ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3265/2017

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 26.08.2014, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, anularea, în parte, a Notificării privind situația cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014 emise de pârâtă, în privința sumei de 340.260,99 RON, și obligarea pârâtei AMPOS la plata sumei de 340.260,99 RON, reprezentând cheltuieli eligibile respinse în mod neîntemeiat la plată, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 2449 din 2 octombrie 2015, Curtea de Apel București a admis, în parte, cererea reclamantei, a anulat, în parte, Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014 emisă de pârâta AM POS Creșterea Competitivității Economice în privința sumei de 340.260,99 RON, reprezentând plată respinsă, a obligat pârâta AM POS CCE la plata sumei de 340.260,99 RON, reprezentând cheltuieli eligibile, și a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 16.300 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel a reținut, cu privire la respingerea la plată a sumei de 333.613,20 RON, reprezentând 50% din valoarea dispozitivului magnetic de fixare, în valoare de 667.226,41 lei, că este un mijloc fix, valoarea aprobată pentru proiect prin contractul de finanțare include valoarea acestuia, și a fost achiziționat cu respectarea procedurilor de achiziție aferente proiectului, iar cu privire la respingerea la plată a sumei de 6.647,79 RON, reprezentând 50% din diferența de curs valutar în valoare de 13.295,58 RON, a reținut dispozițiile art. 139<SUP>1</SUP>din Codul fiscal, coroborat cu normele metodologice de aplicare a C. fisc., privind cursul de schimb valutar aplicabil.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice și Ministerul Fondurilor Europene, cu invocarea motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței, rejudecarea și respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta a expus situația de fapt și a invocat eludarea prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 9/2014, faptul că, față de dispozițiile art. 1 și 3, deși Autoritatea de management pentru Programul operațional sectorial "Creșterea Competitivității Economice" este o structură fără personalitate juridică în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, instanța de fond, cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în speță, a dispus obligarea sa la plata sumei de 340.260,99 RON reprezentând cheltuieli eligibile.

Recurenta a invocat aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011. A arătat, față de considerentele reținute de Curtea de Apel București, că dispozitivul magnetic de fixare a pieselor nu a fost inclus de reclamantă (deși avea această obligație) în anexa 13 la contractul de finanțare, nici în cererea de finanțare, deși acesta era un echipament independent și nu parte componentă a unui alt echipament, iar în studiul de fezabilitate se face doar o simplă mențiune cu privire la contribuția acestuia la reducerea numărului de rebuturi.

Referitor la suma de 13.295,58 RON reprezentând diferența de curs valutar, a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 139<SUP>1 </SUP>din Legea nr. 571/2003, în condițiile în care sunt incidente dispozițiile art. 7 pct. 7 din contractul de finanțare (legea părților), beneficiarii care efectuează plăți în valută în cadrul proiectului solicită la rambursare contravaloarea în RON a acestora la cursul BNR din data întocmirii documentelor de plată în valută; față de definiția creanțelor fiscale de la art. 21 alin. (1) C. proc. fisc., conținutul raportului juridic de drept material fiscal, subiectele raportului juridic fiscal, care sunt, potrivit art. 17 alin. (1), statul și unitățile administrativ - teritoriale, în calitate de subiecte active cărora le revine dreptul de a controla, calcula, a încasa și a urmări încasarea obligațiilor fiscale, respectiv contribuabilul, ca subiect pasiv ce are în principal îndatorirea de a plăti la termen obligațiile fiscale ce-i incumbă, art. 25, modul de calcul al cursului valutar prevăzut de dispozițiile legale citate este aplicabil numai în cadrul raporturilor de drept material fiscal.

Recurenta a criticat sentința și sub aspectul cuantumului de 16.300 RON reprezentând cheltuieli de judecată acordate de instanța de fond; a arătat, față de dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., natura juridică a cheltuielilor de judecată, care este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, culpa procesuală, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care acordă cheltuieli de judecată numai în măsura în care acestea sunt dovedite cu acte justificative, faptul că instanța are dreptul să cenzureze cheltuielile de judecată solicitate de către partea îndreptățită și să le acorde numai în măsura în care acestea apar drept justificate în raport de soluția pronunțată, iar față de obiectul și complexitatea cauzei, în mod eronat a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 6.000 RON, reprezentând onorariu avocat, având în vedere că, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, au fost acordate 6 termene de judecată.

Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat

A expus situația de fapt și, cu privire la prima critică, a arătat că eventuale apărări în acest sens nu au fost ridicate în fața instanței de fond în mod corespunzător, după cum nu sunt ridicate nici în recurs, recurenta nu a ridicat vreo excepție a lipsei calității procesuale pasive pentru AMPOS, care și-a asumat, în virtutea personalității juridice conferite prin lege, obligații față de intimată, prin contractul de finanțare nr. 229965 din 16 iulie 2012, orice pierdere ulterioară a personalității juridice ar fi trebuit sesizată sub forma unei excepții a lipsei calității procesuale pasive; cu privire Ia a doua critică, aceasta nu se circumscrie temeiului juridic invocat de recurentă, respectiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta reia o linie din argumentația avută în fața instanței de fond, dar nu precizează care sunt normele încălcate de aceasta sau care este interpretarea eronată a unor norme juridice; cu privire la a treia critică, nu este vorba despre prioritatea de aplicare a două temeiuri de drept diferite, ci de aceeași regulă juridică și norma sa de aplicare, susținerea intimatei pe fond nefiind în niciun moment că nu s-ar aplica art. 7 alin. (7) din contract, iar recurenta face confuzie între cursul valabil în data întocmirii documentelor de plată în valută și cursul comunicat la data întocmirii documentelor de plată în valută; cu privire la cheltuielile de judecată, instanța de fond a cenzurat în raport cu prevederile articolului 451 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., față de cuantumul onorariului avocațial solicitat prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, în valoare de 11.263,59 RON, aprobând numai valoarea de 6.000 RON.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întrunește cerințele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 27 aprilie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți, conform alin. (4) al aceluiași articol. Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 8 iunie 2017, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Între reclamanta S.C. A. S.A., în calitate de beneficiar al proiectului "Contribuția A. la dezvoltarea durabilă a regiunii de Sud Est prin modernizarea sectorului productiv al fabricii din Buzău", și Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de autoritate de management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", s-a încheiat contractul de finanțare din 16 iulie 2012.

Ca urmare a depunerii de către beneficiar a cererii de rambursare nr. 2 din 15 ianuarie 2014, Autoritatea de management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" (AM POS CCE) a emis notificarea nr. x din 24 februarie 2014, conform căreia a fost aprobată plata pentru suma de 4.128.212,93 RON și respinsă plata pentru suma de 357.090 RON; potrivit notificării, motivele respingerii au fost următoarele: cheltuielile solicitate pentru dispozitivul magnetic de fixare, contract nr. x din 09 mai 2013 încheiat cu B., sunt neeligibile conform adresei AM POS CCE nr. 201235 din 22 ianuarie 2014; cheltuielile solicitate pentru achiziție și montaj mașină de frezat cu portal mobil, contract nr. x din 07 august 2012 încheiat cu C., sunt în valoare de 4.489.732,77 RON, valoarea eligibilă corectă fiind însă 4.475.437,19 RON, formată din 2.550.388,39 RON (curs valutar 3.1730 valabil la momentul plății 18.10.2013), 1.926.048,80 RON (3.0856 valabil la momentul plății 7.01.2014), diferența de 13.295,58 RON este neeligibilă; cheltuielile solicitate pentru achiziție și montaj linie filetat trifoane, contract nr. x din 03 septembrie 2012 încheiat cu D., în valoare de 1.311.500 (contravaloare mașină fără montaj și instruire) cuprind și suma de 33.658 RON solicitată deja și rambursată în cererea de rambursare nr. 1.

Reclamanta A. S.A. a solicitat anularea, în parte, a Notificării privind situația cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014 emise de pârâtă, în privința sumei de 340.260,99 RON, și obligarea pârâtei AM POS CCE la plata sumei de 340.260,99 RON, reprezentând cheltuielile eligibile respinse. Suma de 340.260,99 RON este formată din suma de 333.613,20 RON, reprezentând 50% din valoarea dispozitivului magnetic de fixare, în valoare de 667.226,41 RON, și suma de 6.647,79 RON, reprezentând 50% din diferența de curs valutar în valoare de 13.295,58 RON.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București a admis în parte cererea reclamantei și a anulat în parte Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014 emisă de pârâta AM POS CCE în privința sumei de 340.260,99 RON, a obligat pârâta AM POS CCE la plata acestei sume de 340.260,99 RON, reprezentând cheltuieli eligibile.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, "(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli. (3) În aplicarea prevederilor alin. (1), autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiari, în situația în care constată cel puțin una din abaterile prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, în raport cu: a) reglementările naționale în vigoare în domeniul achizițiilor publice; b) reglementările comunitare aferente programelor cărora le sunt aplicabile alte prevederi decât O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare; c) procedurile sau instrucțiunile specifice de achiziții aplicabile beneficiarilor privați, alții decât autoritățile contractante.".

Având în vedere situația de fapt rezultată din probele administrate, instanța de fond a constatat că sunt eligibile sumele de 333.613,20 RON, respectiv 6.647,79 RON, respinse la plată de către pârâtă. Situația de fapt reținută de instanța de fond a rezultat din probele administrate, înscrisuri și expertize; a fost efectuată expertiză tehnică în specializarea mașini unelte și sisteme de producție de către expert judiciar E., și expertiză contabilă, inițial de către expert F., iar ulterior, ca urmare a încuviințării cererii de efectuare a unei noi expertize contabile, întrucât primul expert a răspuns superficial la obiecțiunile formulate și a făcut aprecieri care au depășit obiectivele stabilite de instanță, de către expert judiciar G..

Cu privire la motivele de recurs ce vizează soluția instanței de fond referitoare la suma de 333.613,20 RON, reprezentând 50% din valoarea dispozitivului magnetic de fixare, în valoare de 667.226,41 RON, Înalta Curte reține că, pentru respingerea la plată a acestora, a fost avut în vedere că sunt neeligibile cheltuielile solicitate pentru dispozitivul magnetic de fixare (contract nr. x din 09 mai 2013 încheiat cu B.) conform adresei AM POS CCE nr. 201235 din 22 ianuarie 2014; conform adresei AM POS CCE nr. 201235 din 22 ianuarie 2014, achiziția dispozitivului magnetic/masei magnetice pentru fixarea pieselor (echipament subsidiar - auxiliar/secundar cu rol esențial în eliminarea neconformităților) nu poate fi realizată din fonduri eligibile nerambursabile aferente contractului de finanțare și va fi susținută exclusiv din resurse financiare proprii ale beneficiarului, întrucât dispozitivul magnetic de fixare a pieselor nu este inclus în Anexa 13 la contractul de finanțare și nici în cererea de finanțare, iar în studiul de fezabilitate se face doar o simplă mențiune cu privire la contribuția acestuia la reducerea numărului de rebuturi, fiind avute în vedere și dispozițiile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, republicată, care prevăd la art. 3 că "pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set", iar la art. 6 lit. b) prevăd că "sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea și durata lor de funcționare normală" nu sunt considerate mijloace fixe.

Anexa XIII din Contractul de finanțare cuprindea 6 poziții, respectiv, Mașină de frezat cu portal mobil", "Mașină de frezat longitudinală cu portal fix", "Presă orizontală de îndreptat și curbat",,, Linie de filetat la cald", "Sistem de management al documentației tehnice" și "Sistem de management al comenzilor", iar Anexa XIV cuprindea activitățile și activele prevăzute a se achiziționa în corespondență cu anexa XIII.

Expertiza tehnică în specializarea mașini unelte și sisteme de producție efectuată de către expert E. a arătat, la obiectivul "dacă dispozitivul magnetic de fixare achiziționat este același echipament cu masa magnetică pentru fixarea pieselor, prevăzută spre achiziție în calendarul activităților din contractul de finanțare și cu sistemul de electromagneți de fixare piese, conform ofertelor din dosarul cererii de finanțare", că există o discuție exagerată asupra unor termeni care definesc o serie de componente ale unei mașini unelte sau o serie de dispozitive utilizate în procesul de producție al mașinilor unelte; astfel, între momentul întocmirii cererii de finanțare și momentul negocierii, întocmirii și semnării contractului de finanțare, a intervenit o discordanță în interpretarea sistemului de electromagneți de fixare piese, ca fiind o masă magnetică pentru fixarea pieselor, deși și o denumire și cealaltă reprezintă în principiu același lucru, un mecanism (dispozitiv) de fixare a piesei pe mașina de frezat cu portal mobil, iar ulterior s-a ajuns la concluzia că sistemul de electromagneți de fixare necesită un dispozitiv magnetic de fixare care, atașat pe mașina de frezat cu portal mobil, îi asigură acesteia caracterul magnetic, deci masa mașinii devine masă magnetică pentru fixarea pieselor, rezultând că dispozitivul magnetic de fixare atașat pe masa mașinii o transformă într-o masă magnetică de fixare a pieselor, iar mașina împreună cu dispozitivul magnetic de fixare a pieselor formează un sistem tehnic care conține și o verigă independentă, denumită sistem de electromagneți de fixare piese, astfel că cele două echipamente se completează reciproc, dispozitivul magnetic de fixare nu are nicio valoare fără utilizarea pe mașina de frezat cu portal mobil, iar aceasta este un sistem tehnic incomplet. B. a livrat reclamantei un sistem de electromagneți de fixare piese sub denumirea de dispozitiv magnetic de fixare cu magneți electro-permanenți, însă diferența de denumire a fost impusă de adaptarea sistemului la cerințele de construcție ale mașinii de frezat cu portal mobil, deja contractată, respectiv dimensiunile mașinii și ale piesei de prelucrat, precum și denumirea finală a dispozitivului solicitat în anunțul de intenție.

În anexa XIV a contractului de finanțare, în calendarul activităților din contractul de finanțare, este prevăzută achiziția masei magnetice pentru fixarea pieselor, iar referitor la faptul că dispozitivul magnetic pentru fixarea pieselor este diferit de masa magnetică pentru fixarea pieselor prevăzută spre achiziție, expertul a arătat că dispozitivul este elementul (sistemul tehnic de electromagneți) care transformă masa mașinii de frezat cu portal mobil dintr-o masă obișnuită pentru mașinile de frezat, prevăzută cu canale T, într-o masă magnetică, permițând acesteia fixarea rapidă a pieselor, respectiv șinelor de cale ferată.

Referitor la includerea în studiul de fezabilitate anexat cererii de finanțare, expertul a arătat că s-a făcut referire la dispozitiv prin faptul că se elimină neconformitățile care apar datorită centrărilor, aspect satisfăcător raportat la faptul că dispozitivul este magnetic și este doar o verigă a sistemului tehnic reprezentat de mașina de frezat cu portal mobil, cu o valoare mult mai mică decât restul sistemului tehnic, și a precizat, de asemenea, că masa magnetică pentru fixarea pieselor a fost inclusă printre activele prevăzute a se achiziționa, iar sumele prevăzute prin contract denotă că înțelegerea inițială a fost ca cele două echipamente să se completeze reciproc, împreună constituind un sistem tehnic necesar beneficiarului pentru a deveni competitiv în domeniul său de activitate, respectiv prelucrarea șinelor de cale ferată.

În ceea ce privește includerea acestuia în categoria mijloacelor fixe, întrucât dispozitivul magnetic de fixare este parte componentă a mașinii de frezat cu portal mobil, și este elementul care permite acesteia fixarea pieselor și implicit reducerea timpului auxiliar, fiind elementul care transformă masa mașinii de frezat cu portal mobil dintr-o masă obișnuită pentru mașinile de frezat, prevăzută cu canale T, într-o masă magnetică, permițând acesteia fixarea rapidă a pieselor, respectiv șinelor de cale ferată, astfel cum a rezultat din expertiza tehnică efectuată, expertiza contabilă a constatat că este mijloc fix, fiind avute în vedere dispozițiile art. 24 alin. (2) și (3) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. și art. 3 alin. (2) și art. 4 lit. d) din Legea nr. 15/1994.

Deși pârâta a invocat prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 15/1994, care prevăd că "pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set", și art. 6 lit. b), care prevăd că "sculele, instrumentele și dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea și durata lor de funcționare normală" nu sunt considerate mijloace fixe, expertul contabil a avut în vedere definiția mijlocului fix, pevăzută de art. 7 alin. (1) pct. 14 C. fisc., orice imobilizare corporală, care este deținută pentru a fi utilizată în producția sau livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriată terților sau în scopuri administrative, dacă are o durată normală de utilizare mai mare de un an și o valoare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, dispozițiile art. 24 alin. (2) și (3) lit. d) Codul fiscal, care prevăd că "(2) Mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este deținut și utilizat în producția, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau în scopuri administrative; b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului; c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an. Pentru imobilizările corporale care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, lot sau set, la determinarea amortizării se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set. Pentru componentele care intră în structura unui activ corporal, a căror durată normală de utilizare diferă de cea a activului rezultat, amortizarea se determină pentru fiecare componentă în parte. (3) Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile: ... d) investițiile efectuate la mijloacele fixe existente, sub forma cheltuielilor ulterioare realizate în scopul îmbunătățirii parametrilor tehnici inițiali și care conduc la obținerea de beneficii economice viitoare, prin majorarea valorii mijlocului fix;", precum și pe cele ale art. 3 alin. (2) și art. 4 lit. d) din Legea nr. 15/1994, în același sens.

Față de probele administrate în cauză, din care a rezultat, așadar, că dispozitivul magnetic de fixare, dispozitivul magnetic de fixare a pieselor, respectiv masa magnetică sunt referiri la unul și același echipament, respectiv la dispozitivul magnetic de fixare achiziționat în cadrul proiectului, dispozitivul magnetic de fixare este un mijloc fix, iar valoarea aprobată pentru proiect prin contractul de finanțare include valoarea dispozitivului magnetic de fixare, instanța de fond a constatat în mod corect că nu este justificată măsura dispusă de pârâtă privind neeligibilitatea cheltuielilor, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la motivele de recurs ce vizează soluția instanței de fond referitoare la suma de 6.647,79 RON, reprezentând 50% din diferența de curs valutar în valoare de 13.295,58 RON, Înalta Curte constată că aceasta a fost declarată neeligibilă ca urmare a aplicării, de către reclamantă, a unui curs valutar valabil la momentul plății, 07.01.2014, anunțat de către BNR în ziua anterioară, respectiv 06.01.2014, pârâta apreciind că, la data plății, 07.01.2014, cursul aplicabil era cel anunțat de către BNR în aceeași zi, 07.01.2014. Astfel, AMPOS a reținut o diferență de 13.295,58 RON reprezentând cheltuieli neeligibile.

Motivele de recurs privind neeligibilitatea cheltuielilor sunt nefondate. Instanța de fond a constatat în mod corect că nu este justificată măsura dispusă de pârâtă privind neeligibilitatea cheltuielilor, nefiind incidente dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011.

Dispozițiile art. 139<SUP>1</SUP>din Codul fiscal se referă la stabilirea bazei de impozitare a unei operațiuni, alta decât importul de bunuri, exprimată în valută, însă normele metodologice de aplicare a acestora, la pct. 22, reglementează ce se înțelege prin "ultimul curs de schimb comunicat de Banca Națională a României", și anume "cursul de schimb comunicat de respectiva bancă în ziua anterioară și care este valabil pentru operațiunile care se vor desfășura în ziua următoare".

Dispozițiilor art. 7 pct. 7 din contractul de finanțare încheiat între părți prevăd, fără echivoc, că "beneficiarii care efectuează plăți în valută în cadrul Proiectului vor solicita la rambursare contravaloarea în RON a acestora la cursul Băncii Naționale din data întocmirii documentelor de plată în valută". Or, contrar susținerilor recurentei, cursul băncii naționale de la o anumită dată nu este cel comunicat de către Banca Națională a României în ziua respectivă; cursul Băncii Naționale a României este comunicat de către aceasta în fiecare zi bancară, însă acest curs este valabil pentru ziua următoare, și nu pentru ziua în care a fost comunicat; așadar, cursul valabil al Băncii Naționale a României la o anumită dată este cel comunicat în ziua precedentă.

În ceea ce privește motivul de recurs care vizează obligarea la plata sumei de 340.260,99 RON reprezentând cheltuieli eligibile, eludarea prevederilor art. 1 și 3 din O.U.G. nr. 9/2014, întrucât Autoritatea de management pentru Programul operațional sectorial "Creșterea Competitivității Economice" este o structură fără personalitate juridică în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, Înalta Curte reține că, potrivit O.U.G. nr. 9/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale, invocate de recurentă, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, Ministerul Fondurilor Europene a preluat activitatea și structurile cu rol de Autoritate de management pentru Programul operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" de la Ministerul Economiei, substituindu-se, începând cu data de 1 martie 2014, în drepturile și obligațiile care decurg din preluarea personalului, precum și din actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele în care Ministerul Economiei, prin Autoritatea de management pentru Programul operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" sunt părți, inclusiv în litigiile aferente activităților acestora.

Notificarea privind situația cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014, prin care s-au stabilit cheltuielile neeligibile, și a cărei anulare s-a dispus, a fost emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, aflată, la acel moment, la Ministerul Economiei.

Ca urmare a faptului că s-a dispus anularea Notificării privind situația cererii de rambursare nr. CR 2F din 15.01.2014 emisă de pârâta Autoritatea de management pentru Programul operațional sectorial "Creșterea competitivității economice" în privința sumei de 340.260,99 RON, reprezentând plată respinsă, constatată ca fiind eligibilă, sunt nefondate motivele de recurs referitoare la obligarea pârâtei AM POS CCE la plata sumei de 340.260,99 RON reprezentând cheltuieli eligibile

Raportat la obiectul litigiului, este nerelevantă lipsa personalității juridice, ceea ce prezintă importanță este capacitatea de drept administrativ a autorității emitente a actului a cărui anulare s-a solicitat, și anume aptitudinea de a emite acte administrative în regim de putere publică, iar față de dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevăd că persoana vătămată, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, "se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată", precum și art. 18 alin. (1) din același act normativ, potrivit căruia instanța, în soluționarea cererii în contencios administrativ "poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrative", ca urmare a constatării eligibilității sumelor solicitate și anulării notificării de respingere la plată, a fost obligată autoritatea emitentă la plata acestora, cu titlu de cheltuieli eligibile, cu aplicarea în mod corect a dispozițiilor legale menționate.

Pentru toate aceste motive, față de situația de fapt rezultată din probatoriul administrat în cauză, raportat la contractul de finanțare, în mod corect instanța de fond a constatat că sunt neîntemeiate motivele invocate de pârâta AM POS CCE pentru respingerea la plată a sumei de 340.260,99 RON, reprezentând 50% din contravaloarea dispozitivului magnetic de fixare și 50% din diferența de curs valutar, și a anulat notificarea de respingere la plată a acestora, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, nefiind incidente, față de eligibilitatea cheltuielilor, dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, care obligă autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene să excludă integral sau parțial de la rambursare/plată cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare.

Cu privire la critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat, în sumă de 6.000 RON, prin prisma art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestor dispoziții, "instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, măsura luată de instanță neavând niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său".

În baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată". Instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. la soluționarea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca urmare a admiterii acțiunii; a redus onorariul avocatului reclamantei, în cuantum de 11.263,59 RON, la suma de 6.000 RON, apreciind că onorariul este disproporționat atât în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, cât și cu activitatea desfășurată de avocat.

Obligarea la plata cheltuielilor de judecată este justificată de existența culpei procesuale a celui care a pierdut procesul, iar față de motivele de fapt avute în vedere, caracterul disproporționat în raport cu complexitatea, circumstanțele cauzei și activitatea desfășurată de avocat, instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 451 alin. (2) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., fiind nefondată critica de aplicare greșită a acestora.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.