ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3669/2017

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale I Nord Est Iași:

(i) Anularea deciziei prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă și înregistrată la AFIR sub nr. x din 26 martie 2016;

(ii) Anularea notificării 9800 din 19 noiembrie 2015 cu privire la confirmarea plății modul IV, ce face obiectul contractului de finanțare nr. x din 15 iulie 2013, a tuturor actelor care au stat la baza acestuia, precum și a actelor subsecvente, cu consecința rambursării sumei eligibile de 13.733,06 RON și restituirea sumelor de 12.144,96 RON reținute cu titlu de sancțiune.

2.1. Prin sentința nr. 1505 din 26 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâtă, și, în consecință, a declinat în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a prezentei cauze.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat faptul că obiectul prezentului litigiu, în raport de care urmează a se stabili și competența de soluționare a cauzei, îl reprezintă contestația formulată de reclamantă împotriva actului administrativ constând în Notificarea beneficiarului/furnizorului cu privire la confirmarea plății nr. 9800 din 19 noiembrie 2015, emis de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Nord Est Iași.

Acest act nu este unul emis în cadrul unei proceduri de control reglementate de O.U.G. nr. 66/2011, ci este un act administrativ emis în soluționarea unei cereri de plată formulată în cadrul desfășurării, între reclamantă și autoritate, a contractului de finanțare nr. x din 31 august 2015.

Dispozițiile art. 10 alin. (1)¹ din Legea nr. 554/2004 prevăd că toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. Întrucât actul administrativ este emis de un organ regional, revine Tribunalului competența de soluționare a prezentei cauze.

Adresând cererea de chemare în judecată către Curtea de Apel București, reclamanta a înțeles să investească cu soluționarea litigiului instanța de la sediul pârâtului. Or, prin constatarea necompetenței sale, Curtea reține că are calitate de pârât emitentul actului atacat, respectiv Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Nord Est Iași, pârâta autoritate centrală fiind introdusă în litigiu exclusiv prin raportare la decizia de soluționare a contestației. Prin urmare, legătura litigiului cu instanțele din București este una artificială, care nu poate avea efect sub aspectul stabilirii competenței.

2.2. Prin sentința nr. 1438/2017/CA pronunțată în data de 20 septembrie 2017, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și teritorială a tribunalului, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a prezentei cauze, a suspendat din oficiu judecata și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul s-a raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1)¹ și la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, arătând că, în speță, reclamanta A. Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AFIR, anularea notificării și a deciziei de soluționare a contestației, de respingere a contestației administrative, introducând acțiunea în contencios administrativ la Curtea de Apel București, optând, astfel, pentru instanța de la sediul instituției pârâte.

Cât timp autoritatea care avea competența să soluționeze contestația este AFIR (autoritate centrala), Curtea de Apel București este competentă material și teritorial.

Faptul ca s-au delegat atribuțiile către centrul regional, nu schimba calitatea actului de a fi emis de către o autoritate centrala(AFIR), in condițiile in care este emis și semnat de către aceasta din urmă.

Înalta Curte, sesizată cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ. și analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamanta A. Întreprindere Individuală a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea deciziei din data de 15.02.2016, emisă de AFIR, prin care a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva unei notificări de respingere la plată a unor cheltuieli neeligibile.

În actul contestat se precizează că respectiva decizie este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și poate fi atacată în termen de 6 luni de la comunicare la Curtea de Apel Iași sau la Curtea de Apel București, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Această prevedere este în acord cu dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, deoarece actul este emis de o autoritate publică centrală - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și are ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

În ceea ce privește competența teritorială alternativă, reglementată de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se constată că reclamanta a optat pentru învestirea instanței de la sediul pârâtei, care se află în Municipiul București.

În consecință, în temeiul art. 135 din C. proc. civ. (2010), Înalta Curte va soluționa conflictul de competență, în sensul stabilirii competenței în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale I Nord Est Iași, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2017.