ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3274/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 noiembrie 2015 sub nr. x/88/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila, solicitând:

- obligarea pârâților să îi reîncadreze conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 și să le stabilească acestora corect modul de calcul privind drepturile salariale lunare la care au dreptul, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, conform Deciziei nr. 32 din 19.10.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

- obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila să le plătească în solidar diferențele salariale rezultate din salariul cuvenit în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, conform Deciziei nr. 32 din 19.10.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și salariul încasat, începând cu 09.11.2012 la zi, precum și în continuare, plus dobânda legală aferentă acestor sume și actualizarea lor cu rata inflației;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită în favoarea lor ordine de salarizare corespunzătoare.

Prin sentința civilă nr. 308/2016 din 24 februarie 2016, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței material-funcționale a Tribunalului Tulcea - Completul specializat în soluționarea litigiilor de muncă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 2050 din 14 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila, în favoarea Tribunalului Tulcea, a constatat conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios admionistrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă:

- obligarea pârâților să îi reîncadreze pe reclamanți conform dispozițiilor Legii nr. 284/2010 și să le stabilească acestora corect modul de calcul privind drepturile salariale lunare la care au dreptul, în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 285/2010, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, conform Deciziei nr. 32 din 19.10.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;

- obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila să le plătească reclamanților în solidar diferențele salariale rezultate din salariul cuvenit în conformitate cu art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu același grad profesional și aceeași tranșă de vechime în muncă și în funcție și care a trecut în aceste tranșe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010, conform Deciziei nr. 32 din 19.10.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și salariul încasat, începând cu 09.11.2012 la zi, precum și în continuare, plus dobânda legală aferentă acestor sume și actualizarea lor cu rata inflației;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită în favoarea reclamanților ordine de salarizare corespunzătoare.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. (…)".

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din același act normativ:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform art. 7 din Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010:

"(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. (…)"

Dispozițiile art. 7 din Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 sunt de strictă interpretare și aplicare, acestea reglementând o excepție de la regulile de competență stabilite prin dispozițiile legale de drept comun.

Astfel cum în mod corect a reținut Curtea de apel, aceste dispoziții legale reglementează competența Curții de Apel București în soluționarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor pronunțate de ordonatorii de credite în soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative emise de aceștia, cu privire la stabilirea drepturilor salariale, or, în speță, nu se contestă o astfel de hotărâre.

Acțiunea cu care a fost învestită instanța în cauza de față are ca obiect obligarea pârâților la reîncadrarea reclamanților conform dispozițiilor legale aplicabile, obligarea pârâților la plata diferențelor salariale rezultate între salariul cuvenit și salariul încasat, la care se adaugă dobânda legală și actualizarea sumelor rezultate cu rata inflației și, în consecință, obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea ordinelor de salarizare corespunzătoare.

Se observă, astfel, că acțiunea formulată de reclamanți nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 7 din Anexa VI a Legii nr. 284/2010, întrucât aceștia nu au solicitat anularea pentru nelegalitate a ordinelor prin care le-au fost stabilite drepturile salariale, nefiind așadar dedus judecății un litigiu ce are ca obiect cenzurarea unui act administrativ tipic (ordinul de salarizare) sau a unui act administrativ asimilat (refuzul nejustificat al pârâților de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004).

Prin urmare, prezentul litigiu nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, așa cum este definit de legiuitor prin dispozițiile art. 2 lit. f) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că în cuprinsul acțiunii nu se formulează critici de nelegalitate ale actelor administrative emise de ordonatorul de credite, nu se solicită anularea unor astfel de acte și nu se critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative prin care să se stabilească o altă salarizare, ci se solicită, în principal, reîncadrarea reclamanților conform dispozițiilor legale aplicabile și obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale pe care reclamanții le consideră cuvenite și neplătite.

Având în vedere obiectul acțiunii formulate de reclamanți și fundamentarea acesteia în fapt și în drept, Înalta Curte constată că instanța specializată în materia contenciosului administrativ nu are competența de soluționare a cauzei, motiv pentru care, având în vedere temeiul de drept invocat prin acțiune, respectiv art. 148 din Noul C. proc. civ., art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, art. 2 din Legea nr. 285/2010, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, secție ce are în competență și soluționarea litigiilor de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții K., L., G., H., I., J., M., N., S., R., W., O., V., A., Y., P., Q., T., U., X., B., Z., C., AA., D., E. și F. și pe pârâții Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galați și Ministerul Justiției, în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2016.