ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4142/2017

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 8.07.2016, reclamanta Comuna Tămășeu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, să se constate ca fiind nelegală și netemeinică rezilierea contractului 350/N din 28.06.2011 și să se dispună anularea deciziei de reziliere a contractului de finanțare nerambursabilă 350/N din 28.06.2011 și a deciziei de restituire a sumei de 139.831,28 RON, plus 14.683,96 RON dobândă și majorări de întârziere de 0,1 %/zi de întârziere aferente, obligarea pârâtei la plata sumei de 360.168,72 RON reprezentând rest de finanțare datorat în baza contractului de finanțare nerambursabilă încheiat între reclamantă și pârâtă.

Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și să se constate intervenția rezilierii de drept a contractului de finanțare nerambursabilă nr. 350/N din 28.06.2011, să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata sumei de 154.515,24 RON reprezentând valoare de recuperat la cererile de tragere 1 și 2 și valoarea dobânzii legale până la data plății efective.

Prin sentința nr. 259/CA/2016-P.I. din 16 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes a cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă și a respins ca lipsită de interes cererea reconvențională formulată de Administrația Fondului pentru Mediu, a respins, acțiunea reclamantei Comuna Tămășeu ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut că sunt incidente prevederile art. 7 alin. (7).2 lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (8).2 lit. c) din contractul de finanțare nerambursabilă din 28.06.2011, decizia nr. 132607 din 08 decembrie 2015 fiind legală și temeinică, iar în ceea ce privește cererea reconvențională, nu există interesul promovării, având în vedere că decizia nr. 132607 din 08 decembrie 2015 are natura juridică a unui act administrativ, bucurându-se în virtutea acestei naturi juridice de caracterul executoriu de drept.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta pârâtă Comuna Tămășeu și pârâta reclamantă Administrația Fondului pentru Mediu.

Reclamanta reclamantă Comuna Tămășeu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probelor respinse și o efectivă motivare, iar în subsidiar rejudecarea litigiului pe fond și admiterea cererii de chemare in judecată, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 20 și urm. din Legea nr. 554/2004, art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Primul motiv de recurs invocat de rucurenta reclamantă constă în greșita admitere de către instanță a excepției decăderii din probele solicitate, raportat la disp. art. 254 alin. (1) C. proc. civ., excepție care trebuia respinsă pentru rațiuni care dovedesc admisibilitatea, pertinența și utilitatea probelor solicitate, și, mai ales, pornind de la art. 22 alin. (7) C. proc. civ., faptul că intimata nu s-a opus probatiunii solicitate, iar judecătorului îi este trasata obligația de a stărui in aflarea adevărului, inclusiv prin obligația sa de a ordona din oficiu probe necesare acestui deziderat; pe de altă parte, legiuitorul nu prevede obligativitatea reclamantului, sub vreo sancțiune a decăderii, de a propune probe prin răspunsul la intampinare, inclusiv poziția echivoca a pârâtei din cadrul întâmpinării ducând la formularea cererii in probatiune; susținerile sale se încadrează în dispozițiile art. 254 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și este de menționat art. 194 lit. e) C. proc. civ., expertiza nu este o dovadă, este o probă care lămurește cauza, cele două expertize solicitate nu se încadrează în art. 194 lit. e) C. proc. civ., nu se aplică dispozițiile art. 254 C. proc. civ.

În al doilea rând, a arătat recurenta, judecătorul fondului a scos din contextul contractului dintre părti art. 7.2., care se referă la declarații false sau incomplete. Art. 7.2. se referă la declarații false sau incomplete în sensul în care se atestă efectuarea unor lucrări neexecutate și se solicită finanțarea pentru lucrări inexistente, și protejează art. 2 din contract conform căruia " finanțarea este acordată pentru realizarea proiectului, beneficiarul obligându-se să o utilizezez integral și numai pentru acest scop, conform cheltuielilor eligibile prevăzute în anexa 1"; a invocat erorile judecătorului fondului cu privire la reținerea că uscopul depunerii cererii de tragere este evident ca il reprezintă obținerea finanțării" și că "lucrările facturate în luna 09 nu existau la momentul lunii 06", întrucât lucrările de pe factura 006 existau din aprilie 2012, în acest sens fiind mențiunile de pe factura 006 și procesul-verbal de recepție parțială nr. x din 02 aprilie 2012; la cererea de tragere nr. 2 s-a solicitat suma de 45.016.03 RON, contravaloarea facturii AMP 333 din 05 iunie 2012, nu s-a solicitat factura 006, care a cuprins contravaloarea unor lucrări din aprilie (restul de lucrări efectuate în aprilie 2012, care nu sunt cuprinse in factura 333) și a fost depusă în documentație ca și lucrari executate la acel moment, însă nu cu scopul de a fi decontată, factura x a fost cerută la plată la tragerea nr. 3.

Contractul a fost derulat pe perioada 2011- 2015. În baza acestui contract, reprezentanții pârâtei au procedat la mai multe deplasări în teren, unde, de fiecare dată, s-a constatat efectuarea conformă a lucrărilor finanțate: lucrările din proiect au fost finalizate, în nicio notă de control nu se evidențiază lucrări nefinalizate care să atragă respingerea decontărilor și nu i s-a imputat ca motiv de reziliere a contractului nerespectarea proiectului sau defecțiuni în desfasurarea execuției sale.

Recurenta a solicitat să se țină cont de principiul proporționalității, consacrat în practica C.E.J., care impune ca orice măsură administrativă adoptată să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programuiui respectiv. A concluzionat că este esențial faptul că la tragerile anterioare au fost decontate lucrări cuprinse în alte facturi decât factura 006. Factura 006 din 2012 a intrat spre decontare la tragerea 3, in 2015, conține lucrări efectuate, este aceeași și nu cuprinde nicio neconcordanta vizavi de emitent, beneficiar, sume și cuprinsul lucrărilor cuantificate in aceasta; data unei facturi, cum am aratat mai sus, are importanță și generează consecințe juridice doar în raportul fiscal aferent TVA-ului, ceea ce nu interesează în speța de față, căci TVA-ul este cheltuiala neeligibilă. Întotdeauna s-au solicitat la plată lucrări executate, lucrări reale, lucrări efectuate in scopul finanțării.

În motivarea recursului, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și admiterea cererii reconvenționale, în sensul obligării intimatei la plata sumei de 154.515,24 RON reprezentând valoare de recuperat aferentă cererilor de tragere nr. 1 și 2, la care se adaugă valoarea dobânzii legale până la data plății efective, pârâta reclamantă Administrația Fondului pentru Mediu a arătat că în cadrul contractului de finanțare nerambursabilă din 28.06.2011, au fost finanțate două cereri de tragere (cererea de tragere nr. 1 depusă în data de 15.12.2011 și cererea de tragere nr. 2 depusă în data de 29.06.2012) în valoare de 139.831,28 RON, ultima cerere de tragere fiind depusă în data de 30.10.2014, dar nedecontată, deoarece a intervenit rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă din 28.06.2011.

Suma solicitată de beneficiar prin cererea de tragere nr. 2 a fost de 45.016.03 RON, suma stabilită prin graficul de finanțare; beneficiarul a depus 2 facturi, factura fiscală nr. x din 05 iunie 2012 (în valoare de 45.016,03 RON) și factura fiscală nr. x din 13 iunie 2012 (în valoare de 226.039,61 RON), a atașat o singură situație de lucrări, din data de 02.04.2012, în valoare de 271.055,64 RON cu TVA. Neavând situații de lucrări separate nu se poate admite faptul că, la cererea de tragere nr. 2, AFM a decontat doar factura nr. x din 05 iunie 2012, deoarece calculul cheltuielilor eligibile ce puteau fi finanțate la respectiva cerere de tragere se realizează în baza situației de lucrări prezentate, iar dacă suma ce putea fi finanțată la cererea de tragere nr. 2 din 29 iunie 2012 era mai mare, ar fi decontat la cererea de tragere nr. 2 valoarea eligibilă aferentă ambelor facturi. Având în vedere că situația de lucrări este una singură, în niciun document nu se precizează ce lucrări conține fiecare factură fiscală, nu se poate afirma care factură a fost cuprinsă în valoarea decontată la cererea de tragere nr. 2; în ceea ce privește faptul că valoarea decontată este egală cu valoarea facturii nr. 333 din 05 iunie 2012, este pur și simplu o coincidență. AFM finanțează un procent de 96,67 % din valoarea totală a cheltuielilor eligibile, prin urmare suma de 45.016,03 RON nu poate reprezenta doar contravaloarea facturii nr. 333 din 05 iunie 2012, restul reprezentând contribuția proprie a beneficiarului; dacă s-ar fi luat în considerare doar factura nr. x din 05 iunie 2012, suma maximă ce putea fi decontată ar fi fost 43.516,99 RON.

La cererea de tragere nr. 3 din 30 octombrie 2014 s-a efectuat vizita de control în data de 21.04.2015 și s-a încheiat nota de control nr. 60670 din 27 aprilie 2015, iar cu ocazia vizitei în teren pentru verificarea execuției lucrărilor solicitate la finanțare la cererea de tragere nr. 3 din 30 octombrie 2014 s-a constatat că factura fiscală nr. x din 13.06.2012, ce fusese depusă spre decontare la cererea de tragere 2, nu era aceeași cu factura nr. x din 13 septembrie 2012 pe care primăria o înregistrase în contabilitate; prin adresa din 24 august 2015 înregistrată la AFM cu nr. 108937 din 25 august 2015, beneficiarul precizează că singura factură existentă la sediul acestuia este cea emisă în data de 13.09.2012 și nu cea din 13.06.2012, pe care AFM a decontat-o la cererea de tragere nr. 2 din data de 29.06.2012.

Având în vedere că beneficiarul a prezentat în copii conform cu originalul două facturi cu același număr, dar din luni diferite, iar cea care se regăsește acum la sediul acestuia nu corespunde cu factura decontată la cererea de tragere nr. 2, mai mult, este emisă în luna septembrie, după aproximativ 3 luni de la data depunerii cererii de tragere nr. 2, potrivit art. 5 alin. (5).6, art. 7.1. art. 7 punctul 7.2 litt a) din contract, se poate aprecia că beneficiarul nu a respectat clauzele contractuale, având în vedere și faptul că factura este un document justificativ în cadrul unei operațiuni economico-financiare care stă la baza înregistrărilor în contabilitate; situația apărută a fost prezentată Comitetului Director al AFM din data de 16.11.2015, în vederea luării unei decizii cu privire la rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă din 28.06.2011 sau continuarea finanțării acestuia, iar în urma ședinței Comitetului Director din data de 16.11.2015 s-a hotărât rezilierea contractului, cu recuperarea sumelor decontate.

Intimata pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat; a expus situația de fapt menționată și în recursul formulat împotriva sentinței.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității recursurilor, prin care s-a constatat că cererile de recurs întrunesc cerințele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 4 mai 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 5 octombrie 2017, completul de filtru a admis recursurile în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestora în ședință publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta pârâtă este fondat, iar recursul formulat de pârâta reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Între Administrația Fondului pentru Mediu, în calitate de finanțator, și Comuna Tămășeu, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanțare nerambursabilă nr. 350/N/28.06.2011, având ca obiect proiectul intitulat "Realizare spații verzi prin înființarea unui parc de agrement în com. Tămășeu, jud. Bihor".

Contractul de finanțare s-a încheiat în baza H.G. nr. 110/2011 privind aprobarea proiectelor selectate în sesiunea 21 septembrie 2009 - 12 octombrie 2009 și a finanțării acestora, în cadrul Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități, emisă în temeiul O.U.G. nr. 59/2007 privind instituirea Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități.

La data de 26.07.2012 s-a încheiat actul adițional nr. 1, prin care s-a modificat graficul de finanțare, astfel: la prima tragere, 15.12.2011, finanțare în cuantum de 98.815,25 RON, la a doua tragere, 29.06.2012, finanțare în cuantum de 45.016,03 RON, și la a treia tragere, 15.01.2013, restul de 360.168,72 RON, rezultând un total de 500.000 RON (valoarea de finanțare a proiectului).Termenul pentru a treia tragere a fost prelungit până in octombrie 2014.

Prin adresa din 08 decembrie 2015, pârâta a dispus rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă încheiat între părți și recuperarea sumelor decontate cu dobânda aferentă, cu motivarea că la tragerea nr. 2 din 29.06.2012 s-a depus factura nr. x din 13 iunie 2012 emisă de A. S.R.L. în valoare de 226.039,61 RON, iar la vizita în teren pentru verificarea lucrărilor solicitate la plată la ultima cerere de tragere nr. 3 din 30 octombrie 2014, reclamanta a prezentat o altă factură în original, cu același număr, însă din data de 13.09.2012, nr. 0006 din 13 septembrie 2012, pentru 226.039,61 RON; se menționează că, prin adresa din 24 august 2015, reclamanta a precizat că singura factura existenta este cea emisă in 13.09.2012 și nu cea din 06.2012.

S-au invocat prevederilor art. 5 alin. (5).6., art. 7.1. din contract, și s-a arătat că, constituie caz de culpă, potrivit 7.2. lit. a)., și situația in care beneficiarul "face declarații false sau incomplete pentru a obține finanțarea prevăzută în contract sau furnizează rapoarte ce nu reprezintă realitatea".

Reclamanta Comuna Tămășeu a solicitat instanței anularea deciziei de reziliere și de restituire, obligarea pârâtei la plata sumei de 360.168,72 RON, reprezentând rest de finanțare datorat, iar pârâta a depus cerere reconvențională prin care a solicitat să se constate intervenția rezilierii de drept a contractului de finanțare nerambursabilă nr. 350/N/28.06.2011 și să fie obligată reclamanta la plata sumei de 154.515,24 RON, reprezentând valoare de recuperat de la cererile de tragere 1 și 2.

În ceea ce privește recursul reclamantei, motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și orice alte probe care vor reieși ca necesare, iar la primul termen de judecată a depus cerere prin care a solicitat proba cu expertiză tehnică construcții și expertiză tehnică contabilitate, proba testimonială, după efectuarea expertizelor. Instanța de fond a invocat din oficiu și a admis decăderea reclamantei din dreptul de a solicita aceste probe; a constatat că în cererea de chemare în judecată s-a solicitat doar încuviințarea probei cu înscrisuri și, deși se face referire și la administrarea oricăror alte probe care vor fi necesare, o astfel de solicitare, formulată cu titlu general, nu îndeplinește cerința expresă de a indica probele solicitate, cerința legală menționată presupunând în concret indicarea probei solicitate.

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată cuprinde "arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere". Reclamantul "poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat", conform art. 204 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 254 C. proc. civ. prevăd imperativ că "(1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; 3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății; 5. există acordul expres al tuturor părților.".

Raportat la aceste dispoziții, nepropunerea probelor de către reclamant în condițiile art. 254 alin. (1) C. proc. civ. atrage decăderea din dreptul de a propune probe, iar decăderea operează în regim de ordine publică, potrivit art. 177 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că "nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea", art. 178 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător, în orice stare a judecății cauzei, dacă legea nu prevede altfel, decăderea putând fi constatată chiar și din oficiu de către instanță.

Dispozițiile art. 330 C. proc. civ., care prevăd că, atunci când, "pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu", se aplică, în ceea ce privește cererea părților, prin raportare la dispozițiile art. 254 C. proc. civ., care reglementează propunerea probelor.

Într-adevăr, potrivit art. 254 alin. (5) C. proc. civ., dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele și poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc, însă alin. (6) precizează că "părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii".

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", raportat la dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va arăta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, din examinarea sentinței recurate rezultă că motivul de recurs este nefondat, întrucât hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care a instanța le-a avut în vedere pentru respingerea cererii, nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că este fondat motivul de casare invocat de recurenta reclamantă prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.".

Prin depunerea primei cereri de tragere, din data de 15.12.2011, reclamanta a solicitat suma de 176.682,82 RON și a prezentat situații de lucrări aferente perioadei 30.11.2011-08.12.2011, factura fiscală nr. x din 08 decembrie 2011 emisă de S.C. A. S.R.L., în valoare de 165.461,82 RON, factura fiscală nr. x din 08 decembrie 2011 emisă de S.C. B. S.R.L., în valoare de 11.221 RON, procesul-verbal privind stadiul fizic al lucrărilor nr. x din 08 decembrie 2011, procese-verbale pentru verificarea calității lucrărilor ce devin ascunse, proces-verbal de recepție calitativă nr. x din 08 decembrie 2011, valoarea stabilită prin graficul de finanțare și a amânărilor ulterioare fiind de 237.964,41 RON (grafic inițial).

Pârâta a constatat că valoarea eligibilă a lucrărilor, conform cererii de tragere nr. 1 și a notei de control din 17 ianuarie 2012, este de 86.860,36 RON, la care se adaugă valoarea proiectării în cuatum de 11.221 RON, rezultând valoarea de 98.081,36 RON, care se decontează în procent de 96,67%, conform contractului de finanțare, nefiind decontate lucrările pentru alei intrucat se depășește valoarea din grilă, acestea urmând a se deconta la tragerea nr. 2 in limita bugetului disponibil. A rezultat astfel de decontat suma de 94.815,25 RON, nefiind decontate profitul și TVA-ul aferent, cheltuială neeligibilă, lucrările pentru alei, diferența dintre valoarea stabilită prin graficul de finanțare nerambursabilă (237.964,41 RON) și suma ce se poate finanța (94.815,25 RON), anume 143.149,16 RON, fiind reportată la următoarea cerere de tragere.

Prin cea de a doua cerere de tragere, din data de 29.06.2012, reclamanta a solicitat suma de 45.016,03 RON, sumă utilizată pentru plata cheltuielilor eligibile aferente activităților desfășurate în perioada 8.12.2011-30.05.2012, cu menționarea faptului că facturile situațiile de lucrări executate de beneficiar, procesul-verbal de recepție servicii sunt anexate. Suma de 45.016,03 RON reprezenta contravaloarea facturii nr. 333 din 5 iunie 2012, reprezentând prestări servicii conform contract nr. x din 20 septembrie 2011 - înființare parc agrement în com. Tamaseu, potrivit situației de lucrări nr. 2 aprilie 2012-parțial.

Potrivit Notei de control nr. x din 17 septembrie 2012, de verificare a stadiului fizic al lucrărilor executate și solicitate la decontare la cererea de tragere nr. 2 din 29 iunie 2012, s-au verificat și constatat următoarele lucrări conform documentelor prezentate la cererea de tragere: flori - 674 buc., arbori foioase - 148 buc., arbori conifere - 121 buc., gard viu - 575 ml, gazon - 19800 mp; de asemenea, se menționează prin nota de control că s-a efectuat conformitatea cu originalul a documentelor prezentate în copie la cererea de tragere nr. 2 din 29 iunie 2012.

Prin Nota de constatare din 17.09.2012, pârâta a constatat că au fost verificate documentele justificative, situațiile de lucrări aferente perioadei 8.12.2011-30.05.2012, contractul de lucrări nr. 1143 din 20 septembrie 2011 încheiat între Comuna Tămășeu și S.C. A. S.R.L., factura fiscală nr. x din 05 iunie 2012 emisă de S.C. A. S.R.L., în valoare de 45.016.03 RON, factura fiscală nr. x din 13 iunie 2012 emisă de S.C. A. S.R.L., în valoare de 226.039.61 RON, procesul-verbal privind stadiul fizic ai lucrărilor nr. x din data de 02.04.2012

S-a consemnat că suma solicitată este de 45.016.03 RON, valoarea stabilită prin grafic este de 45.016,03 RON, valoarea eligibilă conform cererii de tragere nr. 2 și a notei de control din 17 septembrie 2012 este de 269.325,15 RON, și se decontează lucrările pentru alei care nu s-au decontat la tragerea anterioară, în valoare de 70.413,098 RON, rezultând un total al cheltuielilor eligibile de 339.738.25 RON, care se decontează în procent de 96.67%, conform contractului de finanțare, astfel rezultând de decontat suma de 328.424,96 RON, nefiind decontate profitul și TVA -ul aferent, cheltuială neeligibilă; s-a menționat că diferența dintre valoarea stabilită prin graficul de finanțare nerambursabilă (45.016.03 RON) și valoarea cheltuielilor eligibile (328.424.96 RON), adică 283.408.93 RON, se va deconta la următoarea cerere de tragere.

Ca urmare a cererii de tragere nr. 3 din 28 octombrie 2014, prin care s-a solicitat suma de 359.536,32 RON, reprezentând plata cheltuielilor eligibile aferente activităților desfășurate în perioada 30.11.2011-23.10.2014, a fost încheiată Nota de control din 27.04.2015; prin aceasta s-a constatat, în urma vizitei la locul de implementare al proiectului constituit din două amplasamente, că au fost efectuate lucrările conform situațiilor de plată solicitate: rețea apă - foraj în amplasamentul nr. 2 necesar furnizării cu apă a instalației de irigat - s-a identificat căminul de amplasare a pompei și țeava de racord din cămin spre foraj; instalație de iluminat pentru ambele amplasamente - tablou electric - 2 buc, stâlpi de iluminat - 20 buc, panou fotovoltaic - 20 buc, corp de iluminat reflector - 20 buc; dotări - toalete ecologice - 2 buc în amplasamentul nr. 2; s-a mai constatat că instalația electrică este prevăzută să funcționeze atât cu energie electrică produsă de panouri fotovoltaice cât și cu energie electrică din sistemul de iluminat stradal al comunei și nu s-a constatat funcționarea acesteia, motivul fiind faptul cele două sisteme de furnizare a energiei electrice sunt programate a porni după scăderea în intensitate a luminii naturale; s-a constatat că instalația de irigat pentru cele două amplasamente nu funcționează la data vizitei, că s-au prezentat procese-verbale de lucrări ascunse, că au fost solicitate certificatele de garanție și calitate pentru toaletele ecologice și stâlpii de iluminat cu panouri fotovoltaice, iar ca urmare a faptului că cererea de tragere nr. 3 era ultima depusă de beneficiar în cadrul contractului de finanțare, a fost depus procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.

S-a menționat că, la confruntarea copiilor facturilor fiscale nr. x din 13 iunie 2012 și nr. y din 23 octombrie 2014, depuse la dosarul cererii de tragere, cu originalele existente în contabilitatea primăriei, s-a constatat că factura fiscală nr. x din 13.09.2012 emisă de S.C. A. S.R.L. către Comuna Tămășeu, identificată în original în contabilitatea primăriei, nu corespunde copiei conform cu originalul a facturii din 13.06.2012 depusă la dosarul cererii de tragere.

Pârâta a solicitat reclamantei, ca urmare a faptului că la cererea de tragere nr. 2 din data de 29.06.2012 a depus spre decontare factura nr. x din 13 iunie 2012 emisă de S.C. A. S.R.L. în valoare de 226.039.61 RON, iar la vizita în teren a prezentat reprezentanților AFM o altă factură în original, cu același număr, însă din data de 13.09.2012, în valoare de 226.039.61 RON, având în vedere că ambele facturi au fost depuse în copii conform cu originalul, să clarifice această problemă și să arate ce s-a întâmplat cu factura emisă în data de 13.06.2012, care nu se mai regăsește.

Reclamanta a răspuns pârâtei că în contabilitatea sa se găsește factura din data de 13.09.2012, iar în ceea ce privește factura fiscală nr. x din 13 iunie 2012, aceasta nu se regăsește în evidențele contabile ale reclamantei și nici la societatea emitentă; a menționat, prin adresa înregistrată la 25.08.2015, că a demarat o anchetă internă pentru a lămuri confuzia produsă, însă factura fiscală 0006 din 13 iunie 2012 dovedește valoarea lucrărilor executate de S.C. A. S.R.L., conform situației de lucrări nr. 2 din aprilie 2012, alături de factura AMP nr. 333 din 5 iunie 2012, aceste două documente cuprinzând lucrările efectuate de societate conform contractului nr. x din 20 septembrie 2011.

Prin adresa din 08 decembrie 2015, reclamanta a comunicat pârâtei că în ședința Comitetului Director din data de 16.11.2015 s-a decis rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă din 28.06.2011, cu recuperarea sumelor decontate cu dobânda aferentă, cu motivarea că la tragerea nr. 2 din 29.06.2012 s-a depus factura nr. x din 13 iunie 2012 emisă de A. S.R.L. în valoare de 226.039,61 RON, iar la vizita în teren pentru verificarea lucrărilor solicitate la plată la ultima cerere de tragere (nr. 3 din 30 octombrie 2014) reclamanta a prezentat o altă factură în original, cu același număr, însă din data de 13.09.2012, din 13 septembrie 2012, pentru 226.039,61 RON.

S-au menționat prevederile art. 5 alin. (5).6. din contract, conform caruia: beneficiarul are obligația "să asigure inregistrarea în evidenta contabilă a tuturor documentelor privind operațiunile aferente prezentului contract, preum și arhivarea acestora, conform reglementărilor contabile in vigoare". art. 7 alin. (7).1. "nerespectarea de către beneficiar a oricăreia dintre obligațiile asumate prin prezentul contract constituie caz de culpă" și s-a arătat că, constituie caz de culpă, potrivit art. 7 alin. (7).2. lit. a), și situația in care beneficiarul "face declarații false sau incomplete pentru a obține finanțarea prevăzută în contract sau furnizează rapoarte ce nu reprezintă realitatea". De asemenea, s-a comunicat că suma de restituit la data de 4.12.2015 este de 154.515,24 RON, din care 139.831,28 RON valoare finanțată la cererile de tragere nr. 1 și nr. 2, iar 14.683,96 RON dobânda aferentă.

Înalta Curte constată că, potrivit clauzelor contractului de finanțare nerambursabilă din 28.06.2011, obligatoriu între părți, potrivit art. 969 alin. (1) C. civ., în vigoare la data încheierii contractului de finanțare, care reglementează forța obligatorie a contractelor încheiate înte părți, art. 8 alin. (8).2, contractul încetează "prin reziliere, la inițiativa AFM, în următoarele condiții: a) Beneficiarul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract; b) Beneficiarul este în dizolvare/lichidare insolvență ori în orice altă situație similară c) în situația intervenirii unuia dintre cazurile de culpă prevăzute la art. 7 alin. (7).2.".

Conform procesului-verbal al ședinței Comitetului Director din data de 16.11.2015, în care s-a decis rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă din 28.06.2011, cu recuperarea sumelor decontate cu dobânda aferentă, rezilierea s-a decis raportat la nerespectarea clauzelor contractuale potrivit art. 7 pct. 2. În conformitate cu acestea, "constituie caz de culpă și următoarele fapte ale Beneficiarului: a) face declarații false sau incomplete pentru a obține finanțarea prevăzută în contract sau furnizează rapoarte ce nu reprezintă realitatea; b) comite nereguli de ordin financiar sau acte de corupție în legătură cu Proiectul, stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă; c) împotriva Beneficiarului a fost demarată procedura de dizolvare/lichidare/insolvență; d) situația economico-financiară a Beneficiarului nu mai asigură condiții de realizarea a Proiectului.".

Rezultă că rezilierea a fost decisă de pârâtă în baza art. 8 alin. (8).2 lit. c) (care prevede încetarea prin reziliere, la inițiativa AFM, în situația intervenirii unuia dintre cazurile de culpă prevăzute la art. 7 alin. (7).2.) și art. 7 alin. (7).2. lit. a) din contractul de finanțare.

Raportat la situația de fapt rezultată din actele și lucrările dosarului, pârâta a procedat în mod greșit la aplicarea prevederilor referitoare la rezilierea contractului de finanțare.

Nu a rezultat din probele administrate, în conformitate cu art. 7 alin. (7).2. lit. a) din contractul de finanțare, că pârâta a făcut declarații false sau incomplete pentru a obține finanțarea prevăzută în contract sau a furnizat rapoarte ce nu reprezintă realitatea, în sensul acestor prevederi; astfel, nu a rezultat, iar pârâta nici nu a invocat, faptul că s-ar fi solicitat, în vederea decontării, în vederea finanțării, lucrări neexecutate, că s-ar fi decontat lucrări neexecutate, sau că sumele primite spre finanțare ca fonduri nerambursabile nu au fost utilizate conform destinației stabilite.

Ca urmare a primei cereri de tragere a fost decontată suma de 94.815,25 RON, la data de 29.03.2012, ca urmare a celei de a doua, la data de 30.10.2012, suma de 45.016,03 RON, iar prin cea de a treia cerere s-a solicitat suma de 359.536,32 RON, diferența nedecontată din suma finanțată stabilită, potrivit anexei la actul adițional nr. 1 din 26 iulie 2012 la contractul x, prin care s-a stabilit un nou grafic de finanțare nerambursabilă.

Atât la prima, cât și la a doua cerere de tragere, s-au constatat și verificat lucrările în conformitate cu documentele prezentate, au fost verificate documentele justificative, situațiile de lucrări, a fost verificat stadiul fizic al lucrărilor executate și solicitate la decontare și s-a efectuat conformitatea documentelor prezentate în copie; la cererea de tragere nr. 3 s-a constatat că au fost efectuate lucrările conform situațiilor de plată solicitate și că a fost depus procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor.

În ceea ce privește factura nr. x din 13 iunie 2012, în valoare de 226.039,61 RON, depusă la cea de a doua cerere de tragere, despre care ulterior reclamanta a afirmat că nu există și că nu a fost înregistrată în contabilitate, factura înregistrată în contabilitate pentru această sumă fiind factura cu același număr, însă din data de de 13.09.2012, pârâta nu a avut în vedere și nu a lămurit faptul că, anterior, procedase la verificarea celei de a doua cereri de tragere și a consemnat conformitatea cu originalul a documentelor prezentate în copie. Neconcordanța constatată ulterior, contrară situației stabilite inițial chiar de către pârâtă, nu a fost cercetată corespunzător de către aceasta, o eventuală neregulă de ordin financiar săvârșită de beneficiar putând fi invocată de finanțator, potrivit art. art. 8 alin. (8).2 lit. c), ca motiv de reziliere, însă, în condițiile prevăzute în contract la art. 7 alin. (7).2. lit. b).

Față de toate aceste împrejurări, nu se justifică aplicarea de către pârâtă a prevederilor contractuale referitoare la încetarea contractului prin reziliere, la inițiativa sa, în temeiul art. 8 alin. (8).2 lit. c), raportat la art. 7 alin. (7).2. lit. a) din contractul de finanțare.

Sunt întemeiate, în același sens, și susținerile recurentei reclamante referitoare la faptul că principiul proporționalității impune ca orice măsură administrativă adoptată să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Principiul proporționalității, statuat in legislația comunitară și reținut în mod constant în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, înseamnă că orice măsură sancționatorie luată de o autoritate publică trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă, să nu depășească ceea ce este necesar, pentru a nu deveni improprie scopului urmărit.

Administrația Fondului pentru Mediu, finanțator, potrivit O.U.G. nr. 59/2017, în contractul de finanțare nerambursabilă, este instituție publică în coordonarea autorității publice centrale pentru protecția mediului. Raportat la situația de fapt, modalitatea de executare a contractului de finanțare și deficiența invocată, necercetată și nelămurită corespunzător, efectele produse, este disproporționată aplicarea de către pârâtă a prevederilor referitoare la încetarea prin reziliere a contractului, consecințele acesteia, constând în restituirea sumelor ce i-au fost acordate cu titlu de finanțare nerambursabilă pentru realizarea proiectului, cu dobânda aferentă, potrivit contractului, și pe cale de consecință suportarea integrală din propriul buget a cheltuielilor derulate în cadrul realizării proiectului, fiind excesive pentru pârâtă, autoritate a administrației publice locale, în calitate de beneficiară, potrivit O.U.G. nr. 59/2017, a Programului național de îmbunătățire a calității mediului prin realizarea de spații verzi în localități.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod greșit, raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză și prevederile contractuale, că sunt incidente prevederile art. 7 alin. (7).2 lit. a) coroborat cu art. 8 alin. (8).2 lit. c) din contractul de finanțare nerambursabilă nr. 350/N/28.06.2011 și se justifică aplicarea de către pârâtă a măsurii de reziliere a contractului, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedurîă civilă.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 360.168,72 RON reprezentând rest de finanțare datorat în baza contractului de finanțare nerambursabilă încheiat între reclamantă și pârâtă, Înalta Curte constată că plata celei de a treia tranșe a finanțării se face de către pârâtă în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, în baza cererii de tragere; cea de a treia cerere de tragere a fost depusă de către reclamantă, însă, practic, față de împrejurarea constatată și aplicarea sancțiunii rezilierii, aceasta nu a mai fost concret examinată și soluționată de către pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din contractul de finanțare, astfel că nu se pune problema unui refuz de aprobare a acesteia, care să îndreptățească instanța la analiza temeiniciei cererii.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta Comuna Tămășeu, va casa sentința atacată și în rejudecare va admite, în parte, acțiunea principală, și va anula adresa din 8 decembrie 2015 emisă de pârâtă privind rezilierea contractului de finanțare.

În ceea ce privește recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu, ale cărui motive pot fi încadrate în art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., prin acesta se solicită casarea hotărârii atacate și admiterea cererii reconvenționale, în sensul obligării reclamantei pârâte la plata sumei de 154.515,24 RON reprezentând valoare de recuperat aferentă cererilor de tragere nr. 1 și 2 la care se adaugă valoarea dobânzii legale până la data plății efective.

Este de observat că recurenta pârâtă nu formulează niciun fel de critici în ceea ce privește respingerea ca lipsită de interes a cererii reconvenționale, ce a avut ca obiect să se constate intervenită rezilierea de drept și obligarea la plata valorii de recuperat decontată la cererile de retragere 1 și 2, solicitându-se numai obligarea la plata sumei de 154.515,24 RON, însă, având în vedere că a fost admis recursul reclamantei, a fost admisă, în parte, acțiunea principală și anulată adresa din 8 decembrie 2015 privind rezilierea contractului de finanțare nerambursabilă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea reconvențională, dispoziție pe care o va menține.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu ca nefondat și va admite recursul formulat de reclamanta Comuna Tămășeu, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite, în parte, acțiunea principală, va anula adresa din 8 decembrie 2015 emisă de pârâtă și va menține soluția de respingere a cererii reconvenționale.