aceste considerente, cum domiciliul reclamantului, astfel cum rezultă din cartea de identitate a acestuia, se află în mun. Iași, jud. Iași, Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.