ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 17/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/17.06.2014, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat prezenta acțiune în constatare, prin care a solicitat ca instanța să aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

Prin Sentința nr. 3228 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și s-a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securității.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

În contextul prezentării situației de fapt, s-a susținut de către recurent că instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deși situația de fapt prezentată contrazice considerentele hotărârii.

Astfel, s-a arătat că prima instanță nu a avut în vedere că profilul în care a acționat pârâtul a fost acela de Contraspionaj, făcându-se o confuzie voită între natura meseriei sale și structura Securității interne cu atribuții de opresiune la adresa populației.

S-a mai susținut că nici apărările pârâtului în sensul că persoana în discuție a încălcat legislația în vigoare la acea dată și cea referitoare la durata scurtă a desfășurării în care aceasta a fost ținută sub observație nu au fost luate în considerare de către judecătorul fondului.

În fine, s-a apreciat de către recurent că activitatea sa de la acea vreme nu se circumscrie dispozițiilor art. 2 lit. a) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că nu a desfășurat activități prin care a suprimat drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Recursul nu a fost întemeiat în drept.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul - pârât a precizat că temeiul de drept al recursului îl reprezintă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-reclamant s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

Prin întâmpinare, intimatul a invocat și excepția nulității recursului față de împrejurarea că aspectele invocate de recurent nu se încadrează în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 iunie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței nr. 3228 din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, încheiere prin care Completul de filtru a constatat și netemeinicia excepției nulității recursului invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea pârâtei intimate la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării și la dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, pârâtul A., având gradul de locotenent în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Suceava, Serviciul III (1989), a participat activ la urmărirea informativă a unei persoane, muzeograf la "B." din Suceava, aflată în atenția organelor de Securitate pentru relații cu cetățeni străini.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se reține că recurentul nu a formulat nicio critică care se subscrie textului de lege invocat. Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, nu se poate reține incidența acestui motiv de nelegalitate.

În ceea ce privește motivul de recurs privind greșita aplicare a normelor de drept material, instanța reține că, în esență, teza principală afirmată de recurent pornește de la ideea că în cadrul Serviciului III în care a funcționat ca ofițer în perioada vizată de înscrisurile depuse în probațiune de CNSAS - 1945 - 1989 - a desfășurat numai activități specifice de contraspionaj, care justificau imixtiunile în viața particulară a persoanelor suspectate de spionaj/trădare.

Contrar celor susținute de recurent și în acord cu prima instanță, Înalta Curte reține că, cel puțin în privința titularei, muzeograf la "B.", nu există nici un element care să poată justifica rezonabil supravegherea sa informativă, din rațiuni conexe culegerii de informații în favoarea unui stat străin.

Măsurile propuse de către pârât, și care nu sunt contestate, au vizat punerea sub control a corespondenței interne și externe pe o perioadă de 6 luni, încadrarea informativă la locul de muncă pentru a stabili: atitudinea, comportamentul și preocupările la locul de muncă al celei în cauză; preocupări extraprofesionale, vicii, pasiuni, dacă face deplasări în țară - îndeosebi la București, perioadă și scop; dacă solicită sau primește diferite cărți de la Biblioteca Americană din București, intenții de călătorie în exterior; persoanele care o vizitează la locul de muncă.

Potrivit înscrisurilor administrate măsurile au fost puse în aplicare, pârâtul fiind menționat prin indicativul Serv. III/T.C., ca destinatar al notelor de transcriere a corespondenței interceptate, aparținând obiectivului "SIMONA" datate 05.12.1989, 07.12.1989 și 13 - 15.12.1989; pe notele de transcriere din 13 - 15.12.1989, semnând olograf (Dosar nr. x/1945 - cotă C.N.S.A.S.).

Or, simpla relație cu un cetățean străin nu putea justifica imixtiunea în viața privată a unei persoane în absența unui risc rezonabil pentru ordinea de drept și pentru interesul național, acțiunile recurentului încălcând art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Textul de lege nu impune ca această încălcare să fie de o anumită durată, astfel că aprecierea recurentului - pârât privind termenul foarte scurt al activităților de supraveghere, va fi înlăturată. În egală măsură, nu se impune nici condiția producerii vreunei daune materiale.

În fine, recurentul nu se poate apăra invocând natura muncii desfășurate în baza raporturilor de serviciu și la ordinele superiorilor întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, s-a definit scopul reglementării ca fiind:

"Continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist" care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor (...) contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești" și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 3228 din 26 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV