ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2993/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x din 30.10.2013 emis de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 03.04.2014, reclamantul a depus cerere modificatoare la acțiunea introductivă de instanță în care a indicat noi motive de nelegalitate cu privire la actul administrativ atacat.

Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 118 din 18.09.2014, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și, în principal, constatarea nulității Raportului de evaluare nr. x din 30.10.2013 emis de ANI, iar în subsidiar, admiterea acțiunii, astfel cum a fost modificată și anularea aceluiași raport.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Între medicul titular și Cabinetul de Medicină Internă nu există relații de muncă, veniturile obținute în calitate de titular al CMI rezultă din activități independente și sunt diferite de veniturile din activități salarizate, fapt confirmat și de regimul de impozitare aplicat acestor venituri, bazat pe dispozițiile art. 82 și art. 84 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

CAS Argeș a stabilit o relație contractuală cu persoana juridică CMI A., iar nu cu persoana fizică, respectiv cu medicul de familie A.

La stabilirea situațiilor de incompatibilitate evidențiate în art. 111 lit. a) din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a avut în vedere numai sfera funcțiilor sau activităților ce presupun existența unui contract individual de muncă, întrucât sintagma "funcție salarizată" trebuie interpretată numai în contextul relațiilor de muncă guvernate de Codul muncii.

O astfel de incompatibilitate nu poate viza activități/ocupații independente sau profesii liberale exercitate în forme legale de organizare, cum este cazul CMI.

4.1. Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la filele 33-43 dosar.

4.2. Recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20.04.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

La termenul din data de 03.11.2016, în condițiile în care recursul a fost declarat admisibil, toți membrii completului au fost de acord, iar problema de drept nu este controversată, s-a procedat la analiza fondului recursului, fără citarea părților, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil în cauză și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. x din 30.10.2013, prin care intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a concluzionat în sensul că acesta s-a aflat în stare de incompatibilitate, în perioada 12.11.2010 - 11.01.2013, întrucât a exercitat funcția de manager general al Serviciului de Ambulanță Argeș concomitent cu funcția de medic titular în cadrul Cabinetului Medical Individual A., fiind încălcate dispozițiile art. 111 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată, reținând, în esență, următoarele aspecte:

Legiuitorul a prevăzut în mod expres motivele de nulitate absolută a raportului de evaluare, așa cum rezultă din conținutul art. 13 alin. (2) coroborat cu art. 14 din Legea nr. 176/2010, potrivit cu care "(2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută."

Ca atare, nu se poate face o extindere a acestei prevederi și la alte situații cum este cea învederată de reclamant, cu referire la procedura de înregistrare a petițiilor, care are un alt regim juridic.

Prin urmare, nu poate fi împărtășită opinia reclamantului cu privire la nerespectarea de către pârâtă, prin intermediul inspectorilor de integritate, a principiilor ce guvernează activitatea instituției.

În ipoteza în care s-ar ajunge la concluzia încălcării de către inspectorii de integritate a atribuțiilor de serviciu, în partea referitoare la procedura de înregistrare și repartizare a petițiilor, acestea țin de eventuale acțiuni disciplinare, dar care nu pot face obiectul prezentei acțiuni.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantul a încheiat cu Serviciul de Ambulanță al Județului Argeș, Contractul de management din 26 octombrie 2010, pe o durată de trei ani, iar la art. XIII lit. d) din acesta se precizează faptul că "prezentul contract de management încetează (…) la apariția unei situații de incompatibilitate (…) prevăzute de lege".

În paralel cu activitatea desfășurată în calitate de manager al Serviciului de Ambulanță al Județului Argeș, reclamantul a exercitat și profesia de medic în cadrul Cabinetului Medical Individual A., al cărui titular este, existând dovezi că s-a aflat în raporturi contractuale cu Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, având un program de lucru la acest cabinet, care se suprapunea peste cel de manager la S.J.U. Argeș, fapt interzis de lege, care se încadrează în situația de incompatibilitate definită de art. 111 alin. (15) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

Reclamantul nu se găsește în situația de excepție, reglementată de textul normativ anterior nominalizat, întrucât acesta a desfășurat activități, chiar dacă vizau aceeași specializare, în instituții diferite și nu exclusiv în aceeași unitate sanitară pe care o manageria.

Nu poate fi primită susținerea reclamantului potrivit căreia nu a beneficiat de "salariu" pentru munca depusă la CAS Argeș, ci doar de un "venit", ca și contraprestație a muncii depuse, întrucât starea de incompatibilitate are în vedere deținerea de funcții salarizate, indiferent de denumirea sunt care sunt încasate sumele de bani pentru munca depusă în serviciul medical.

Reclamantul nu neagă existența convențiilor dintre C.A.S. Argeș și cabinetul medical de asistență medicală primară A., organizat ca și cabinet individual, însă susține că a semnat aceste convenții doar în virtutea calității de medic titular al cabinetului, în sensul dispozițiilor H.G. nr. 1389/2010, astfel că în convenții, la art. 8 pct. 3 - clauze speciale - era firesc să fie precizate: datele de identificare ale titularului cabinetului, programul de lucru al cabinetului, datele de identificare ale medicului angajat, datele de identificare ale asistentului medical angajat.

Susținerea reclamantului este, însă, contrazisă de documentele încheiate cu CAS Argeș, din care rezultă faptul că furnizarea serviciilor medicale către această instituție a fost realizată de chiar titularul cabinetului medical individual, respectiv A. și nu de un alt medic angajat al acestui cabinet, informație precizată în mod expres prin adresa din 10 septembrie 2012 de către Casa de Asigurări de Sănătate Argeș, potrivit cu care medicul de familie A. "s-a aflat în relație contractuală cu această instituție și a eliberat acte medicale cu parafa proprie în perioada 01.09.2010 - 05.08.2012."

Această soluție este împărtășită de instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor normative incidente în speța de față.

Răspunzând punctual criticilor de nelegalitate, subsumate motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Într-adevăr, legiuitorul a prevăzut în mod expres un singur motiv de nulitate a raportului de evaluare, acesta vizând obligația informării persoanei evaluate cu privire la declanșarea procedurii de evaluare. Or, în speța de față, o astfel de chestiune nu este în discuție, întrucât a fost respectată obligația de informare a recurentului de către inspectorul de integritate.

Cu alte cuvinte, niciunul dintre cazurile la care face referire recurentul și care, în concepția sa, ar atrage sancțiunea nulității absolute a raportului de evaluare nu se încadrează în situația reglementată de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

- Petiția înregistrată sub nr. 38.506/G din 03.09.2012 reprezintă, în realitate, o adresă transmisă prin poșta electronică de către numitul D., la data de 28.06.2012, care a fost clasată de către inspectorul de integritate căruia i-a fost repartizată aleatoriu, C., cu motivarea că nu respectă regimul juridic al înscrisurilor în formă electronică în ceea ce privește semnătura, așa cum dispune art. 4 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Ca atare, nu era necesar un raport de repartizare aleatorie sau o declarație de independență și imparțialitate, ci doar întocmirea referatului de clasare, ceea ce s-a și realizat, prin actul nr. 49666/G/II din 01.11.2012.

- Petiția înregistrată sub nr. 38632/G/II din 02.09.2012, formulată tot de către numitul D., a fost repartizată inspectorul de integritate B., care a apreciat-o ca fiind o posibilă contravenție comisă de persoanele din cadrul Serviciului Județean de Ambulanță Argeș, ce aveau obligația să depună declarații de avere și de interese, împrejurare ce a determinat clasarea acesteia, conform referatului de clasare nr. 41993/G/II din 26.09.2012.

- În urma înregistrării petiției nr. 38404/S/II din 01.02.2012, formulată tot de către numitul D., repartizată inspectorul de integritate E., a fost declanșată lucrarea în urma căreia a fost întocmit Raportul de evaluare nr. x din 30.10.2013. Acest inspector de integritate a întocmit declarații de independență și imparțialitate.

Actul administrativ contestat în cauză a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 20 și art. 21 din Legea nr. 176/2010, precum și a principiilor nominalizate în art. 8 alin. (3) din aceeași lege.

În concret, prin adresa nr. x/G/II din 19.04.2013, recurentul a fost informat asupra faptului că elementele care au condus la existența stării de incompatibilitate sunt exercitarea funcției de manager al Serviciului Județean de Ambulanță Argeș, concomitent cu exercitarea funcției de medic primar în cadrul CMI A.; prin aceeași adresă, recurentul a fost invitat să prezinte un punct de vedere, date și informații pe care le consideră relevante pentru lămurirea situației.

Recurentul a dat curs acestei invitații, prezentându-se la sediul autorității intimate la data de 26.04.2013, pentru consultarea dosarului, însoțit de avocat ales. Întâlnirea a fost consemnată în procesul-verbal nr. x/G/II din 26.04.2013, iar persoana evaluată a transmis un punct de vedere înregistrat pe rolul instituției sub nr. 20181/G/II din 10.05.2013.

Pe aspectul analizat, instanța de control judiciar mai reține și faptul că este judicioasă concluzia primei instanțe în sensul că nu gradul profesional este relevant în economia speței. Elementul esențial în determinarea stării de incompatibilitate este reprezentat de activitatea remunerată desfășurată de recurent în afara unității sanitare la care era încadrat, iar raportul de evaluare dedus judecății conține punctul de vedere al recurentului referitor la această situație.

În esență, recurentul susține că faptul legiuitorul a avut în vedere numai sfera funcțiilor sau activităților ce presupune existența unui contract individual de muncă, iar sintagma "funcții salarizate" trebuie interpretată numai în contextul relațiilor de muncă guvernate de Codul Muncii. Ca atare, o astfel de incompatibilitate nu poate viza activități/ocupații independente sau profesii liberale exercitate în forme legale de organizare, cum ar fi cazul cabinetului de medicină internă.

Potrivit art. 111 alin. (15) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, "Funcția de manager general este incompatibilă cu: a) exercitarea unor funcții în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești, pe toată durata mandatului, precum și cu deținerea de orice alte funcții salarizate, cu excepția funcțiilor sau activităților în domeniul medical desfășurate în aceeași unitate sanitară, a activităților didactice, de cercetare științifică sau de creație literar-artistică."

Prin urmare, textul legal anterior citat face referire la orice alte funcții sau activități, care nu sunt în cadrul unității medicale unde managerul deține funcția, și care generează venituri salariale și orice alte venituri din activitatea medicală, fiind fără importanță faptul că acestea sunt exclusiv salarizate sau sunt obținute prin contracte de prestări.

Cu alte cuvinte, voința legiuitorului a fost aceea de a interzice managerului unui serviciu de urgență deținerea și a altor funcții remunerate în afara celor permise expres, mai precis, "funcțiile sau activitățile în domeniul medical desfășurate în aceeași unitate sanitară, a activităților didactice, de cercetare științifică sau de creație literar-artistică."

Recurentul a desfășurat, în calitate de titular al CMI A., o activitate remunerată, producătoare de venituri, care nu se încadrează în situațiile de excepție reglementate de dispoziția normativă aflată în discuție.

Contrar susținerilor recurentului, documentele aflate la dosarul cauzei probează împrejurarea că furnizarea serviciilor medicale către CAS Argeș a fost realizată chiar de către titularul cabinetului medical individual, A., și nu de un alt medic angajat al acestui cabinet.

În consecință, Înalta Curte constată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 118/F-CONT din 18.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 noiembrie 2016.