ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4030/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

București, SC D.T.T.T. SRL, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 2986/2007

din 22 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței

recurate în sensul admiterii cererii și anularea Deciziei nr. 17933 din 18

iulie 2006 emisă de A.R.R.

În motivarea recursului,

petenta a susținut că decizia nr. 17933 din 18 iunie 2006 de suspendare a unei

copii conforme a licenței de transport, a fost luată în urma unei sancțiuni

contravenționale aplicată prin procesul-verbal seria zzz și deși legea

contravențională a fost modificată „într-o variantă mai favorabilă”, care nu

mai includea contravenția constatată în categoria abaterilor grave pentru care se

dispune suspendarea copiei conforme a licenței de transport, instanța de fond a

ignorat motivarea recurentei bazată pe aplicarea legii contravenționale mai

favorabile.

Recurenta a susținut că în

aplicarea O.U.G. nr. 109/2005 ce a fost aprobată prin Legea nr. 102/2006 s-a păstrat

aceleași prevederi ale art. 20 cu privire la suspendarea copiei conforme a

licenței de transport dar a aprobat norme metodologice care implicit ar fi

modificat art. 11 alin. (2) din O.M.T.C.T. nr. 1892/2006 și astfel nemaiexistând

fapta prevăzută de art. 11 alin. (2) lit. w) sancționarea lor inițială nu ar mai

exista.

Recurenta solicită (potrivit

art. 15 din Constituție) aplicarea legii contravenționale mai favorabile

respectiv O.M.T.C.T. nr. 1892/2006 care numai prevede ca abatere gravă

„nerespectarea obligațiilor privind transportul rutier de persoane prin servicii

regulate, servicii regulate speciale și servicii ocazionale” așa cum se prevedea

prin O.M.T.C.T. nr. 1987/2005 (art. 11 alin. (2) lit. w)) în temeiul căruia a fost

luată decizia contestată.

A considerat recurentul că

această aplicare se poate face întrucât în cauză nu a fost dată cu o decizie irevocabilă.

A precizat recurenta că

decizia contestată, a vătămat-o deci în mod greșit instanța de fond a apreciat că

actul administrativ nu-i vatămă un drept recunoscut de lege.

Sub acest aspect susține

recurentă că suspendându-i-se copia conformă a licenței de transport pentru o

perioadă de 30 de zile a împiedicat-o să realizeze profit pe parcursul celor 30

de zile.

Din actele cauzei Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că prin sentința civilă nr. 2986 din 22

noiembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, în fond după casare a respins acțiunea formulată de reclamantul

SC D.T.T.T. SRL, în contradictoriu cu M.T.C.T. – A.R.R., ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că

recurenta-reclamantă a solicitat în contradictoriu cu intimatul-pârât anularea Deciziei

nr. 17933 din 18 iulie 2006 emisă de intimat și suspendarea acesteia până la

soluționarea contestației.

Recurenta a precizat în fața

instanței de fond că prin procesul-verbal nr. xx, A.R.R i-a aplicat sancțiunea

amenzii contravenționale de 1.000 lei pentru nerespectarea graficului de circulație

conținut în caietul de sarcini al licitației de traseu, faptă sancționată de art.

58 lit. j) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transportul rutier. Recurenta - reclamanta

a precizat, că în fond după casare prin sentința civilă nr. 5004 din 18 octombrie

2007 a Judecătoriei Sibiu s-a respins acțiunea reclamantei SC D.T.T.T. SRL, în

contradictoriu cu M.T.C.T. – A.R.R., ca neîntemeiată.

Acțiunea ce a determinat pronunțarea

acestei sentințe a  privit anularea deciziei nr. 17933 din 18 iulie 2006 și

suspendarea acesteia până la soluționarea contestației. Decizia a fost emisă în

baza procesului-verbal nr. xx emis de Autoritatea Rutieră Română care a aplicat

sancțiunea amenzii de 1.000 lei pentru nerespectarea graficului de circulație,

conținut în caietul de sarcini al licitației de traseu, faptă sancționată de art.

58 lit. j) din O.U.G. nr. 109/2005 privind transportul rutier.

Din actele cauzei, Înalta curte

de Casație și Justiție constată că sentința civilă nr. 2986 din 22 noiembrie

2007 a Curții de Apel București, este legală și temeinică astfel încât recursul

declarat va fi respins.

În mod corect s-a reținut că

cererea privind suspendarea deciziei contestate, a rămasă fără obiect, deoarece

termenul pentru care se dispusese suspendarea licenței de transport a

reclamantei, pe o perioadă de 30 de zile a expirat.

Decizia nr. 17933 din 18

iulie 2006 emisă de intimată, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de

30 de zile a licenței de transport, eliberată reclamantei, este un act administrativ

legal emis, în condițiile în care s-a constatat prin procesul verbal de

contravenție seria zzz, că reclamanta a fost sancționată cu amendă

contravențională de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute art. 58

lit. j) din O.U.G. nr. 109/2005.

De altfel prin sentința

civilă nr. 5004 din 18 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu și s-a respins

ca neîntemeiată plângerea formulată de reclamantă, constatându-se că reclamanta

nu a respectat prevederile caietului de sarcini al licenței de traseu și a

graficului de circulație, conținut în acesta.

Deci în mod corect la data întocmirii

actelor administrative s-a constat de organele îndreptățite legal că recurenta a

avut deficiențe grave, în legătură cu siguranța transportului rutier de

persoane, s-a luat măsura de suspendare și a fost obligată reclamanta prin

decizia contestată să predea copia conformă a licenței de transport, (care se poate

reacorda după remedierea deficiențelor). Copia licenței nu a fost înmânată de reclamantă.

Deci la momentul soluționării

cauzei în mod corect instanța de fond a constatat că actul administrativ s-a emis

în mod legal, reaprecierea gravității faptei de către Înalta Curte de Casație

și Justiție neputându-se efectua în condițiile în care la momentul comiterii

faptelor, actele administrative au fost emise legal deci nu există motive de

anulare a actului administrativ contestat.

Actul administrativ contestat

a fost emis în vederea executării legii respectiv a Ordinului M.T.C.T. nr. 1987/2005,

act normativ în vigoare la momentul comiterii faptei, pe care legiuitorul a înțeles

să o califice ca abatere gravă, și a produs efecte astfel încât invocarea art. 15

din Constituție, este neîntemeiată.

În cauză suntem în procedura

prevăzută în contencios administrativ iar nu în procedura de soluționare a plângerilor

contravenționale astfel încât în mod corect instanța de fond, în procedura de

contencios administrativ, a pronunțat hotărârea

contestată prin recurs.

Hotărârea atacată fiind

legală și temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc.

civ., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC D.T.T.T. SRL, împotriva sentinței civile nr. 2986 din 22 noiembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, 12 noiembrie astăzi 2007.