ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 106/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 4506/30/03.07.2014, reclamantul Județul Timiș, prin Consiliul Jud. Timiș, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 24.080.688,21 RON, actualizată la zi la data plății, din care: 4.067.683,82 RON, reprezentând debitul datorat de pârâtă cu titlu de redevență în temeiul Contractului de concesiune nr. 7054/21.06.2012; 20.013.004,39 RON, reprezentând penalități de întârziere la debitul mai sus menționat, calculate în temeiul art. 5.3 din Contractul de concesiune nr. 7054/21.06.2012; obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și în continuare, de la data de 12.05.2014 până la data efectivă a plății debitului; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 4356/PI/NCA/5.12.2014, pronunțată în Dosar nr. x/2014, Tribunalul Timiș a respins excepția inadmisibilității și a prescripției extinctive; a admis acțiunea formulată de reclamantul Județul Timiș - prin Consiliul Județean Timiș în contradictoriu cu pârâta SC A. SA; a obligat pârâta să plătească reclamantului următoarele sume: 4.067.683,82 RON debit principal - reprezentând redevență - contract de concesiune; penalități de întârziere de 1%/zi, aferente debitului principal, astfel: 20.013.004,39 RON - calculate de la data scadenței până la 12.05.2014, și în continuare, până la data plății efective a debitului restant; nu a acordat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta apelantă SC A. SA.

Prin Decizia civilă nr. 21 din 31 martie 2015 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă SC A. SA, a schimbat Sentința civilă nr. 4356/PI/NCA/5.12.2014, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. x/2014 în sensul că: a admis excepția inadmisibilității acțiuni, a respins acțiunea formulată de reclamantul Județul Timiș - prin Consiliul Județean Timiș, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA, având ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumelor reprezentând contravaloarea redevenței datorate în temeiul Contractului de concesiune nr. 7054/21.06.2012 și a penalităților de întârziere aferente acestui contract; a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 10.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanță; a respins în rest cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță; a obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 5.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în apel; a respins în rest cererea de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva Deciziei civile nr. 21 din 31 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Județul Timiș, prin Consiliul Județean Timiș invocând motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat în sensul respingerii recursului ca inadmisibil, prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.

Reclamantul Județul Timiș, prin Consiliul Jud. Timiș a depus punct de vedere prin care a arătat că în mod eronat și netemeinic, în raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, raportat la prevederile <b>art. 28716</b>, hotărârile primei instanțe în litigiile privind achizițiile publice sunt supuse numai apelului.

S-a susținut că, în speță nu poate fi reținută o astfel de apreciere având în vedere raporturile dintre părți bazate pe un contract de natură comercială, așa cum era definit contractul de achiziție publică de prevederile O.U.G. nr. 34/2006 la data încheierii contractului, care determină aplicarea normelor procedurale de drept comun, iar pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține o natură administrativă a contractului, calea de atac în materia contractelor de achiziții publice este recursul, nu apelul, așa cum a statuat Înalta Curte - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 20/2015 privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor <b>art. 28716</b> din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

La termenul din 19.01.2017 având în vedere că în raport s-a concluzionat că recursul este inadmisibil, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs formulată de reclamanta Județul Timiș, prin Consiliul Județean Timiș, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., completul de filtru constată următoarele:

În primul rând, Înalta Curte nu poate primi apărarea reclamantului potrivit căreia, în cauza dedusă judecății, raporturile dintre părți sunt bazate pe un contract de natură comercială care determină aplicarea normelor procedurale de drept comun, atât timp cât până la momentul pronunțării hotărârii definitive în materia contenciosului administrativ nu s-a invocat excepția necompetenței materiale a instanțelor de fond și apel.

În al doilea rând, se constată că, Decizia nr. 20 din 05 octombrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul competent să judece recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor <b>art. 28716</b> din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea pronunțată de către secția de contencios administrativ a tribunalului în procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică poate fi atacată numai cu recurs, nu este aplicabilă cauzei deduse judecății deoarece, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I. Având în vedere că, hotărârea instanței de apel a fost pronunțată la data de 31.03.2015, iar Decizia nr. 20 a fost pronunțată la data de 05.10.2015, dispozițiile acesteia nu pot fi aplicate retroactiv.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, potrivit cărora: procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, precum și dispozițiile <b>art. 28716</b> din același act normativ potrivit cărora: (1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată numai cu apel, în termen de 5 zile de la comunicare. Apelul se judecă de curtea de apel.

Dispozițiile art. III din O.U.G. nr. 77 din 27 noiembrie 2012 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii statuează în mod expres următoarele: Contestațiile, procesele și cererile în materie de achiziții publice, aflate în curs de soluționare în fața Consiliului sau, după caz, a instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, continuă să se judece în condițiile și cu procedura prevăzute de legea în vigoare la data la care au fost începute.

Așa fiind, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, prin care s-a tranșat fondul problemei, aspect în raport de care devin incidente dispozițiile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că reclamantul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Recurentul a urmărit, prin cererea cu care a învestit instanța, reiterarea căii de atac a recursului, ceea ce nu este admisibil potrivit principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

PENTru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Județul Timiș, prin Consiliul Județean Timiș împotriva Deciziei civile nr. 21 din 31 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV