ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2319/2020

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în principal, să constate nulitatea absolută a Raportului de evaluare nr. x/14.10.2016 întocmit de pârâtă, iar, în subsidiar, să dispună anularea aceluiași Raport pe care îl consideră nelegal și netemeinic, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 71 din 06.04.2017, a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. 3.1. Hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 176/2010, precum și a art. 13 alin. (1) și (2) din același act normativ. Instanța de fond adăugat la lege atunci când a stabilit că Raportul de evaluare nr. x/14.10.2016 nu este lovit de nulitate, deoarece dintre toate informațiile solicitate de inspectorul de integritate în perioada 2013-2016 numai cele primite de la CAS Vâlcea sunt relevante pe subiectul analizat. Or, legea nu distinge după cum informațiile cerute sunt sau nu relevante, ci stabilește doar natura informațiilor ce pot fi cerute (publice sau nepublice) în funcție de cele două momente, respectiv până la informarea și după informarea persoanei evaluate. Nicăieri în corpul Legii nr. 176/2010 nu se prevede înlăturarea limitării prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a), în cazul în care sunt relevante doar o parte dintre informațiile solicitate cu încălcarea acestei limitări. Recurentul precizează faptul că inspectorul de integritate a solicitat date și informații care nu sunt publice de la instituții și autorități publice, fără să procedeze la informarea sa în sensul că s-au identificat elemente privind existența unui conflict de interese, precum și la invitarea sa pentru a-și prezenta punctul de vedere. 3.2. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, art. 88 alin. (4) și art. 96 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, precum și cu încălcarea art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. În mod eronat, prima instanță a concluzionat în sensul că, prin semnarea, în calitate de Director executiv al Direcției Relații Contractuale din cadrul CAS Vâlcea, a Contractului de furnizare servicii medicale nr. 255/20.04.2013 încheiat între CAS Vâlcea și Cabinetul medical individual B., partea s-a aflat în situația prevăzută de dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, iar faptul că acest contract are un conținut predeterminat de lege și nu este rezultatul unei negocieri nu înlătură starea de conflict de interese, întrucât cabinetul medical a beneficiat de decontarea serviciilor medicale prestate în baza acestui contract. Recurentul opinează în sensul că dispoziția normativă anterior arătată nu era aplicabilă în speță câtă vreme nu a existat nicio posibilitate ca deciziile sale să fie influențate de interesele patrimoniale ale soției. Contractele semnate în anul 2013 aveau conținutul prevăzut în Anexa nr. 3 la Ordinul MS/CNAS nr. 423/191/2003, conținut obligatoriu, potrivit art. 3 alin. (1) și (2) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 117/2011. Contractele nu cuprindeau valori sau prețuri, ci prevedeau doar obligațiile specifice serviciilor medicale contractate. Ca atare, toate contractele au avut conținut identic, prevăzut de lege, singura diferențiere dintre ele fiind persoana prestatorului de servicii medicale. Prin urmare, nu era îndeplinită condiția cerută de textul de lege analizat, respectiv aceea ca deciziile sale să poată fi influențate de interesele patrimoniale ale soției. Concluzia este aceeași în raport și de împrejurarea că decontarea serviciilor medicale prestate de cabinetul medical al soției a avut loc în derularea unui contract ce trebuia încheiat în mod obligatoriu, deoarece reglementa servicii de asistență medicală primară obligatorie, în baza unui contract al cărui conținut era obligatoriu, directorul executiv neavând nici măcar opțiunea de a semna sau nu contractul și, cu atât mai puțin, posibilitatea de a influența încheierea sau clauzele contractului. Recurentul arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile normative analizate și atunci când s-a raportat la semnarea Raportului de control nr. x/11.02.2009. În opinia sa, prin semnarea, în calitate de Președinte - Director General al CAS Vâlcea a actului anterior arătat, nu s-a aflat în conflict de interese, deoarece, pe de o parte, exercita funcția în discuție, cu delegație, iar, pe de altă parte, activitatea de evaluare se poate desfășura, potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, pe toată durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice. În plus de aceasta, termenul de 3 ani nu a început să curgă, în condițiile în care nu a intervenit încetarea raporturilor de serviciu.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece prima instanță a interpretat și aplicat în mod corect prevederile legale incidente în speță. Răspunzând punctual la criticile formulate în memoriul de recurs, partea a precizat următoarele: 4.1. Dispozițiile art. 20 alin. (5) și art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 nu au fost încălcate, deoarece procedura de informare a fost îndeplinită de către inspectorul de integritate, fiind respectate toate etapele și procedurile activității de evaluare menționate în lege. În concret, informarea recurentului cu privire la declanșarea activității de evaluare a regimului declarării averii, al conflictelor de interese și al incompatibilităților, în perioada exercitării funcțiilor și demnităților publice, s-a efectuat la data de 23.09.2013, prin adresa înregistrată sub nr. x/23.09.2013. Ulterior, au fost solicitate informații referitoare la reclamant de la instituțiile și autoritățile competente. Recurentul a fost informat, prin adresa înregistrată sub nr. x/04.08.2016, cu privire la faptul că au fost identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese, potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, și că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de către un avocat. În procedura de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților, reglementată în Secțiunea a 3-a a Legii nr. 176/2010, legiuitorul a permis inspectorilor de integritate să demareze activitatea de evaluare chiar anterior informării persoanei în cauză, o atare activitate implicând evaluarea declarațiilor și "obținerea altor date și informații." Interpretarea gramaticală a art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 conduce la concluzia că inspectorilor de integritate li s-a permis derularea activității de evaluare chiar prin colectarea de date și informații de la persoane fizice sau juridice, anterior informării persoanei și solicitării punctului de vedere al acesteia, o atare măsură fiind necesară doar în ipoteza în care s-au identificat, în cursul activității astfel derulate, elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate sau de conflict de interese. Interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 20 și, respectiv, art. 13 și art. 15 din legea în discuție trebuie realizată circumstanțiat, ținându-se cont de caracterul special al prevederilor din art. 20. Or, procedând astfel, se poate deduce că, în fapt, activitatea de evaluare a incompatibilităților poate fi realizată chiar anterior solicitării unui punct de vedere persoanei în cauză, inclusiv prin solicitarea de date și informații de la persoane fizice și/sau juridice, în condițiile în care se precizează expres că solicitarea unui punct de vedere persoanei evaluate este necesară doar în "urma evaluării declarației de interese, precum și altor informații", dacă se identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități. Solicitările adresate de intimată către CAS Vâlcea nu au ca obiect acte sau informații care nu sunt publice, iar faptul că au fost cerute de la autoritatea care le deține nu le conferă caracter nepublic. 4.2. În mod fondat, prima instanță a constatat încălcarea de către recurent a dispozițiilor art. 70, art. 71, art. 79 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003, coroborate cu cele ale art. 298 alin. (1) și ale art. 310 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. În speță, se regăsesc elementele care generează existența conflictului de interese: - recurentul exercită funcția publică de Director Executiv al Direcției Relații Contractuale din cadrul CAS Vâlcea; - recurentul, în exercitarea funcției publice anterior nominalizate, a luat decizii - a semnat un Contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară și a aprobat un raport de control emis de CAS Vâlcea; - interesul patrimonial urmărit de recurent este evident, întrucât, pentru serviciile medicale prestate în baza Contractului de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară, CMI B. a încasat de la CAS Vâlcea suma de 158.536,6 RON; - în baza Raportului de control nr. x/11.02.2009, emis de CAS Vâlcea ca urmare a acțiunii de control efectuate la CMI B., și aprobat de recurent, cabinetul medical deținut de soția sa și-a putut desfășura activitatea, precum și relațiile contractuale cu CAS Vâlcea. Intimata arată că nu prezintă relevanță împrejurarea că respectivul Contract de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară avea un conținut predeterminat de lege și nu a fost rezultatul unei negocieri, deoarece, în derularea și în baza acestui contract, cabinetul medical a beneficiat de decontarea serviciilor medicale prestate. Nu înlătură existența conflictului de interese nici critica recurentului potrivit căreia, la data semnării Raportului de control, ar fi fost suspendat din funcția publică de conducere deținută anterior. Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 88 alin. (4) și art. 96 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, pe durata suspendării raportului de serviciu, postul este rezervat, suspendarea operând doar în privința obligației de plată a salariului/indemnizației în schimbul muncii depuse; ca atare, recurentul și-a păstrat statutul de funcționar public și în perioada delegării sale în funcția de Președinte - Director General al CAS Vâlcea. În plus de aceasta, dispozițiile Legii nr. 161/2003 se completează cu cele ale Legii nr. 95/2006 care, la art. 301 alin. (2) prevede: "Constituie conflict de interese deținerea de către membrii Consiliului de Administrație al CNAS și ai consiliilor de administrație ale caselor de asigurări, precum și de către personalul angajat al acestor case de asigurări, de părți sociale, acțiuni sau interese la furnizori care stabilesc relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate. Această dispoziție se aplică și în cazul în care astfel de părți sociale, acțiuni sau interese sunt deținute de către soț, soție, rudele sau afini până la gradul al IV-lea inclusiv ai persoanei în cauză." Conform prevederilor art. 287 din Legea nr. 95/2006, președintele director general al casei de sănătate județene este membru al consiliului de administrație, astfel încât situația de conflict de interese generată de aprobarea de către recurent a raportului de control efectuat la cabinetul medical aparținând soției sale cade și sub incidența prevederii din legea specială.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. x/14.10.2016 emis de intimata Agenția Națională de Integritate. Prin acest act administrativ unilateral cu caracter individual, intimata a concluzionat în sensul că recurentul s-a aflat în "conflict de interese, întrucât, în perioada deținerii funcțiilor și demnităților publice: - în calitate de Director Executiv - Direcția Relații Contractuale din cadrul CAS Vâlcea, a semnat Contractul de furnizare servicii medicale în asistența medicală primară nr. 255/20.04.2013, încheiat de CAS Vâlcea cu Cabinetul medical individual B. - cabinet al cărui titular este soția sa, încălcând astfel dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003; pentru serviciile medicale prestate în baza acestui contract CMI B. a încasat de la CAS Vâlcea CAS Vâlcea suma de 158.536,6 RON; - în calitate de Președinte - Director General al CAS Vâlcea, a aprobat Raportul de control nr. x/11.02.2009, emis de CAS Vâlcea ca urmare a acțiunii de control efectuate la CMI B., încălcând astfel dispozițiile art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003 coroborate cu dispozițiile art. 310 alin. (2) din Legea nr. 95/2006." Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată, reținând, în esență, următoarele argumente juridice: * În conformitate cu prevederile art. 13 și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, reclamantul a fost informat, la data de 23.09.2013, în legătură cu declanșarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese, în perioada exercitării funcțiilor și demnităților publice și, totodată, a fost înștiințat că, în cazul în care din activitatea de evaluare desfășurată vor fi identificate elemente în sensul existenței unei incompatibilități, va fi informată și invitată pentru a prezenta un punct de vedere. La data de 11.08.2016, reclamantul a fost informat, prin adresa nr. x/04.08.2016, cu privire la identificarea unor elemente privind nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese și a fost invitat să prezinte date și informații, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris, și, totodată, a fost informat că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de avocat. La data de 19.08.2016, persoana evaluată a transmis punctul său de vedere cu privire la lipsa elementelor de natură să genereze starea de conflict de interese, prin adresa înregistrată la Agenția Națională de Integritate sub nr. x/19.08.2016. În aplicarea dispozițiilor legale anterior nominalizate, pârâta a solicitat informații și documente de la mai multe instituții publice și persoane private (Casa de Asigurări de Sănătate Vâlcea, Direcția Sănătate Publică Vâlcea, S.C. Hobeanu SRL), în intervalul cuprins între prima înștiințare din 2013 și cea din urmă înștiințare și invitare pentru prezentarea unui punct de vedere, din anul 2016. Dintre acestea, relevanță pentru reținerea conflictului de interese prezintă numai informațiile și documentele solicitate Casei de Asigurări de Sănătate Vâlcea, care a răspuns cu adresele nr. x/16.10.2013, nr. D.E. 348/26.07.2016 și nr. PDG 346/07.12.2015, și constau în: actele administrative de numire/încetare din funcție/suspendare privind persoana evaluată, declarațiile de avere și de interese depuse de aceasta, fișele posturilor, contractele și actele juridice încheiate de CAS cu CMI B., situația sumelor plătite de CAS Vâlcea în baza Contractului de furnizare de servicii medicale nr. 255/20.04.2013. Niciuna dintre aceste solicitări adresate CAS Vâlcea de către ANI nu au ca obiect date ori informații care nu sunt publice, iar faptul că au fost solicitate de la autoritatea care le deține nu le conferă caracter nepublic. Atât în fața ANI, cât și în fața instanței, reclamantul a avut posibilitatea de a-și preciza poziția cu privire la toate elementele de fapt și de drept care au fundamentat raportul de evaluare contestat, de a solicita administrarea de probatorii în dovedirea motivelor de nelegalitate pe care a înțeles să le invoce, de a combate constatările reținute, demersuri pe care le-a și efectuat, situație în raport de care dreptul său la apărare a fost respectat. * Prin semnarea, în calitate de Director Executiv al Direcției Relații Contractuale din cadrul CAS Vâlcea, a Contractului de furnizare servicii medicale încheiat de CAS Vâlcea cu CMI al cărei titular este soția sa, B., reclamantul A. s-a aflat în situația prevăzută de art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, iar faptul că acest contract are un conținut predeterminat de lege și nu este rezultatul unei negocieri nu înlătură starea de conflict de interese, în condițiile în care, în derularea și în baza acestui contract, cabinetul medical a beneficiat de decontarea serviciilor medicale prestate. Textul normativ anterior arătat este incident și în legătură cu semnarea de către reclamant a Raportului de control nr. x/11.02.2009, emis de CAS Vâlcea ca urmare a acțiunii de control efectuate la CMI B.. Reevaluând materialul probator administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, pentru a răspunde la criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține aspectele ce vor fi redate în continuare. 5.1. Critica de nelegalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 20 alin. (5) raportat la art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 este fondată. Conform art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010: "(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi după cum urmează: a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfășoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informații publice; b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării și invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice date ori informații care nu sunt publice." (2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată (…) sunt lovite de nulitate absolută." Potrivit art. 20 din același act normativ: "(1) Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere. (2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris. (3) Informarea și invitarea se vor face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice date ori informații pe care le consideră necesare. (5) Prevederile art. 13 și art. 15 se aplică în mod corespunzător." Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte apreciază că procedura de informare a recurentului, reglementată de dispozițiile legale anterior citate, nu a fost îndeplinită de inspectorul de integritate. În concret, prin adresa înregistrată sub nr. x/23.09.2013 - invocată de intimată în întâmpinare -, recurentul a fost informat că se va efectua evaluarea respectării de către acesta a regimului juridic al conflictului de interese și incompatibilităților, în perioada exercitării funcțiilor și demnităților publice; "în situația în care din activitatea de evaluare, desfășurată în conformitate cu dispozițiile Titlului II, Capitolul I, Secțiunea a 3-a din Legea nr. 176/2010 (…) vor fi identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, veți fi informat și invitat pentru a prezenta un punct de vedere." Ulterior emiterii acestei adrese, au fost solicitate informații referitoare la recurent de la instituțiile și autoritățile competente. CAS Vâlcea, prin adresele nr. x/16.10.2013 și nr. PDG 346/07.12.2015, a comunicat date și documente cu privire la evoluția profesională a recurentului în cadrul acestei instituții publice, contractele de furnizare de servicii medicale în asistența medicală primară, încheiate între CAS Vâlcea și CMI B., Raportul de control nr. x/11.02.2009, emis de CAS Vâlcea ca urmare a acțiunii de control efectuate la CMI B., precum și documentația care a stat la baza emiterii acestuia, sumele încasate de CMI B. pentru serviciile medicale prestate în baza Contractului nr. x/20.04.2013. Direcția de Sănătate Publică Vâlcea, prin adresa nr. x/01.12.2015, a transmis cu privire la CMI B. următoarele documente: autorizația sanitară de funcționare nr. x/17.12.2007, certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medicale sub nr. x/22.11.1999, certificatul de avizare a cabinetului medical și certificatul de membru al Colegiului medicilor din România nr. 274/06.08.2007. Oficiul Național al Registrului Comerțului a comunicat, prin adresa nr. x/10.10.2013, faptul ca recurentul nu deține calități și funcții la societăți comerciale, însă soția acestuia, începând cu data de 21.05.2003, deține calitatea de asociat unic și funcția de administrator la S.C. Hobeanu S.R.L. Instanța de control judiciar constată că o parte dintre informațiile și înscrisurile pe care inspectorul de integritate le-a solicitat și le-a primit de la instituțiile și autoritățile competente nu au caracter public. Mai precis, este vorba despre datele și actele comunicate de Direcția de Sănătate Publică Vâlcea cu privire la CMI B.. Însă, înainte de solicitarea și primirea acestora, recurentul nu a fost informat și invitat pentru a prezenta un punct de vedere, după cum impun dispozițiile normative mai sus citate, precum și după cum s-a stipulat în adresa înregistrată sub nr. x/23.09.2013. Într-adevăr, recurentul a fost informat, prin adresa înregistrată sub nr. x/04.08.2016, cu privire la faptul că au fost identificate elemente în sensul existenței unui conflict de interese, potrivit dispozițiilor art. 79 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, a fost invitat să prezinte date și informații și, totodată, i s-a precizat faptul că are dreptul să fie asistat sau reprezentat de către un avocat. Însă, această înștiințare nu acoperă cerința legală aflată în discuție, întrucât adresa a fost emisă după solicitarea și comunicarea unor date și documente care nu sunt publice de către instituția publică. Înalta Curte nu poate primi argumentația primei instanțe în sensul că motivul de nelegalitate a actului administrativ contestat nu poate fi reținut în contextul în care Agenția Națională de Integritate a valorificat doar informații publice. Nu această chestiune prezintă relevanță pe subiectul analizat, ci faptul că inspectorul de integritate a solicitat informații și documente care nu au un caracter public, fără ca, în prealabil, să respecte cerința impusă de dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. În atare situație, sancțiunea impusă de legiuitor, prin art. 13 alin. (2) din legea anterior nominalizată, este nulitatea absolută a raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate. De asemenea, contrar celor reținute de instanța de fond, nu prezintă importanță nici posibilitatea ulterioară a reclamantului de a lua cunoștință de conținutul raportului de evaluare și de a-l contesta în fața instanței specializate. În raport de dezlegarea dată acestui motiv de nelegalitate a actului administrativ unilateral cu caracter individual contestat în cauză, instanța de control judiciar consideră că nu se mai impune analizarea criticii de nelegalitate prezentate la pct. 3.2. din Decizia de față. În consecință, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în urma rejudecării cauzei, va admite acțiunea reclamantului A. și va anula Raportul de evaluare nr. x/14.10.2016 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate.