ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4817/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal cu nr. x/2016 reclamantul A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice să constate/declare nulitatea actului administrativ - adresa MFE-AM POS CCE nr. x/30.12.2015, prin care A. a fost notificată despre faptul că, contractul "se consideră reziliat de drept"; să constate/declare nulitatea actului administrativ - adresa MFE-AM POS CCE nr. 2876/25.02.2016 prin care MFE-AM POS CCE comunică "… că rezilierea contractului de finanțare cu nr. x/03.04.2015 s-a făcut cu respectarea prevederilor legale și ale contractului de finanțare."; să constate valabilitatea Contractului de finanțare nr. x/07.09.2015 încheiat între A. și MFE-AM POS CCE și faptul că nu a intervenit rezilierea acestui contract; să fie obligată MFE-AM POS CCE la executarea obligațiilor contractuale prevăzute de Contractul de finanțare nr. x/07.09.2015, respectiv să evalueze Cererea de rambursare a cheltuielilor nr. 1 Finală pe care A. a înregistrat-o la data de 28.01.2016 și să ramburseze către A. cheltuielile eligibile pe care A. le-a făcut în implementarea Proiectului "Extinderea liniilor de producție în vederea creșterii capacității productive, exporturilor și competitivității fabricii A.", proiect înregistrat cu codul SMIS 57709 și să fie obligat MFE-AM POS CCE la repararea prejudiciului creat A. prin neevaluarea Cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 1 Finală, și pe cale de consecință, prin nerambursarea sumei de 4.188.267,17 RON, obligând MFE-AM POS CCE la plata costurilor suportate de către A., în conformitate cu CONVENȚIA DE CREDIT nr. 13125 din 08-02-2016, costuri calculate începând de la scadența obligației MFE-AM POS CCE de rambursare a cheltuielilor eligibile și până la rambursarea lor efectivă.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 164 din data de 26.01.2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice și Ministerul Finanțelor Publice. A anulat adresa MFE-AM POS CCE nr. x/30.12.2015 și adresa nr. adresa MFE-AM POS CCE nr. 2876/25.02.2016. A obligat pârâții la executarea obligațiilor contractuale prevăzute în Contractul de finanțare nr. x/27.09.2015 încheiat între reclamantă și MFE-AM POS CCE, prin evaluarea Cererii de rambursare nr. x Finală, înregistrată la data de 28.01.2016 și rambursarea cheltuielilor eligibile efectuate de reclamantă cu implementarea Proiectului "Extinderea liniilor de producție în vederea creșterii capacității productive, exporturilor și competitivității fabricii A.", înregistrat cu Codul SMIS57709. A respins capetele de cerere privind obligarea pârâților la repararea prejudiciului, constând în rambursarea sumei de 4.188.267,17, aferentă Cererii de rambursare nr. x Finală și la plata dobânzii penalizatoare, aferente acestor cheltuieli, ca prematur formulată. A obligat pârâții către reclamantă la plata sumei de 10.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 164 din data de 26.01.2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin Ministerul Finanțelor Publice, arătând că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea normelor de procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, ceea ce atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, ceea ce atrage motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. O primă critică a sentinței atacate se referă la faptul că, în dispozitivul sentinței civile nr. 167/26.01.2017 s-a dispus obligarea Ministerului Finanțelor Publice în calitate de pârât, în nume propriu, fără a se face mențiunea și a se ține seama că acestuia îi revine doar calitatea de reprezentant legal al pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene(fostul Minister al Fondurilor Europene). Având în vedere instituirea în sarcina Ministerului Finanțelor Publice a obligației de executare a contractului de finanțare nr. x/27.09.2015, precum și a obligației de plată a sumei de 10.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, invocă pe această cale, excepția lipsei calității procesuale pasive față de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice, și, pe cale de consecință respingerea acțiunii față de acest pârât, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Un al doilea argument pe care îl invocă în sprijinul motivului de recurs invocat al art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că sentința civilă nr. 167/26.01.2017 nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea nu poate fi implicită, ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate și asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate, nefiind suficient ca instanța să preia exclusiv argumentele uneia dintre părți, ci trebuind sa arate si motivele pentru care au fost respinse apărările părții adverse. Prin cea de-a treia critică, recurentul-pârât arată că prin sentința civilă nr. 167/26.01.2017, instanța de fond a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Instanța de fond doar a preluat opinia reclamantei, întrucât nu motivează în ce măsură și adresa nr. x/25.02.2016 emisă de MFE -AM POS CCE este un act administrativ, ce se impune a fi anulat, așa cum dispune prin dispozitiv, ceea ce înseamnă că există contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii. În ceea ce privește adresa nr. x/30.12.2015 emisă de MFE-AM POS CCE, instanța nu motivează în ce măsură reprezintă un act administrativ și în ce constă nelegalitatea sa, care, în raport de criticile formulate, a condus la anulare, așa cum se pronunță prin dispozitivul hotărârii. Astfel, recurentul-pârât consideră că simpla constatare de către instanță a faptului că "prin adresa nr. x/16.11.2015 prin care pârâta a răspuns la această solicitare, reia dispozițiile contractuale incidente, neprecizând nimic în legătură cu contradicția apărută, iar prin adresa nr. x/30.12.2015, prin care se comunică decizia administrativă a autorității pârâte de reziliere de drept a contractului, se face referire la acest răspuns, prin care autoritatea nu comunică un argument al solicitării de soluționare a contestației..." nu reprezintă o dovadă că instanța a analizat temeinic susținerile părților, astfel că, doar pe simpla constatare de fapt, consideră cu nu poate fi dispusă anularea unor înscrisuri emise de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene fără a se ține seama de natura juridică a acestora. Prin ultimul motiv de recurs, recurentul-pârât invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza cărora susține că sentința civilă nr. 167/6.01.2017 este o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea și cu aplicarea greșită dispozițiilor de drept material prevăzute de art. 1166, art. 1170 C. civ., respectiv cele ale art. 451 alin. (1) și alin. (2), art. 453 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, la reevaluarea situației de fapt și de drept a cauzei, apreciază ca fiind necesar ca instanța de recurs să cunoască faptul că A. S.R.L, în calitate de solicitant, a depus Cererea de finanțare pentru proiectul "Extinderea liniilor de producție în vederea creșterii capacității productive, exporturilor și competitivității fabricii A." înregistrată sub nr. x/25.11.2014, ăn cadrul Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" 2007-2013 (POS CCE), Axa prioritară 1 "Un sistem inovativ și ecoeficient de producție", Domeniul major de intervenție 1.1. "Investiții productive și pregătirea pentru competiția pe piață a întreprinderilor, în special a IMM", Operațiunea "Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile" pentru întreprinderi. Lansarea apelului de proiecte cod POS CCE-A1-DM 1.1. - 01.1.1. AM, în cadrul căruia a fost depusă cererea de finanțare A. S.R.L, s-a realizat prin publicarea Cererii de propuneri de proiecte și a Ghidului solicitantului din 2014 "Sprijin financiar acordat pentru investiții în întreprinderi". Ghidul solicitantului este documentul publicat de finanțator în scopul orientării solicitanților în accesarea finanțărilor nerambursabile pentru acest apel de proiecte stabilind regulile pentru pregătirea, întocmirea și depunerea proiectelor de investiții și modalitatea de selecție, aprobare și derulare a acestora. După parcurgerea etapelor procesului de evaluare și selecție a proiectului, Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate (DGPC) a înaintat solicitantului A. S.R.L. Scrisoarea nr. 18166/29.07.2015 de informare asupra cererii de finanțare prin care se comunica aprobarea proiectului și se solicita documentele necesare în vederea contractării. Totodată, în cadrul Scrisorii de informare DGPC comunica următoarele: "Odată cu prezenta notificare, puteți demara procedurile de achiziții aferente proiectului dumneavoastră, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1120/2013, cu condiția semnării contractului de achiziții după data încheierii contractului de finanțare cu Autoritatea de Management. Va atenționăm asupra respectării clauzelor și termenelor impuse de contractul de finanțare". În data de 07.09.2015 a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/07.09.2015 între Ministerul Fondurilor Europene, desemnat Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" (AM POSCCE) și A. S.R.L, în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Extinderea liniilor de producție în vederea creșterii capacității productive, exporturilor și competitivității fabricii A." cod SMIS 57709 (proiectul). Conform art. 1 alin. (4) din contract "Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze Proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract, cu legislația națională și comunitară aplicabilă și cu instrucțiunile emise de Autoritatea de management". În cadrul contractului de finanțare la art. 8 "Obligațiile părților", lit. A) "Obligațiile beneficiarului", lit. d) "Achiziții", alin. (27) 1 și 27 2 este prevăzut expres: - alin. (27) 1 "Beneficiarul are obligația de publica invitația/anunțul de participare împreună cu documentația aferentă achiziției activelor tangibile sau intangibile; - pe pagina web http://www.x.ro în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare, pentru achizițiile cărora le sunt aplicabile dispozițiile Anexei nr. 7 la contractul de finanțare; - pe SEAP în 30 de zile de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare pentru achizițiile care intră sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare." - alin. (27) 2 "Pentru achizițiile care nu intra sub incidența prevederilor O.U.G. 34 nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, Beneficiarul are obligația de a încheia contractul de achiziție în maxim 30 de zile de la data publicării invitației/anunțului de participare împreuna cu documentația aferenta achiziției activelor tangibile sau intangibile pe pagina web menționata la alin. (27) 1 ". În etapa de implementare a proiectului A. S.R.L a procedat la publicarea anunțurilor pentru procedurile de achiziții pentru echipamentele necesare proiectului. Așa cum reiese din informațiile publicate pe site-ul MFE, în pagina dedicată anunțurilor de achiziții derulate în cadrul proiectelor implementate de beneficiarii din mediul privat, anunțurile au fost publicate în perioada 23.09.2015-23.11.2015, iar contractele au fost atribuite între 30.09.2015-02.12.2015. Urmare adresei A. S.R.L, înregistrată la DGPC sub nr. x/20.10.2015, care a avut ca obiect "solicitarea unui punct de vedere în legătură cu unele aspecte legate de realizarea achizițiilor în cadrul implementării proiectului", DGPC din cadrul MFE a solicitat Direcției Juridice, Soluționare Contestații, Politici Publice și Relația cu Parlamentul (Direcția juridica) din cadrul MFE un punct de vedere avizat privind aplicarea prevederilor art. 8 alin. (27) 1 din Contractul de finanțare nr. x/07.09.2015 în condițiile prezentate de beneficiar în adresa înaintată. Prin Adresa nr. x/04.11.2015, înregistrată la DGPC sub nr. x/04.11.2015, Direcția juridică din cadrul MFE a comunicat punctul de vedere solicitat după cum urmează: "(...)Conform dispozițiilor art. 8 "Obligațiile părților", lit. A) "Obligațiile beneficiarului", pct. 27 1 Beneficiarul are obligația de a publica invitatia/anuntul de participare împreună cu documentația aferentă achiziției activelor tangibile sau intangibile pe pagina web http://www.x.ro în 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare, pentru achizițiile cărora le sunt aplicabile dispozițiile Anexei nr. 7 la prezentul contract. Neîndeplinirea de către beneficiar a obligației menționată anterior este sancționată cu rezilierea de drept a contractului de finanțare fără altă formalitate sau punere în întârziere, conform dispozițiilor art. 18 alin. (2) lit. c) din contractul de finanțare. Astfel, obligația menționată anterior este aferentă tuturor achizițiilor cărora le sunt aplicabile dispozițiile Ordinului ministrului fondurilor europene nr. 1120/2013 (Anexa 7 la contractul de finanțare), termenul pe care trebuie să-l respecte beneficiarul fiind imperativ, nefiind acceptată nicio derogare de la această obligație." De asemenea, prin Adresa nr. x/30.12.2015, MFE - DGPC informează A. S.R.L cu privire la următoarele: "După cum ați fost informat prin adresa noastră nr. x/16.11.2015, constatând neîndeplinirea de către S.C. A. S.R.L. a obligației prevăzute la art. 8 "Obligațiile părților", lit. A) "Obligațiile beneficiarului", pct. 27 din Contractul de finanțare nr. x/07.09.2015, de a publica invitația/anunțul de participare, împreună cu documentația aferentă achiziției activelor tangibile sau intangibile pe pagina web http://www.x.ro în 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a contractului de finanțare, pentru achizițiile cărora le sunt aplicabile dispozițiile Anexei nr. 7 la contract, va facem cunoscut că, în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (2) lit. c) din contractul de finanțare mai sus menționat acesta se consideră reziliat de drept." Ulterior, A. S.R.L a depus Cererea de rambursare finală nr. 1 din 26.01.2016, înregistrată sub nr. x/28.01.2016, prin care a solicitat la rambursare contravaloarea finanțării nerambursabile aferente cheltuielilor realizate. De asemenea, A. S.R.L a depus la MFE-DGPC sub nr. x/25.01.2016 Contestația/Plângerea formulată împotriva actului administrativ - adresa MFE - DGPC nr. x/30.12.2015 în conformitate cu care AM POSCCE - MFE consideră contractul x/07.09.2015 ca fiind reziliat de drept. Așadar, simplul fapt al neexecutării de către beneficiar a obligației prevăzute la art. 8 lit. A) pct. 17 din contractul de finanțare în cauză atrage rezilierea de drept a contractului, fără altă formalitate sau punere în întârziere. A. S.R.L a fost informată cu privire la obligație, sancțiune și constatare a rezilierii de drept a contractului prin adresele înaintate de MFE- DGPC cu nr. x/16.11.2015 și nr. x/30.12.2015, adrese invocate și de reclamant. În ceea ce privește susținerile reclamantului conform cărora "actul administrativ adresa MFE AMPOSCCE nr. x/30.12.2015 este nelegal și netemeinic", recurentul-pârât consideră că reclamantul se află în eroare având în vedere că adresa invocată nu reprezintă act administrativ în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, și așa cum s-a precizat în cele expuse anterior, nu constituie o notificare și nu trebuia motivată în fapt și în drept "pentru a produce efecte". De asemenea, reclamantul nu demonstrează respectarea art. 8, lit. A), alin. (37) 1 din contractul de finanțare susținând doar respectarea obligației generale: "în implementarea Proiectului, Beneficiarul A., a avut obligația de a realiza mai multe achiziții de "active tangibile și intangibile", obligație îndeplinită în totalitate până la finalul perioadei de implementare a Proiectului (până la 31.12.2015)". De asemenea, după cum se poate constata, Cererea de rambursare nr. x finală a fost depusă la finanțator în 28.01.2016, ulterior rezilierii contractului de finanțare, ca urmare nu a fost necesară notificarea în vederea restituirii sumelor rambursate. Consideră recurentul-pârât că, atât timp cât contractul a fost desființat de drept, MFE-AM POSCCE nu este obligat față de A. S.R.L la evaluarea Cererii de rambursare finale depuse ulterior rezilierii, ceea ce instanța de fond a omis a observa, evitând să analizeze vreuna din susținerile formulate în acest sens în cadrul apărărilor. În concluzie, nu se poate considera că MFE - AM POSCCE a "notificat" rezilierea contractului în ultima zi de din perioada de implementare și ca urmare contractul de finanțare este reziliat după data de 31.12.2015, susținerile reclamantului în acest sens fiind neîntemeiate și ca atare trebuie respinse. In ceea ce privește aprecierea instanței de fond, conform căreia adresa de comunicare emisă de MFE AMPOSCCE sub nr. x/25.02.2016 este un act administrativ nelegal și netemeinic, ce se impune a fi anulat, recurentul-pârât precizează următoarele: Numărul de înregistrare al plângerii prealabile depuse de A. S.R.L la Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generala Programe Competitivitate este 1110/25.01.2016, cum corect este precizat și în adresa de răspuns la contestație nr. 2876/25.02.2016, numărul invocat de reclamant fiind numărul de la Registratura Generală a Ministerului Fondurilor Europene. La analiza adresei nr. x/25.02.2016 se poate constata ca aceasta este motivată corespunzător, iar argumentele aduse de reclamant nu demonstrează nelegalitatea și netemeinicia documentului în discuție, cum în mod greșit a reținut instanța de fond. Pe de altă parte, apreciază relevant faptul că, deși instanța de fond a dispus în sensul anulării adresei MFE-AM POS CCE nr. x/30.12.2015 și a adresei M.F.E.-AM POS CCE nr. 2876/25.02.2016 și obligării pârâtului Ministerul Fondurilor Europene-AM POS CCE la executarea obligațiilor contractuale prevăzute în contractul de finanțare nr. x/27.09.2015, încheiat între reclamantă și acest pârât, prin evaluarea Cererii de rambursare nr. x Finală, înregistrată la data de 28.01.2016 și rambursarea cheltuielilor eligibile efectuate de reclamantă cu implementarea Proiectului "Extinderea liniilor de producție în vederea creșterii capacității productive, exporturilor și competitivității fabricii A.", înregistrat cu Codul SMIS 57709, instanța nu a analizat în concret incidența prevederilor contractuale și care au fost invocate de pârâtul MFE- AM POS CCE la evaluarea cererii de rambursare, fiind omise aceste prevederi fără nicio justificare legală. În ceea ce privește obligația instituită în sarcina pârâților, de a achita reclamantei suma de 10.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în sumă de 10.859 RON și taxă judiciară de timbru de 50 RON, consideră că instanța de fond a dispus în mod nelegal în acest sens, având în vedere următoarele motive: În ceea ce privește această obligație instituită în mod greșit și în sarcina pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, hotărârea este nelegală, întrucât, așa cum am arătat la pct. II, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, sens în care solicită anularea acestei obligații, corelativ cu admiterea excepției invocate. În al doilea rând, instanța a dispus a fi plătit în totalitate de către pârâți onorariul de avocat pretins, deși acțiunea a fost admisă în parte, fiind ignorate prevederile art. 453 alin. (2) C. proc. civ. În al treilea rând, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., impunându-se cenzurarea cuantumului onorariului de avocat pretins, ca fiind disproporționat, întrucât, având în vedere parcursul dosarului, cauza nu comportă o complexitate sporită prin raportare la problemele de drept ce au fost supuse analizei instanței de contencios administrativ, timpul alocat sau munca îndeplinită de avocat, aspecte care nu justifică, în opinia recurentului-pârât, acordarea cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu avocat, în cuantumul solicitat.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 31 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 16 octombrie 2019.

Soluția instanței de recurs. Examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă, prin prisma dispozițiilor incidente, precum și a apărărilor invocate de către intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte va respinge recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimata-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate nulitatea actului administrativ - adresa MFE-AM POS CCE nr. x/30.12.2015, prin care A. a fost notificată despre faptul că, contractul "se consideră reziliat de drept"; să constate/declare nulitatea actului administrativ - adresa MFE-AM POS CCE nr. 2876/25.02.2016 prin care MFE-AM POS CCE comunică "… că rezilierea contractului de finanțare cu nr. x/03.04.2015 s-a făcut cu respectarea prevederilor legale și ale contractului de finanțare."; să constate valabilitatea Contractului de finanțare nr. x/07.09.2015 încheiat între A. și MFE-AM POS CCE și faptul că nu a intervenit rezilierea acestui contract; să fie obligată MFE-AM POS CCE la executarea obligațiilor contractuale prevăzute de Contractul de finanțare nr. x/07.09.2015, respectiv să evalueze Cererea de rambursare a cheltuielilor nr. 1 Finală pe care A. a înregistrat-o la data de 28.01.2016 și să ramburseze către A. cheltuielile eligibile pe care A. le-a făcut în implementarea Proiectului "Extinderea liniilor de producție în vederea creșterii capacității productive, exporturilor și competitivității fabricii A.", proiect înregistrat cu codul SMIS 57709. Prima instanță a admis acțiunea dedusă judecății reținând că, decizia de reziliere astfel luată nu este adecvată scopului urmărit, acela de executare a contractelor de finanțare încheiate și de a se lua măsuri de recuperare doar dacă ar putea fi prejudiciat bugetul comunitar. Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice se constată că, în dosarul de fond, la data de 04.08.2016 pârâtul MFE a solicitat introducerea în cauză a MFP, în temeiul art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, potrivit completării aduse prin O.U.G. nr. 107/2013. Prin încheierea din data de 08.11.2016, având în vedere dispozițiile art. II alin. (4) din O.U.G. nr. 6/2013, instanța de fond a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a MFP și în temeiul art. 13 din Legea contenciosului administrativ i-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei actele contestate și actele care au stat la baza emiterii acestora. Pentru termenul de judecată următor, respectiv cel din data de 10.01.2017, deși legal citat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus note scrise prin care a învederat că în temeiul art. 12 coroborat cu art. 20 din O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative a operat transmisiunea legală a calității procesuale de la Ministerul Fondurilor Europene la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, Ministerul Fondurilor Europene s-a desființat și s-a înființat Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și prin preluarea activității și personalului de la Ministerul Fondurilor Europene. Potrivit art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2017, "Reprezentarea Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în litigiile înregistrate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență pe rolul instanțelor judecătorești sau arbitrale din România, aferente Ministerului Fondurilor Europene, se asigură de către Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția generală juridică până la finalizarea definitivă a acestora, conform art. II alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 6/2013 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu completări prin Legea nr. 195/2013". Însă, având în vedere faptul că, în fața primei instanțe a fost stabilit cadrul procesual cu privire la calitatea de pârât a Ministerului Finanțelor Publice, precum și faptul că pentru termenul de judecată din data de 10.01.2017 Ministerul Finanțelor Publice a solicitat prin "note scrise" să se aibă în vedere modificările legislative cu privire la desființarea, respectiv înființarea unor ministere, fără a invoca lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Înalta Curte constată că această parte rămâne câștigată cauzei. În cea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, fiind datoare potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., a da o calificare juridică corectă solicitărilor părților, constată că, în drept, motivele, de casare vizând nerespectarea exigențelor dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., se încadrează în punctul 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde: "(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." În cauză, hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de dispozițiile legale menționate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii. Sub acest aspect se constată că hotărârea instanței de fond răspunde cerinței argumentării soluției adoptate, considerentele acesteia conținând analiza complexă și detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, cu luarea în considerare și diseminarea apărărilor părților implicate în proces. Împrejurarea că instanța de fond nu și-a însușit argumentele pârâtei, nu face incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că acest text legal are în vedere argumentarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, respectiv de motivele invocate de părți prin căile procesuale reglementate de lege și nu de cele invocate de reclamant. O soluție sau alta a instanței de fond presupune preluarea filtrată, totală sau parțială a argumentelor unei părți în conflictul judiciar dedus judecății și înlăturarea explicită sau implicită a argumentației celeilalte părți, astfel că admiterea acțiunii reclamantului s-a întemeiat pe argumentele invocate de această parte, însușite de instanța de fond, iar susținerile pârâtului au fost apreciate, în consecință, nefondate. Prin urmare este nefondată această critică de nelegalitate. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instanța de control judiciar îl găsește neîntemeiat, hotărârea instanței de fond fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente. Din descrierea situație de fapt rezultă că, după parcurgerea etapelor procesului de evaluare și selecție a proiectului, Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate (DGPC) a înaintat solicitantului A. S.R.L Scrisoarea nr. 18166/29.07.2015 de informare asupra cererii de finanțare prin care se comunica aprobarea proiectului și se solicita documentele necesare în vederea contractării. Totodată, în cadrul Scrisorii de informare DGPC a comunicat următoarele: "Odată cu prezenta notificare, puteți demara procedurile de achiziții aferente proiectului dumneavoastră, in conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1120/2013, cu condiția semnării contractului de achiziții după data încheierii contractului de finanțare cu Autoritatea de Management". În data de 07.09.2015 a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/07.09.2015 între Ministerul Fondurilor Europene, desemnat Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" (AM POSCCE) și A. S.R.L, în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Extinderea liniilor de producție în vederea creșterii capacității productive, exporturilor și competitivității fabricii A." cod SMIS 57709 (proiectul). Având în vedere că, potrivit art. 2 alin. (2) din Contract, perioada de implementare a Proiectului este de maximum 5 luni, până cel târziu la data de 31.12.2015, precum și faptul că în etapa de implementare a proiectului A. S.R.L a procedat la publicarea anunțurilor pentru procedurile de achiziții pentru echipamentele necesare proiectului, în perioada 23.09.2015-23.11.2015, iar contractele au fost atribuite intre 30.09.2015-02.12.2015, prin adresa înregistrată la DGPC sub nr. x/20.10.2015, A. S.R.L a solicitat un punct de vedere în legătură cu unele aspecte legate de realizarea achizițiilor în cadrul implementării proiectului. Prin Adresa nr. x/04.11.2015, înregistrată la DGPC sub nr. x/04.11.2015, precum și prin Adresa nr. x/30.12.2015, Direcția juridică din cadrul MFE a comunicat punctul de vedere menționând următoarele: "(...)Conform dispozițiilor art. 8 "Obligațiile părților", lit. A) "Obligațiile beneficiarului", pct. 27 1 Beneficiarul are obligația de a publica invitația/anunțul de participare împreuna cu documentația aferentă achiziției activelor tangibile sau intangibile pe pagina web http://www.x.ro/în 10 zile lucrătoare de la data intrării in vigoare a contractului de finanțare, pentru achizițiile cărora le sunt aplicabile dispozițiile Anexei nr. 7 la prezentul contract. Neîndeplinirea de către beneficiar a obligației menționată anterior este sancționată cu rezilierea de drept a contractului de finanțare fără altă formalitate sau punere în întârziere, conform dispozițiilor art. 18 alin. (2) lit. c) din contractul de finanțare". Astfel, nu poate fi neglijat demersul intimatei-reclamante cu privire la implementarea proiectului având în vedere că durata de implementare a proiectului s-a redus de la 8 luni la 4 luni, iar intimata-reclamantă, prin adresa din data de 19.10.2015, înregistrată la autoritatea pârâtă cu nr. x/20.10.2015 a solicitat suportul autorității în clarificarea contradicției apărute între prevederile conținute la pct. 2.6 și 3.4 din cererea de finanțare și art. 8 alin. (27) 1 din contract, ambele prevederi fiind parte din contractul de finanțare. În legătură cu demersurile intimatei-reclamante pentru implementarea proiectului, Înalta Curte constată că, prin răspunsurile emise, recurentul-pârât a reluat dispozițiile contractuale incidente, neprecizând nimic în legătură cu contradicția apărută, iar prin adresa nr. x/30.12.2015, prin care s-a comunicat decizia administrativă a autorității pârâte de reziliere de drept a contractului, autoritatea nu a comunicat un argument a reducerii duratei de implementare de la 8 luni la durata de 3 luni și 3 săptămâni și admiterea la contractare de către autoritate a proiectului de la mai mult de 8 luni de la data formulări cererii de finanțare, răspunsul la această solicitare, neregăsindu-se nici în răspunsul la plângerea prealabilă. Având în vedere răspunsurile comunicate, demersurile intimatei-reclamante în vederea executării contractului, precum și faptul că Proiectul a fost implementat în totalitate cu resursele financiare ale beneficiarului, Înalta Curte în acord cu prima instanță, constată că deși reclamanta a depășit termenul prevăzut de art. 8, lit. A), punctul 27 1 din contract, actele administrative contestate sunt emise cu exces de putere, cu încălcarea dreptului la o bună administrare și a principiului proporționalității, precum și faptul că notificarea de reziliere a fost emisă în ultima zi din perioada de implementare. În speță, contractul de finanțare este un contract administrativ, iar contractele administrative se interpretează în sensul că prevalează interesul public față de principiul libertății contractuale, dispozițiile contractuale se interpretează în sensul în care produc un efect, cu alte cuvinte, trebuie verificat dacă interesul public conduce fie la continuarea contractului fie la rezilierea lui, iar interesul, public cât și privat este acela ca actul să producă efecte, întrucât aceste efecte concordă cu motivele încheierii contractului. Cu alte cuvinte contractul administrativ trebuie mai întâi salvat și doar în mod excepțional reziliat, dacă continuarea lui nu concordă interesului public sau părților. Or, din acest punct de vedere, din corespondența purtată de autoritatea contractantă cu părțile, rezultă o lipsă de analiză a acestor elemente, fiind în prezența unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere în luarea deciziei de reziliere a contractului, fără să aibă în vedere solicitările cocontractantului, justificate de contradicții între cerere de finanțare și contract cu consecințe asupra posibilității respectării în mod rezonabil a duratei de implementare. Pe de altă parte, nu se poate pierde din vedere faptul că decizia de reziliere a fost luată în ultima zi a perioadei de implementare a Proiectului, MFE - AM POS CCE, deși intimata-reclamantă a semnalat pentru prima dată către MFE - AM POS CCE, necesitatea unei discuții clarificatoare privind interpretarea clauzelor contractuale privind momentul organizării și desfășurării achizițiilor în cadrul Proiectului și consecințele acestei interpretări, încă din data de 19.10.2015, așa cum s-a reținut mai sus. Principiul proporționalității este de asemenea un instrument indispensabil și folosit în mod frecvent, în situațiile în care se permite ca exercitarea drepturilor individuale să fie limitată, însă astfel de limitări sau restricții trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții: trebuie să fie legale și să fie adecvate scopului pentru care au fost instituite. Prin urmare, în condițiile în care, deși intimata-reclamantă a depășit termenul prevăzut de art. 8, lit. A), punctul 27 1 din contract, având în vedere situația de fapt astfel cum a fost prezentată, demersurile acesteia în vederea executării contractului, faptul că Proiectul a fost implementat în totalitate cu resursele financiare ale beneficiarului, iar notificarea de reziliere a fost emisă în ultima zi din perioada de implementare, Înalta Curte constată că actele administrative contestate sunt emise cu exces de putere, cu încălcarea dreptului la o bună administrare și a principiului proporționalității, decizia de reziliere astfel luată nefiind adecvată scopului urmărit, acela de executare a contractelor de finanțare încheiate și de a se lua măsuri de recuperare doar dacă ar putea fi prejudiciat bugetul comunitar. Cu privire la ultimul motiv de recurs prin care se critică stabilirea în sarcina pârâtului a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ. și având în vedere că recurentul-pârât a căzut în pretenții a dispus plata sumei de 10.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat 10.850 RON (factură nr. x/01.07.2016 și y din 11.07.2016) și 50 RON reprezentând taxa judiciară de timbru. Or, cenzurarea cheltuielilor de judecată nu este o obligației a instanței, ci această măsură este lăsată la latitudinea judecătorului deoarece, în raport de dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Prin urmare, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, criticile formulate de recurentul-pârât fiind nefondate.

Soluția instanței de recurs. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.