ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1736/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.12.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat instanței: anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.08.2015 încheiat de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 8 București Ilfov din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a deciziei înregistrate sub nr. x/27.10.2015 ca fiind netemeinice și, pe cale de consecință, exonerarea sa de la obligația de rambursare a sumei de 284.962,42 RON; reindividualizarea sancțiunii administrative aplicate cu respectarea principiului proporționalității.

Prin sentința civilă nr. 801/10.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă - complet de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1267/10.08.2016, Tribunalul Ialomița, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și, declinând competența în favoarea Curții de Apel București, a constat ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competența.

Prin decizia nr. 2831/26.10.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența materială de soluționare a cauzei în fond în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată sub nr. unic de dosar x/2015, la data de 04.01.2017.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 747 din 6 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată contestația reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că în ceea ce privește crearea condițiilor artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile, nici organele de control și nici instanța de fond nu au procedat la o evaluare completă și corectă a situației, raportat la împrejurările concrete. S-a arătat că deși în raportul de control sunt arătate legăturile existente între reprezentantul A. și al B., nu este stabilită legătura de cauzalitate dintre existența acestor legături și încetarea contractului de finanțare.

Recurenta a precizat că niciuna dintre entitățile despre care se susține că ar fi fost persoane avantajate de acest proiect nu a adus aport la A. pentru existența pe piață sau pentru dezvoltare, ci între acestea au existat doar relații comerciale realizate conform Codul fiscal.

Recurenta a arătat că declararea acestei legături dintre întreprinderea sa și cele cu care a colaborat a avut loc încă de la momentul depunerii dosarului în vederea obținerii finanțării.

Cu privire la solicitarea de reindividualizare a sancțiunii administrative aplicate, recurenta a apreciat că a fost încălcat principiul proporționalității sancțiunilor administrative prin dispunerea recuperării integrale a fondurilor, principiu statuat în legislația comunitară care obligă autoritățile competente să aplice sancțiuni proporționale cu gravitatea greșelilor, a neregulilor sau a fraudei.

1.4. Apărările intimatei

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a invocat prin întâmpinarea formulată excepția nulității recursului formulat, susținând că recursul este o reiterare a acțiunii de fond, că nu sunt aduse argumente de nelgalitate/casare a sentinței recurate, iar susținerile dezvoltate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând motivele de recurs formulate de recurentă, Înalta Curte reține că argumentele prezentate în cererea de recurs se circumscriu motivului de casare invocat în susținerea recursului formulat, respectiv în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care critica formulată de intimată cu privire la nulitatea recursului, având în vedere că motivele de casare nu se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., nu poate fi primită de Înalta Curte și va fi respinsă ca neîntemeiată.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă având în vedere considerentele ce urmează.

Recurenta-reclamantă a supus controlului judiciar procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.08.2015 încheiat de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 8 București Ilfov din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și decizia de soluționare a contestației administrative împotriva procesului-verbal indicat mai sus.

Instanța de primă jurisdicție a respins cererea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și reclamanta A. a fost încheiat Contractul de Finanțare nr. x/26.05.2010 al cărui obiect l-a reprezentat acordarea unei finanțări nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru implementarea proiectului cu titlul "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea micro-întreprinderii A."' Prin implementarea proiectului, s-a urmărit realizarea unei baze de utilaje proprii, prin achiziționarea unei combine cu C. păioase. Conform Memoriului Justificativ anexat cererii de finanțare, micro-întreprinderea ce urma a fi înființată de reclamantă avea să-și desfășoare activitatea în județul Ialomița, pe raza localității Grindu, prin prestare de servicii la suprafețele de teren agricol pe care urma să le lucreze. Totodată, s-a prevăzut că odată cu implementarea proiectului privind achizițiile de utilaje agricole, A. va angaja în regim permanent un număr de 3 salariați - 2 mecanizatori și un paznic, în acord cu punctul 2 din criteriul de selecție al măsurii 312 privind sprijinul pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi, ajutând la dezvoltarea infrastructurii în zona rurală unde își desfășoară activitatea, respectiv în localitatea Grindu.

Potrivit aceluiași Memoriului justificativ și documentelor anexate cererii de finanțare care atestă dreptul de folosință a terenului, amplasamentul proiectului urma a fi situat în comuna Grindu, județul Ialomița, astfel cum rezultă din contractul de comodat legalizat cu nr. x/27.11.2009 de BNP D., încheiat cu B., având ca obiect folosința gratuită a suprafeței de 100 mp teren situat în comuna Grindu, județul Ialomița, cu valabilitate 10 ani.

Ulterior, Compartimentul Control Ex-Post din cadrul CRFIR 8 București - Ilfov a efectuat un control ex - post, în data de 12.06.2015, la locul de realizare a proiectului intitulat, amplasat în comuna Grindu, județul Ialomița. La data efectuării controlului ex-post, respectiv 12.06.2015, proiectul era finalizat, plățile fiind efectuate în totalitate de către Autoritatea Contractantă. Controlul efectuat a avut ca obiectiv verificarea menținerii eligibilității proiectului pentru co-finanțarea Comunității, în sensul că nu a suferit o modificare substanțială ulterior plății finale realizate de AFIR, în perioada de valabilitate a Contractului de Finanțare.

La data vizitei pe teren, echipa de control a identificat următoarele utilaje: E., seria x, număr ore funcționare - 215,6 și număr înmatriculare - F.; C. cereale 4,5 m cu seria x. Cu ocazia aceleiași vizite pe teren s-a constatat că la locul de realizare a investiției, beneficiarul nu a realizat corespunzător publicitatea investiției, nefiind amplasat panou publicitar, conform modelului recomandat în contractul de finanțare.

În urma controlului efectuat, a fost întocmit Procesul-verbal nr. x/12.06.2015, care a stat la baza întocmirii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.08.2015.

Curtea reține că, pe baza documentelor aferente cererii de finanțare, a celor prezentate la controlul ex post în teren și a celor transmise urmare a solicitărilor ulterioare ale echipei de control, a rezultat următoarea structură a activității prestate de către beneficiarul de fonduri nerambursabile, reclamanta A.: pentru perioada 2010-2014 au fost prezentate 5 contracte de prestări servicii, toate încheiate cu B., reprezentantul acesteia fiind socrul său, B.; în perioada 14 -16.12.2013 au fost încheiate cu 28 persoane fizice, 28 de contracte de prestări servicii pentru o suprafață de 53 ha, reprezentând 3,2 % din totalul lucrărilor efectuate. Potrivit Memoriului justificativ aferent Cererii de Finanțare, planul de servicii ce urmau a fi prestate de către beneficiar a constat în activitatea de "recoltat" a 600 ha/an, ceea ce a condus instanța la concluzia potrivit căreia cele 28 de contracte au fost un caracter formal.

Instanța de fond a constatat că numitul B., tatăl lui G. și soțul lui A., a achiziționat utilaje agricole pentru propria exploatație agricolă prin Programul SAPARD. Astfel, din baza de date a AFIR a rezultat faptul că în anul 2006, B. a accesat Programul SAPARD prin depunerea cererii de finanțare cu nr. x, aferentă proiectului cu titlul "Modernizarea exploatației agricole din comuna Grindu, județul Ialomița aparținând P.F.A. B. prin achiziționarea de mașini și utilaje agricole noi", proiectul fiind finalizat în luna decembrie 2006, iar beneficiarul a obținut o finanțare nerambursabilă în valoare de 98.518,89 Euro.

În ceea ce privește caracterul formal al celor 28 de contracte de prestări servicii, instanța a constatat următoarele aspecte: obiectul celor 28 de contracte de prestări servicii încheiate cu persoane fizice nu corespunde cu obiectul proceselor-verbale de recepție a lucrărilor aferente acestora, căci în contractele de prestări servicii, obiectul de activitate a fost indicat "furnizarea de servicii de arat, discuit, semănat, prășit, fertilizat, erbicidat", iar din procesele-verbale de recepție a lucrărilor aferente contractelor prezentate a rezultat că s-au prestat servicii de "recoltat porumb", dovadă în acest sens fiind înscrisurile probatorii de la dosar reprezentate de cele 28 de contracte amintite și de procesele-verbale de recepție; toate cele 28 contracte de prestări servicii au fost încheiate pe o perioadă de o singură zi; facturile aferente celor 28 contracte de prestări servicii nu au fost semnate de beneficiari, fiind transmise prin poștă, conform mențiunii înscrise pe fiecare factură la rubrica "date privind expeditorul".

Concluzia reținută de instanță a fost aceea potrivit căreia activitatea desfășurată prin proiectul al cărei beneficiar a fost reclamanta, respectiv lucrările agricole, au fost efectuate în proporție de peste 95% pentru exploatația agricolă aparținând B., reprezentantul legal al acesteia fiind socrul lui A., reprezentant legal al reclamantei A.. Această concluzie este fundamentată de împrejurarea că elementele factuale și juridice identificate de echipa de control ex post indică nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate, investiția fiind realizată pentru a beneficia, în mod nejustificat de finanțare nerambursabilă în procent de 70%, iar înființarea bazei materiale a A. prin achiziționarea de utilaje agricole, a condus, în realitate, la crearea "unui centru de profit" pentru familia H., familie privită ca socru - noră - fiu.

Instanța de fond constată că dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, prevăd că "...nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Instanța reține că dispozițiile art. 4. alin. (3) din Regulamentul (CE, Euroatom) nr. 2988/1995 prevăd că, "Actele despre care se stabilește ca au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia".

Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale aplicabile, neputând fi primite criticile formulate de recurentă.

De altfel, recurenta nu a adus argumente care să combată cele reținute de instanța de fond, care au determinat soluția dată, referitoare la crearea condițiilor artificiale pentru obținerea finanțării nerambursabile.

Înalta Curte reține că potrivit O.U.G. nr. 66/2011, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a verifica și constata orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, prin neregulă se înțelege "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;".

De asemenea, art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că "În cazul constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, structurile de control prevăzute la art. 20 au obligația (…) să continue activitatea de verificare și întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și de recuperare a creanțelor bugetare conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, independent de desfășurarea cercetării penale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2).".

Prevederile art. 4 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene, prevăd:

"Ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat: - prin obligația de a vărsa sumele datorate sau de a rambursa sumele primite nejustificat; (…)".

Astfel, Înalta Curte reține că înscrisurile aflate la dosarul cauzei au relevat existența unor indicatori subiectivi și a unor indicatori obiectivi privind neîndeplinirea cerințelor Măsurii 312 (general, specific și operațional), precum și identificarea unui grup de persoane care acționează împreună și care își gestionează afacerile în comun să obțină finanțare nerambursabilă pentru mai multe proiecte desfășurate în același timp.

În practica CJUE s-a consolidat ideea că pentru identificarea acelor situații în care solicitanții/beneficiarii au creat condiții de obținere a finanțării nerambursabile în mod artificial, trebuie să se evalueze atât criteriile obiective, cât și criteriile subiective pentru proiectele în cauză, precum și elementele care demonstrează coordonarea.

Aceste obiective ar putea fi puse sub semnul întrebării dacă o companie nou creată contribuie exclusiv la operațiunile economice ale altei companii, fără a căuta să obțină profit propriu. În acest caz, compania nouă este mai degrabă o firmă fantomă decât o entitate de sine stătătoare.

Indicatorii pentru crearea de condiții artificiale pentru obținerea finanțării au fost grupați în trei categorii - indicatori externi/fizici, indicatori de structură/juridici și indicatori de afaceri/contabili, iar Înalta Curte reține că în mod corect instanța de fond, pornind de la interpretarea oferită de CJUE în cauza Slancheva C-434/12 (cu privire la conținutul sintagmei "condiții artificiale"), a reținut că: dacă împrejurări precum desfășurarea activității în aceeași locație de mai multe societăți sau achiziționarea de produse complementare nu sunt de natură de a conduce, prin ele însele, la concluzia creării unor condiții artificiale, cu toate acestea alte elemente obiective reținute de pârâta AFIR - principalul beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă cu un procent de 96,8% din totalul serviciilor prestate a fost B., întreprindere individuală al cărei titular este socrul doamnei A.; A. a obținut spațiul necesar pentru amenajarea sediului social și a locului de garare a utilajului în baza unui contract de comodat încheiat cu B.; la aceeași adresă își au sediul social A., G. și B.; titularul G., numitul G. este fiul lui B. și soțul lui A.; și G. a obținut spațiul necesar pentru amenajarea sediului social în baza unui contract de comodat încheiat tot cu B., - sunt indicatori de natură să contureze atât elementul obiectiv cât și elementul subiectiv subliniat de CJUE în hotărârea indicată, respectiv obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate.

În cauza de față, Înalta Curte reține că neregulile constatate de intimata-pârâtă prin Procesul-verbal au fost, în esență, următoarele: A. și G. sunt structuri artificial create în vederea obținerii finanțării nerambursabile în cadrul măsurii 312; A. și G., conform contractelor de prestări servicii prezentate, de la implementarea proiectului și până la data efectuării controlului ex post, au prestat preponderent, 96,8% și respectiv 95,2% lucrări agricole către B., al cărei asociat unic este tatăl lui G., acesta din urmă fiind soțul lui A.; la data vizitei pe teren documentele contabile respectiv registrul de încasări și plăți și registrul inventar erau necompletate; în registrul jurnal de încasări și plăți pentru anul 2010 nu s-a regăsit înregistrată subvenția încasată pentru proiectul finanțat prin programul FEADR, Măsura 312, nu s-au regăsit evidențiate distinct și corect facturile aferente achiziției de utilaje și servicii, fiind în schimb înregistrate venituri din subvenții, fără a fi înregistrate și cheltuielile cu amortizarea utilajelor; caraterul formal al celor 28 de contracte prestări servicii;

Având în vedere situația de fapt reliefată, Înalta Curte reține că soluția instanței de fond este dată cu respectarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, potrivit căreia obiectivul măsurii 312, respectiv îmbunătățirea activității economice din mediul rural, nu a fost atins.

Ca atare, finalitatea urmărită de schema de ajutor nu a fost atinsă în condițiile în care nici obiectivul general, dar nici cele specifice ale proiectului nu au fost îndeplinite.

Înalta Curte reține ca fiind corectă concluzia instanței de fond în sensul că beneficiarul A. a prestat servicii nu pentru persoanele fizice din mediul rural sau pentru alte ferme ori societăți comerciale mici, ci, în proporție covârșitoare, de aproximativ 96,8%, în favoarea B., titularul acestei întreprinderi individuale fiind socrul lui A., reprezentantul legal al A..

Prin urmare, la acordarea fondurilor nerambursabile, recurenta-reclamantă a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor prevăzută în Ordinul MADR nr. 567/2008, atât celor cu caracter general - dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, conform fișei tehnice a măsurii 312, cât și celor specifice - crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole, crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de microîntreprinderi, conform fișei tehnice a măsurii 312.

Nici apărarea recurentei vizând încălcarea principiului proporționalității nu poate fi primită de Înalta Curte. Cu privire la acest principiu, sunt incidente prevederile art. 2 și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, respectiv prin titlul de creanță s-a dispus retragerea finanțării nerambursabile aferente achiziției afectate de nereguli, ținându-se cont de împrejurarea că toate constatările din procesul-verbal de constatare sunt fapte intenționate prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunității.

În temeiul contractului de finanțare încheiat între părți, beneficiarul finanțării este în mod direct răspunzător de cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării nerambursabile și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, fiind singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului.

Prin semnarea Contractului de Finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, conform cărora în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă. Totodată, potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a Eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene trebuie să se asigure că "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste de plăți și a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor măsurii de sprijin."

Deși recurenta-reclamantă susține că "instanța de fond nu a procedat la o evaluare completă și corectă a situației, raportat la împrejurările concrete", Înalta Curte constată că aceasta nu arată în mod explicit și punctual eroarea săvârșită de prima instanță, ori prevederile legale de drept material încălcate.

Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia procesul-verbal atacat nu precizează, în concret, legătura de cauzalitate dintre existența legăturilor între reclamantă și B., în condițiile în care actul administrativ menționat (pagina 20) stipulează faptul că aceste legături indică nerespectarea, pe toată durata de valabilitate a contractului, a criteriilor de eligibilitate, investiția fiind realizată pentru a beneficia în mod nejustificat de finanțare nerambursabilă în procent de 70%, iar înființarea bazei materiale a întreprinderii individuale reclamante prin achiziționarea de utilaje agricole, a condus la crearea unui centru de profit pentru familie, ceea ce este interzis de prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

Împrejurarea declarării de către reclamantă, la momentul depunerii dosarului, a clientului potențial B. în proporție de 100% nu este de natură să o absolve pe aceasta de răspunderea administrativă ce decurge din nerespectarea legislației UE și a celei naționale, precum și a contractului de finanțare, în condițiile în care art. 1 alin. 3 din acesta prevede obligația beneficiarului finanțării de a implementa proiectul pe proprie răspundere, în conformitate cu legislația menționată și prevederile contractuale, iar, după cum în mod corect a arătat instanța de fond, neregula reținută de pârâtă nu este efectul unei reevaluări a documentației pe baza căreia a fost aprobată cererea de finanțare, ci este consecința informațiilor suplimentare descoperite ulterior și care vin să demonstreze nerespectarea clauzelor contractului de finanțare și a obiectivelor Măsurii 312. Oricum, prevederile art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, invocate de recurentă nu stipulează scutirea beneficiarului fondurilor nerambursabile de constatarea neregulii și stabilirea creanței bugetare, în situația neîndeplinirii de către autoritățile competente a obligației prevăzute de acest text legal.

Nu poate fi reținută nici o încălcare a principiului proporționalității, atâta timp cât, astfel cum rezultă din actele dosarului, neregula a afectat proiectul finanțat în integralitatea sa.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte reține că măsura recuperării finanțării nerambursabile a fost luată ca efect al săvărșirii neregulii prevăzute de art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, constând în crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea finanțării art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, iar nu pentru faptul că mai multe persoane între care există grade de rudenie au beneficiat de finanțare nerambursabilă.

Înalta Curte constată că, deși recurenta susține că nu au fost analizate "corect și concret la speța dedusă judecății... latura obiectivă și latura subiectivă" a neregulii, aceasta nu explicitează în niciun fel lacunele argumentației instanței fondului. Totodată, recurenta nu explică de ce prezintă relevanță în speță, contractarea unui credit la o instituție bancară pentru susținerea proiectului, în contextul în care neregula reținută în sarcina sa privește fondurile nerambursabile.

Nu este întemeiată nici critica prin care se susține că instanța de fond nu a observat că scopul măsurii 312 a fost atins prin crearea locurilor de muncă și prin creșterea nivelului de trai în mediul rural. Aceasta în condițiile în care judecătorul fondului a făcut o analiză amănunțită a modului în care au fost îndeplinite obiectivele măsurii 312, ajungând la concluzia corectă că finalitatea urmărită de schema de ajutor nu a fost atinsă în condițiile în care nici obiectivul general, dar nici cele specifice ale proiectului nu au fost îndeplinite.

Nefiind identificate motive de casare a hotărârii instanței de fond, Înalta Curte va menține ca legală sentința pronunțată și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 747 din 6 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi 1 aprilie 2020.