ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1873/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1873/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 879 din 8

decembrie 2006 a Tribunalului lași au fost condamnați inculpații:

1.

C.P., pentru săvârșirea

infracțiunilor de:

- "uzurparea de calități oficiale",

prev. și ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. 37 lit. a) C.

pen. (prin schimbarea încadrării juridice), la pedeapsa de 1 (un) an

închisoare;

- "tâlhărie", prev. și ped. de art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b)și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu

aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice), la

pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică

inculpatului

pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte)

ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul

suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 903 din 18

februarie 2005 a Judecătoriei lași,

definitivă prin neapelare, pedeapsă

pe care o adiționează la cea aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând

să execute pedeapsa totală de 8 (opt) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71

alin. (1), (4) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa

aplicată

durata reținerii și arestării

preventive, respectiv de la 02 octombrie 2005 ora

1.00 la 27 septembrie 2006

inclusiv.

de:

- "uzurparea de calități oficiale",

prev. și ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 37

lit. b) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare;

- "tâlhărie", prev. și ped. de art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (

2

1

) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. la

pedeapsa

de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică

inculpatului

pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte)

ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71

alin. (1) și (4) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

Constată că inculpatul este arestat în altă

cauză.

- "uzurparea de calități oficiale",

prev. și ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. la pedeapsa

de 1 (un) an închisoare;

- "tâlhărie", prev. și ped. de art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

la pedeapsa de 7 ( șapte) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de

art. 71 alin. (1) și (4) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din

pedeapsa aplicată

durata reținerii și

arestării preventive, respectiv de la 02 octombrie 2005 ora

1.00 la 27

septembrie 2006, inclusiv.

Constată că inculpatul este arestat în altă

cauză.

4.

C.S.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- "uzurparea de calități oficiale",

prev. și ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 74

lit. a) și c) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ( cinci)

luni închisoare;

- "tâlhărie", prev. și ped. de art.

211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen. la pedeapsa de 3

(trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică

inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de

art. 71 alin. (1) și (4) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. dispune

suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pentru o durată

de 7

(

șapte) ani, ce constituie pentru inculpat termenul

de încercare prev. de art. 86

2

C. pen.

În baza

art. 71 alin. (4) C. pen. dispune

suspendarea

executării pedepsei accesorii

pe durata aceluiași termen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata

termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de

supraveghere:

-    să se prezinte la datele fixate la

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași;

-

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-

să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra disp.

art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa

aplicată

durata reținerii și arestării

preventive, respectiv de la 02 octombrie 2005 ora

1.00 la 27 septembrie 2006,

inclusiv.

În baza art. 14,

art. 346 C. proc. pen. constată că părțile

vătămate A.C.

și G.A. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art.

118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea specială

de la

fiecare inculpat a câte 1, 25 lei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen.

obligă fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum

urmează:

-

inculpatul C.S.I.,

suma de 500 lei, din care 150 lei onorarii avocați oficiu, ce se vor achita la

Baroul lași din fondurile

speciale ale Ministerului

Justiției;

-

inculpatul C.P., N.L. și O.C.

, câte 600 lei, din care câte 250 lei onorarii

avocați oficiu,

ce se vor achita la Baroul lași din fondurile speciale

ale Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că în noaptea de 2/3 octombrie 2005, orele 01,00 inculpații C.P.,

N.L., C.S.I. și O.C., însoțiți

de

martorii B.A. și H.G. se deplasau spre Splai Bahlui, venind dinspre ștrandul

municipal, spre cartierul Alexandru Cel Bun. Cei de mai sus erau sub influenta

consumului de băuturi alcoolice.

În apropierea noului pod pietonal peste

râul Bahlui, spre Podul de Piatră, aceștia au întâlnit un grup de 5 tineri care

fumau, așezați pe bordura de la marginea străzii.

Inculpații s-au apropiat de grupul tinerilor și

s-a oprit în fața acestora.

În legătură cu

această parte a evenimentelor nu au existat nici

un fel de

contradicții între declarațiile părților.

Prin rechizitoriu s-a reținut în continuare că,

inculpații s-au prezentat tinerilor a fi polițiști și doar inculpații C.P. și

O.C. au scos portmoneele, le-au deschis și închis rapid cu intenția de a le

prezenta drept legitimații de serviciu, în scopul sporirii credibilității

afirmațiilor făcute.

În cursul

urmăririi penale, inculpatul C.S.I. a negat

participarea

sa la această activitate de folosire fără drept a unei calități oficiale,

precizând, totodată că a văzut cum ceilalți trei inculpați s-au dat drept

polițiști, imediat după aceasta C. și O. scoțând portofelele din buzunar

(bunuri pe care inculpatul C. Ie-a prezentat în detaliu), deschizându-le în

fața tinerilor printr-un gest rapid, concomitent spunându-le că sunt de la

politie (filele 45,48, 61 dosar u.p.).

În cursul aceleiași faze procesuale, inculpatul

C. a declarat că a strigat" Poliția" pentru a-i speria pe cei cinci

tineri, fără a exista vreo înțelegere între inculpați (fila 60 dosar u.p.).

Primul care a ajuns la grupul părților vătămate a fost O., urmat de ceilalți

din grup, în număr de cinci. Această prezentare a inculpatului C. nu este

susținută de probe. Astfel, trecând peste atitudinea sa necorespunzătoare

manifestată cu ocazia primei audieri când nu a recunoscut nici măcar întâlnirea

între cele două grupuri, ulterior a încercat să acrediteze ideea unei implicări

mai puțin active, O. fiind cel care a acționat imediat după ce a strigat

"Poliția". În plus, nu a recunoscut că s-ar fi folosit de portofel ca

și de o legitimație (fila 61 dosar u.p.).

În cursul cercetării judecătorești, cu privire

la aceiași parte a evenimentelor, inculpatul C.L. și-a menținut declarațiile

date cu privire la ceilalți trei inculpați și, în plus, a precizat că nu Ie-a

spus tinerilor că prietenii lui nu sunt polițiști și nici nu i-a oprit pe

aceștia din activitatea lor.

Inculpatul C. a declarat că a strigat

"Poliția" crezând că tinerii se droghează și a revenit asupra celor

prezentate în cursul urmăririi penale, precizând că a scos și portofelul, l-a

desfăcut și arătat părților vătămate cu intenția de a intimida. În plus, a

negat faptul că inculpatul O. ar fi strigat și el „Poliția".

Inculpatul N. a revenit și el asupra

declarațiilor date în cursul urmăririi penale, negând că ar fi auzit pe cineva

dintre ei

strigând "Politia", dar

susținând în continuare că inculpații C. și O. și-au scos portofelele și le-au

arătat ca pe niște legitimații. Î

n ce privește propria-i implicare, și-a

menținut declarația în sensul

că se uita și

râdea și a recunoscut că nu Ie-a spus părților vătămate

că prietenii lui

nu sunt polițiști.

Inculpatul O. a

revenit asupra declarațiilor date în cursul

urmăririi

penale precizând că inculpatul C. a strigat "Poliția";

amândoi au cerut actele la control, și pentru a

fi credibili și-au scos

portofelele o fracțiune de secundă, le-au

deschis ca și cum s-ar fi

legitimat și le-au

băgat imediat în buzunar. Mai mult, a declarat că și

ceilalți inculpați au strigat

"Poliția", dar nu au mai scos portofelele.

Partea vătămată

A.C., în cursul urmăririi penale

(fila 13 dosar) a declarat că inculpații O.C. și C.P.

cu siguranță și-au scos portofelele și s-au prezentat a fi polițiștii,

ca și ceilalți doi inculpați, în legătură cu aceștia din urmă nereținând dacă

și-au scos și ei portofelele.

Partea vătămată G.A. a declarat că cei care

s-au prezentat a fi polițiști au fost toți cei patru inculpați (inclusiv O.),dintre

care doar doi au scos portofelele, le-au deschis și arătat ca pe niște

legitimații, printre care și inculpatul O. (fil.17-18 dosar urmărire penală).

În cursul

cercetării judecătorești, partea vătămată A. și-a menținut declarațiile date la

urmărirea penală, precizând că toți patru

s-au prezentat a fi polițiști și doar inculpații

C. și O. și-au

scos portofelele.

O parte din

martorii audiați în cursul judecătorești (filele 257 -

261)

au confirmat că cei patru inculpați s-au prezentat a fi polițiști (B.A., cu

observați a că a văzut doar un singur inculpat arătându-și portofelul - fila

257, G.Ș. - fila 258). Alți martori (A.A., H.G. și D.M. - filele

259 - 261 dosar) au revenit asupra celor declarate

în cursul urmăririi

penale pe motiv că toate consemnările le-au fost

dictate sau scrise de altcineva, că au fost amenințați că " li se dă o

palmă și îi lipește

de perete". În

această fază procesuală acești din urmă martori nu au

mai precizat care

dintre inculpați s-au prezentat a fi de la poliție,

declarând că au auzit pe cineva spunând "Poliția" dar nu pot

preciza

cine ( A.A. și H.G.) sau că doi dintre ei au spus că sunt de la

poliție (D.M.).

Cum aceste declarații date în fata instanței

sunt în totală contradicție cu propriile declarații ale martorilor din cursul

urmăririi penale (neexistând nici un indiciu de constrângere), cu declarațiile

celorlalți

martori, ale părților vătămate și

chiar ale inculpați lor, instanța constată În baza probatoriului analizat că

toți cei patru

inculpați s-au folosit fără

drept de calitatea de "polițist", împrejurarea

că doar o parte

dintre ei au declarat că sunt de la poliție fiind lipsită

de relevanță juridică în condițiile în care toți

patru (inclusiv cei care

s-au

prevalat de aparența creată de desfășurare a unei activități de

control

de către organe în drept) au acționat, ulterior, astfel cum se va arăta mai

jos, ca niște polițiști în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Trebuie precizat că grupul tinerilor era format

din partea vătămată A.C., partea vătămată G.A., martorul D.M.G, martorul A.A.

și martorul G.S.

Fără a le da

tinerilor răgaz de gândire, cei patru inculpați le-au

cerut

să se ridice de pe bordură, i-au întrebat dacă au droguri la ei,

le-au cerut să scoată actele de identitate și tot

ce au prin buzunare,

apoi au început să-i controleze, prin pipăire, după

ce îi atenționaseră că îi vor percheziționa.

În aceste împrejurări, partea vătămată A.C. a

scos din buzunar telefonul mobil marca Panasonic care i-a fost luat de

inculpatul O.C., acesta dându-l apoi inculpatului C.P., după ce a afirmat că

" se confiscă". Pentru că partea vătămată a cerut să-i fie reținută

măcar cartela, inculpatul C.P. i-a replicat că "ești c-am tare în gură,

îti dăm la secție cartela", lovind-o totodată cu portofelul în cap. În

același timp, inculpatul C.S.I. I-a percheziționat pe G.A. de la care a luat

suma de 50.000 lei pe care partea vătămată o scosese din buzunar, sumă pe care

a dat-o apoi inculpatului O.C.

Totodată, inculpatul N.L.

i-a cerut martorului D.M.G. să scoată

tot

ce are prin buzunare și i-a luat un pachet început de țigări Marlboro, pe care

partea vătămată îl prezentase la vedere.

Între timp, inculpatul O.C. a încercat să-l

controleze și pe martorul A.A., a renunțat la intenția sa și i-a dat voie

acestuia să plece, împreună cu martorul G.Ș., când a realizat că cel dintâi este

nepotul unei cunoștințe.

Cu privire la acest segment al evenimentelor

derulate trebuie tăcute unele precizări:

- partea

vătămată A., atât în cursul urmăririi penale cât și

în

cursul judecății a declarat că inculpatul O. I-a controlat în buzunare prin pipăire

și tot acesta i-a luat și telefonul mobil, bun ce

a fost imediat înmânat în spate unui alt inculpat, respectiv inculpatul

C. Din declarația acestuia din urmă (fila 37

dosar) rezultă că a avut asupra sa telefonul.

-

partea vătămată A. a

mai declarat că, în același timp,

erau controlați și

însoțitorii lui de ceilalți inculpați.

-

din declarațiile

martorilor D.M., A.A.,

G.Ș., H.G. și B.A., date în cursul

urmăririi penale și în cursul judecății ( doar în

ceea ce-i privește pe

B. și G.), coroborate cu declarațiile părților

vătămate și

chiar ale inculpaților rezultă

că inculpatul C.Ș. îl controla pe

G.A. de la care a ridicat suma de

50.000 lei, inculpatul N. îl controla pe martorul D.M. de la care a luat un

pachet început de țigări Marlboro, iar inculpatul O., după ce a luat telefonul

de la partea vătămată A., a vrut să îl controleze și pe martorul A.M., dar a

renunțat, aflând că este nepotul unei cunoștințe. Acest material probator a

conturat, de asemenea și împrejurarea că toate bunurile au fost predate sub constrângere

morală" de frică".

Ulterior acestor

"controale" tinerii au plecat, fiind reținută doar

partea vătămată A.C., pe care inculpații O.C. și C.P. o țineau de

mâini, conducând-o peste podul pietonal pe celălalt mal al râului Bahlui, până

în apropierea stației de tramvai, cu motivația că merg spre secția de poliție.

Aici în apropierea unui tomberon de

gunoi au împins-o la pământ, așezând-o cu fața în jos.

După ce A.C. a

fost așezat cu fața în jos, a fost lovit cu picioarele peste corp de către

inculpatul C.S.I. (

care a crezut că a fost înjurat), fiind

apoi abandonat acolo.

La scurt timp după ce inculpații și martorii B.

și H. au plecat, o patrulă de poliție a găsit grupul părții vătămate A. și a

pornit în căutarea agresorilor pe care i-a depistat pe strada

D., în apropierea locului unde a avut loc

incidentul.

După ce au fost reținute, ambele

grupuri au fost conduse la sediul Poliției municipiului lași unde au fost

identificate după îmbrăcăminte, statură, fizionomie și li s-au luat declarații.

De precizat că în momentul agresiunii

inculpatul O.C. purta o bluză de trening albă, inscripționată pe spate FUBU

care-i aparținea inculpatului N.L. și pe care i-a înapoiat-o acestuia după

comiterea faptei, înainte de a ajunge la poliție. De asemenea, imediat înainte

de a fi depistați de organele de poliție, inculpatul C. a aruncat în iarbă, pe

strada Decebal, telefonul mobil al părții vătămate A.C., ce a fost găsit de

către organele de poliție și restituit părții vătămate.

Prin rechizitoriu s-a reținut că

telefonul a fost aruncat de inculpatul O.

în realitate,

inculpatul C. a fost cel care s-a debarasat de

bun și

aceasta, pe de o parte, întrucât bunul se afla în posesia lui

(fiindu-i înmânat de inculpatul O.), iar pe de

altă parte această

împrejurare rezultă din declarațiile celorlalți

inculpați:

-

inculpatul N. a declarat că telefonul mobil a fost

aruncat de către C. în iarbă;

-

inculpatul O. a precizat că a văzut telefonul doar

în posesia inculpatului C.;

-

inculpatul C.N., care a avut o poziție procesuală

constantă, a declarat că l-a văzut pe inculpatul C. când a aruncat telefonul în

iarbă.

La termenul din 20 iulie 2006 părțile vătămate

A.C. și G.A. au declarat că nu se constituie părți civile în cauză, nemai având

nici o pretenție de la inculpați.

Persoana vătămată D.M.G. încă din faza de

urmărire penală a declarat că nu participă în proces în calitate de parte

vătămată și nici nu are pretenții civile.

Audiați fiind, inculpații au avut o poziție

procesuală necorespunzătoare, încercând să minimizeze atât activitatea de

folosire fără drept de calități oficiale cât și activitatea ulterioară de

verificare prin pipăire a buzunarelor persoanelor implicate,

declarând că totul s-a dorit a fi o glumă și

recunoscând totodată că

reacția celor controlați era una bazată pe

frică. Singurul care a cooperat atât cu organele de urmărire penală cât și în

faza de cercetare judecătorească a fost inculpatul C.Ș.

Situația de fapt astfel cum a fost prezentată

rezultă din procesul verbal de constatare, declarațiile părților vătămate,

declarațiile martorilor oculari, procesul verbal de predare a telefonului mobil

părții vătămate A., toate acestea coroborate

cu

declarațiile inculpaților și, în special, ale inculpatului C.Ș.,

care a

avut o poziție procesuală corespunzătoare.

În drept, faptele celor patru inculpați care în

noaptea de

2/3 octombrie 2005, orele

01,00,s-au prezentat în fața a cinci tineri aflați pe

strada Splai Bahlui

din lași, ca fiind polițiști, după care au trecut la legitimarea și

percheziționarea acestora, deposedând pe unii dintre

ei de bunuri în valoare de aproximativ 3.000.000 lei ROL, după care

au

agresat pe partea vătămată A.I. pentru a păstra bunul furat, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de "uzurpare de calități

oficiale" și "tâlhărie", prev. de art. 240 C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen.

Activitatea infracțională a inculpaților se

caracterizează printr-

o pluralitate de

infracțiuni sub forma concursului real prev. de art. 33

lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor au

fost avute în

vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de

pericol social concret al

faptelor comise, modalitatea de comitere, urmarea produsă ca și cea care s-ar

fi putut produce, precum și persoanele inculpaților care au avut poziții

procesuale

necorespunzătoare pe între

parcursul procesului penal, cu excepția

inculpatului C.Ș., care, nu

numai că nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a cooperat și cu organele

de urmărire penală, aspect care este evidențiat chiar în dispozitivul

rechizitoriului, reprezentantul Parchetului reținând în încadrare și

circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen. Trecând peste faptul că

a fost încălcat atributul exclusiv al instanței de judecată, la termenul din 24

octombrie 2006 au fost cerute lămuriri reprezentantului Parchetului, ocazie cu

care acesta a afirmat că este o eroare materială reținerea acestei

circumstanțe, instanța urmând a aprecia dacă o va reține sau nu.

La același termen de judecată s-a pus în

discuție și schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l privește pe inculpatul C.,

În baza art. 334 C. proc. pen., prin reținerea recidivei postcondamnatorii

prev. de art. 37 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 903 din 18 februarie

2005 a Judecătoriei lași, definitivă prin neapelare, inculpatul fiind condamnat

la o pedeapsă de 1 an

închisoare, a cărei

executare a fost suspendată condiționat, faptele

deduse judecății fiind

comise în termenul de încercare stabilit.

În ceea ce privește tot circumstanțele

personale mai trebuie menționat că inculpatul O. este recidivist

postexecutoriu, aplicabile fiind disp. art. 37 lit. b) C. pen., anterior

suferind condamnări definitive și executate pentru infracțiuni contra

patrimoniului, printre altele.

Inculpatul N. nu este recidivist, dar este

cunoscut cu

antecedente penale, în perioada

minoratului suferind o condamnare

definitivă și executată pentru alt gen

de infracțiuni. Cu excepția inculpatul C., ceilalți nu au nici o ocupație, nu

sunt căsătoriți, au un nivel de pregătire intelectuală mediu.

Față de cele arătate, instanța a apreciat că

reeducarea,

reinserția socială a

inculpaților C., O. și N. nu poate avea loc decât prin stabilirea și, ulterior,

aplicarea unei pedepse cu

închisoarea orientată spre minimul special

prevăzut de lege, fără a

fi reținute

circumstanțe atenuante, cu executare efectivă în regim de

detenție.

In ceea ce îl privește pe inculpatul C.,

instanța a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 903/18

februarie 2005 a Judecătoriei lași, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care

o va adiționa la cea aplicată prin prezenta sentință.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71

alin. (1) și (4) C. pen.

, s-a interzis

inculpați lor exercițiul drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) – c)

C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.N.,

apreciind că săvârșirea faptelor a fost un accident în viața inculpatului, că

reeducarea, reinserția lui socială poate avea loc și fără privare de libertate,

că judecata în prezenta cauză constituie un avertisment suficient pentru a-l

determina ca, pe viitor să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale,

instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

principale aplicate, pe o perioadă de timp ce constituie termenul de încercare

calculat în conformitate cu dispozițiile art. 86

2

C. pen.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71

alin. (1) și (4) C. pen., s-a interzis și acestui inculpat exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (4) C. pen. s-a dispus

suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiași termen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe

durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

-

să se prezinte la datele fixate la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul lași;

-

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, re ședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

-

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

-    să comunice informații de natură a

putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra

disp. art. 86

4

C. pen., referitoare la:

-

pericolul săvârșirii

în termenul de încercare stabilit a unei noi

infracțiuni

intenționate care va avea drept consecință revocarea suspendării, cumularea și

nu contopirea pedepselor;

-

pericolul neîndeplinirii, cu rea-credință, a

măsurilor de supraveghere la care trebuie să se supună, care va avea drept

consecință revocarea suspendării și executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată

inculpaților C.P., N.L. și C.S.I. durata reținerii și arestării preventive,

respectiv de la 02 octombrie 2005 ora 1.00 la 27 septembrie 2006, inclusiv.

În ceea ce privește latura civilă a

cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate A.C. și G.A. nu s-au

constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus

confiscarea specială de la fiecare inculpat a câte 1, 25 lei.

În termen legal hotărârea primei

instanțe a fost apelată de

inculpații N.L.,

O.C., C.P. și

C.S.I. și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de judecată din 7 iunie 2007,

inculpatul C.S.I. s-a prezentat în fața instanței și a declarat că retrage

apelul promovat, solicitând a se lua act de

declarația sa.

Prin apelul declarat, inculpatul N.L. a invocat

nevinovăția, susținând ca probele

administrate în cauză nu confirmă

faptul că s-ar fi legitimat ca organ

de poliție sau că ar fi exercitat

amenințări

sau acte de violentă asupra părților vătămate.

În raport de aceste motive a solicitat a se

dispune achitarea sa pentru cele două fapte.

În subsidiar a criticat modul de

individualizare a pedepselor, considerând că sunt nejustificat de mari.

În faza apelului inculpatul a solicitat

reaudierea martorilor A.A., D.M.G., H.G., B.A., G.Ș. și a părții vătămate A.C.,

probe ce au fost încuviințate de instanța de apel procedându-se la ascultarea

celor 5 martori.

Deși legal citată, partea vătămată A.C. nu s-a

prezentat pentru a fi reaudiată, iar ulterior, inculpatul a renunțat la această

probă.

Motivându-și apelul declarat, inculpatul O.C. a

susținut că nu s-a dovedit cu certitudine cine a exercitat acte de violentă

asupra părților vătămate și că în raport de situația de fapt

reținută și datele personale, se impune redozarea

pedepsei aplicate

pentru infracțiunea de tâlhărie.

Prin apărător, inculpatul C.P. a

formulat critici pe planul individualizării pedepselor, considerând că

elementele ce caracterizează persoana sa justifică reducerea cuantumului

stabilit de prima instanță.

Prin decizia penală nr. 81 din 6 decembrie 2007

a Curții de Apel lași, s

ecția pentru minori

și familie, au fost admise apelurile declarate de inculpații N.L.,O.C. și C.P.

A fost înlăturată dispoziția vizând

interzicerea față de inculpați

a exercitării

dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe durata și în

condițiile

prevăzute de art. 71 C. pen.

S-au

menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a luat act de declarația inculpatului

C.S.I. de

retragere a apelului declarat

împotriva aceleiași sentințe.

Au fost respinse ca neîntemeiate cererile

formulate de doamna avocat G.E. și domnul avocat B.A. privind scutirea de plata

amenzii judiciare în cuantum de câte 1000 lei aplicate prin încheierea de

ședință din data de 1 noiembrie 2007.

În baza art. 192 alin. (8) C. proc. pen., a

fost obligat apelantul inculpat C.S.I. să plătească statului cheltuieli

judiciare în sumă de 200 lei, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, în cu antum de 150 lei ce va fi avansat din fondul special

al Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor declarate de

inculpații

N.L., O.C. și C.P. au rămas

în

sarcina statului. Onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu

inculpaților O.C. și C.P. în cuantum de câte 150 lei vor fi avansate din fondul

special al Ministerului Justiției.

Instanța de apel, verificând hotărârea apelată

și actele și lucrările dosarului de fond, precum și probele administrate în

faza apelului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2)

C. proc. pen., constată următoarele.

Fiind investită cu soluționarea cauzei,

instanța de fond a administrat toate probele necesare atlării adevărului cu

privire la

fapte și împrejurările cauzei,

fiind evidențiate aspectele concordante

ce susțin vinovăția inculpaților

în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și probele

ce au servit ca temei al hotărârii pronunțate.

Pe baza probelor ce au rezultat din ansamblul

mijloacelor de probă dispuse și administrate în faza de cercetare penală, cât

și în mod direct, nemijlocit a celei judecătorești, prima instanță a reținut în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților C.P. și O.C. și N.L.

Instanța de fond

a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la

aprecierea probelor, evaluându-le în

mod unitar, a

evidențiat aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților în comiterea

infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, dar și elementele ce au condus

la formarea convingerii asupra

existenței faptei de tâlhărie și a vinovăției

inculpaților în sustragerea

prin violență a bunurilor.

Astfel, prin plângerile formulate și

declarațiile date părțile vătămate A.C. și G.A. au relatat faptul că toți

inculpații s-au prezentat a fi polițiști, doi dintre ei, O.C. și C.P., au scos

portofelele, le-au deschis

rapid și le-au

arătat ca pe niște legitimații, apoi le-au cerut să scoată

actele de

identitate și tot ce au prin buzunare și după ce i-au

anunțat că îi vor percheziționa, i-au controlat prin pipăire.

În urma controlului efectuat, partea vătămată

G.A.

declară că i-a fost luată de

inculpatul C.S.I.

suma de 50.000 lei, iar partea vătămată A.C. I-a

indicat pe inculpatul O.C. ca fiind persoana ce i-a luat telefonul mobil marca

Panasonic, afirmând că se "confiscă" și că în momentul în care a

cerut cartela, acesta I-a lovit cu portofelul în cap și i-a spus "ești cam

tare în gură, îti dau la secție cartela".

Ulterior, inculpatul O.C. i-a înmânat

telefonul inculpatului C.P. și ambii inculpați l-au ținut de mâini și

l-au dus peste podul pietonal pe celălalt mal al

râului Bahlui unde a

fost împins la pământ cu fața în jos și apoi lovit

cu picioarele peste corp de inculpatul C.S.I.

Aceleași părți vătămate relatează

faptul că în timp ce erau

controlate în

condițiile arătate mai sus, inculpatul N.L.

i-a cerut martorului D.M.G.

să scoată tot ce are prin buzunare și i-a luat un pachet început de țigări

"Marlboro", iar inculpatul O.C. a încercat să-l controleze și pe

martorul A.A. însă, a renunțat întrucât îl

cunoștea și i-a

dat voie să plece cu martorul G.Ș.

Relatările

părților vătămate sunt confirmate de depozițiile date

în

faza urmăririi penale de martorii A.A., D.M.G., G.Ș., H.G., B.A. ce au perceput

în mod nemijlocit momentele în care cei patru inculpați s-au prezentat ca fiind

polițiști, inculpații O.C. și C.P. și-au scos portofelele, le-au deschis

ca și cum s-ar fi legitimat și le-au introdus

imediat în buzunar, le-au

cerut să scoată actele de identitate și tot ce

au prin buzunare și după ce i-au anunțat că îi vor percheziționa, i-au

controlat prin pipăire, ocazie cu care inculpatul C.S.I. a luat de la partea

vătămată G.A. suma de 50.000 lei, inculpatul O.C. i-a luat părții vătămate A.C.

telefonul mobil, martorului D.M.G. i s-a

luat un pachet de țigări de către inculpatul N.L.

Prin declarațiile date, martorii

relatează că după luarea telefonului, cei 4 inculpați au dus-o pe partea

vătămată A.C. lângă pod, inculpații O.C. și C.P. o ținea de mâini, fiind lovită

de inculpatul C.S.I. în prezența celorlalți inculpați.

Audiați în cursul urmăririi penale, inculpații

au adoptat poziții diferite cu privire la maniera de desfășurare a

evenimentelor și la contribuția materială a fiecăruia dintre ei.

Astfel, inculpatul C.P. a recunoscut că a

strigat "poliția" pentru a-i speria, deși inițial negase întâlnirea

cu grupul

părților vătămate și a declarat că

inculpatul O.C. este

cel care a acționat.

Inculpatul N.L. i-a indicat pe

inculpații O.C. și C.P. ca fiind persoanele ce au folosit calitatea de

"polițist", cei doi i-au controlat pe toți și au luat telefonul

părții vătămate A.C., pe care au dus-o toți patru lângă pod unde inculpatul

O.C. a întins-o pe iarbă și a lovit-o cu piciorul în cap.

Cel de-al treilea inculpat, O.C., a negat

comiterea faptelor, susținând că a stat la o distanță de locul în care grupul

său s-a întâlnit cu părțile vătămate și persoanele ce le însoțeau, ulterior

fiind opriți de o patrulă de poliție în urma reclamațiilor făcute de părțile

vătămate privind luarea unui telefon mobil.

Prin declarațiile date în prima fază a

procesului penal, inculpatul C.S.I. a relatat faptul că inculpații O.C.

, C.P. și N.L. sunt cei care s-au

prezentat

ca polițiști, primii doi și-au scos portofelele din buzunare și le-au deschis

rapid în fața tinerilor pe care i-au controlat prin pipăire.

A declarat că toți patru au traversat podul

împreună cu partea vătămată A.C. pe care inculpatul O.C. a trântit-o la pământ

și a lovit-o cu piciorul în cap, iar inculpatul

N.L. i-a aplicat o singură lovitură cu piciorul în aceeași

zonă.

Recunoaște că a lovit-o și el pe partea

vătămată de două ori cu palma peste față în condițiile în care aceasta Ie-a

adresat injurii.

Cum probele strânse în cursul urmăririi

penale servesc, potrivit art. 200 și art. 289 C. proc. pen. numai pentru

trimiterea în judecată, instanța de fond a verificat probele menționate prin

readministrarea lor în faza cercetării judecătorești, a stabilit starea de fapt

corespunzătoare acestora și a constatat în

mod

corect că ele constituie temei pentru condamnarea inculpaților.

Astfel, în cursul cercetării judecătorești

au fost audiați partea vătămată A.C. și martorii B.A., G.Ș., A.A., H.G. și D.M.G.

Partea

vătămată A.C. și-a menținut declarațiile date anterior și a precizat că toți

inculpații s-au prezentat a fi polițiști

inculpații O.C.

și C.P. și-au scos portofelele și după ce a fost percheziționată, inculpatul

O.C. i-a luat telefonul, fiind ulterior dusă de inculpați peste pod și agresată

fizic.

Deși legal citată partea vătămată G.A. nu

s-a

prezentat în fața primei instanțe

pentru a fi audiată.

Relatările făcute în primele declarații

date în cauză au fost menținute și de martorii B.A. și G.Ș. Ceilalți

trei martori au adoptat o atitudine de revenire

asupra depozițiilor din

cursul urmăririi penale, susținând că au fost

constrânși de organele de poliție să declare în sens contrar realității.

În fața primei instanțe au fost audiați

toți inculpații ce au revenit parțial asupra primelor declarații:

- inculpatul C.S.I., a recunoscut

comiterea faptelor și a realizat că inculpații O.C. și C.P. s-au dat drept

agenți de

poliție, comisar, respectiv

inspector, și-au deschis portofelele în fața

părților vătămate și a

martorilor pe care i-au controlat, inculpatul N. este cel care a luat un pachet

de țigări de la martorul

D.M.G. a recunoscut

că a luat suma de 50.000

lei de la

partea vătămată G.A. și că a lovit-o pe partea

vătămată A.C. ce a fost

dusă de inculpatul O. în zona din apropierea podului după ce i-a luat telefonul

mobil.

-

inculpatul N.L. a declarat că i-a văzut pe

inculpații C.P. și O.C. când și-au scos portofelele și ulterior au controlat

părțile vătămate, iar pe partea vătămată A.C. au dus-o după pod însă el nu s-a

implicat și nici nu a intervenit să le spună părților vătămate că nu sunt

polițiști;

-

inculpatul O.C. I-a indicat pe inculpatul

C.P. ca fiind persoana ce și-a scos portofelul,

iar, ceilalți

doi au strigat că sunt

de la poliție, fără a scoate portofelele, a văzut

telefonul mobil în

mâna inculpatului C.P. și a

recunoscut că a

dus-o pe partea vătămată A.C. după

pod unde în prezența sa și a

celorlalți aceasta a fost lovită de inculpatul C.S.I.

-

inculpatul C.P. a recunoscut că a strigat "poliția"

și a scos portofelul, și că i-a solicitat părții vătămate A.C., după ce a

controlat-o prin pipăire să-i dea telefonul mobil, comportându-se ca și cum ar

fi fost agent de poliție. Cu privire la ceilalți inculpați declară că

inculpatul N. a cerut unui băiat din grup să-i dea țigări și de la acesta a

aflat că partea vătămată A.C. a fost lovită cu piciorul de inculpatul C.S.I. și

nu este real faptul că inculpatul O.C. ar fi strigat "poliția" sau că

ar fi trântit-o la pământ pe

partea

vătămată A.C. Recunoaște că a încercat să o

plătească pe partea vătămată

A. pentru a nu da declarații în

cauză sau

pentru a nu-l implica în vreun fel în cauză.

Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză,

prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. ce

impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate și a se argumenta

soluția pronunțată pe acele probe care coroborate susțin situația de fapt

reținută.

Prin urmare în mod

corect prima instanță a reținut în procesul

evaluării

declarațiile martorilor A.A., H.G. și D.M. din cursul urmăririi penale și a

înlăturat motivat celelalte declarații date prin care aceștia prezintă alte

variante ale situației de fapt, fără a face dovada exercitării vreunor mijloace

de constrângere și mai mult sunt infirmate de celelalte probe administrate în

cauză și analizate anterior.

De asemenea, Curtea constată că prima instanță

a înlăturat corect apărările formulate de inculpați ce au adoptat poziții

oscilante, încercând să prezinte maniere diferite de derulare a

evenimentelor din care să rezulte o contribuție

minimă a fiecăruia la

săvârșirea faptelor.

Aceleași apărări au fost invocate de

inculpați și în fața instanței de apel, care, pentru a verifica susținerile

apelanților a dispus reaudierea martorilor D.M.G., A.A., H.G. și a părții

vătămate A.C.

Martorii D. și A.M. au declarat că

mențin declarațiile date în fața primei instanțe, invocând faptul că au fost

constrânși în cursul urmăririi penale să declare în mod nereal; primul martor a

menționat faptul că toți inculpații s-au dat drept polițiști. Iar al doilea că

doar inculpatul O. și-a declinat această calitate.

Martorul H.G. a declarat că toți cei 4

inculpați s-au prezentat ca polițiști, unul a afirmat că este polițist, iar

ceilalți au scos portofelele și ulterior inculpații au luat-o pe partea

vătămată A.C., și au bruscat-o.

Reaudierea părții vătămate A.C. nu a fost

posibilă întrucât deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței,

ulterior s-a renunțat la această probă.

În raport cu cele menționate mai sus, Curtea

constată că împrejurările de fapt relatate de martorii audiați în apel nu

modifică situația de fapt reținută de prima instanță, ce a făcut o corectă

evaluare a probelor administrate în cadrul ambelor faze ale procesului penal și

a coroborat în mod judicios declarațiile părților vătămate cu declarațiile

martorilor oculari, procesele verbale de constatare și predare a telefonului

mobil întocmite de organele de poliție și cu declarațiile date de inculpați,

probe ce dovedesc cu certitudine că în noaptea de 2/3 octombrie 2005, cei patru

inculpați s-au

folosit fără drept de

calitatea de polițist și au efectuat acte legate de

această calitate -

au declarat că sunt de la poliție, le-au cerut părților vătămate și persoanelor

ce le însoțeau să scoată actele de identitate și tot ce au prin buzunare și

după ce i-au anunțat că îi vor percheziționa i-au controlat prin pipăire, ocazie

cu care inculpatul N.L. a luat de la D.M.G. un pachet de țigări, părții

vătămate G.A. i s-a luat de către inculpatul C.S.I. suma de 50.000 lei, iar, de

la partea vătămată A.C., inculpatul O.C. a luat telefonul mobil și l-a înmânat

inculpatului C.P.,

după acest moment,

partea vătămată A.C. fiind dusă

de inculpați lângă pod și lovită de

inculpatul C.S.I. în prezența celorlalți inculpați.

Pentru considerentele expuse anterior, instanța

de apel

constată că sunt nefondate criticile

formulate de inculpații-apelanți

privind

lipsa în cauză a unor probe certe de vinovăție și pronunțarea

unei

soluții greșite de condamnare.

În raport cu

situația de fapt relevată de probele administrate în

cauză,

prima instanță a reținut corect contribuția materială

individuală a fiecăruia dintre inculpați, calificarea juridică a

activității

infracționale desfășurate de aceștia fiind cea de coautorat

la infracțiunile de uzurpare de calități oficiale și tâlhărie prev. de art. 240

C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (1) și (2) lit.

b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., comise în condițiile

concursului real de infracțiuni prev. de art. 33

lit. a) C. pen. și cu

reținerea stării de recidivă postcondamnatorie

pentru inculpatul C.P. și de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului O.C.

Verificând soluția pronunțată și sub

aspectul individualizării pedepselor - criticate de apelanți - instanța de apel

constată că instanța de fond a făcut o corectă și o justă evaluare a tuturor

datelor privind faptele săvârșite, cât și elementelor ce caracterizează

persoana fiecărui inculpat, cu respectarea criteriilor stipulate în art. 72 C. pen.

Astfel, s-a ținut seama atât de gradul de

pericol social al

faptelor comise corelat

cu împrejurările în care au fost săvârșite, în

timpul nopții, în loc

public, de patru persoane împreună, dar și de atitudinea procesuală oscilantă

adoptată de inculpați și de persistența lor în activitatea infracțională,

inculpații O.C.

și C.P. sunt recidiviști,

iar inculpatul N.L.

a mai fost condamnat anterior în perioada

minorității

pentru comiterea de in

fracțiuni contra patrimoniului.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la

cuantificarea

pedepselor aplicate

inculpaților de instanța fondului ce a manifestat

suficientă clemență

prin dozarea lor în cuantumuri orientate spre

minimul

special prevăzut de lege, respectiv egale cu acest minim în

cazul

infracțiunii de tâlhărie, fără a da eficiență prevederilor art. 34 lit. b) C.

pen. privind aplicarea unui spor în cazul contopirii pedepselor prin infracțiuni

concurente.

În raport cu cele menționate, Curtea constată

că nu pot fi reținute criticile inculpați lor privind tratamentul sancționator

aplicat deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce

caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, astfel că pedepsele

aplicate inculpați lor cu executare în regim de detenție

sunt singurele în măsură să asigure realizarea

scopurilor educativ și

de exemplaritate a acestora.

Verificând din oficiu conținutul hotărârii

apelate potrivit dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea

constată

că prima instanță a dispus în mod

greșit în cadrul aplicării pedepsei

accesorii interzicerea față de

inculpați a exercitării dreptului

prevăzut

de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o

funcție sau a

exercita o profesie ori a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a

folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.

Interzicerea

în mod automat și absolut a exercitării drepturilor

prevăzute

de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, indiferent de

infracțiunea săvârșită și oricărei persoane care execută o pedeapsă cu

închisoarea, conform prevederilor art. 71 alin. (1) C. pen., modificat prin

art.

I

pct. 22 din Legea nr. 278/2006, nu este legală și

nu corespunde exigențelor Convenției europene a drepturilor omului și

libertăților fundamentale.

Interzicerea exercitării dreptului prev. de

art. 64 lit. c) C. pen. se limitează doar la situațiile în care condamnatul s-a

folosit efectiv de funcția, profesia sau activitatea desfășurată pentru a

săvârși infracțiunea.

Cum în cauză pentru săvârșirea

infracțiunilor nu s-au folosit de o funcție sau de o profesie, eroarea

instanței de fond privind

interzicerea

pe durata executării pedepsei principale a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c)

C. pen. va fi îndreptată de instanța de apel.

În temeiul considerentele expuse, În baza art.

379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. vor fi admise apelurile declarate de

inculpații N.L., O.C. și C.P.

numai pentru

motivul invocat din oficiu, urmând a fi desființată în

parte, în latura penală, sentința apelată și rejudecându-se cauza, se

va

înlătura dispoziția vizând interzicerea față de inculpați a

exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C.

pen. pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței

apelate.

Având în vedere manifestarea expresă de voință

a inculpatului C.S.I. ce a declarat că retrage apelul promovat împotriva

aceleiași sentințe penale, Curtea, În baza art. 369 C. proc. pen. va lua act de

declarația dată de inculpat în acest sens.

În ce privește cererile formulate de doamna

avocat G.E. și domnul avocat B.A. vizând scutirea de plata amenzilor judiciare

în cuantum de câte 1000 lei aplicate prin încheierea de ședință din data de 1

noiembrie 2007, Curtea constată că sunt neîntemeiate.

Asistența juridică a inculpaților N.L. și C.P.

pentru care cei doi apărători aveau delegație, în calitate

de apărător desemnat din oficiu doamna avocat G.E.

și ca

apărător ales domnul avocat B.A., era obligatorie, potrivit

dispozițiilor art. 172 alin. (8) C. proc. pen. apărătorul ales sau desemnat din

oficiu fiind obligat să asigure asistența juridică a inculpatului, pentru

nerespectarea acestei obligații, instanța de judecată având posibilitatea de a

sesiza conducerea baroului de avocați, spre a lua măsuri.

În cauză, la termenul de judecată din 1

noiembrie 2007, cei doi apărători au lipsit, lipsa lor fiind motivul ce a

determinat acordarea unui nou termen de judecată.

Dispozițiile art. 198 alin. (3) C.

proc. pen. sancționează lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat

din oficiu fără a asigura substituirea în

condițiile legii.

Apărătorul inculpatului N.L. a prezentat

ulterior un act medical pentru a justifica lipsa sa în fața instanței însă

chiar în aceste condiții avea obligația de a asigura substituirea, obligație pe

care nu și-a îndeplinit-o.

Exonerarea de plata amenzii judiciare a fost

solicitată și de apărătorul inculpatului C.P. fără a justifica absența la

termenul de judecată și faptul că nu a asigurat

substituirea, astfel cum impun dispozițiile legale.

În raport cu cele menționate mai sus, instanța

de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 199

alin. (3) C. proc. pen. pentru a se putea dispune scutirea de plata amenzilor

judiciare aplicate și în consecință a respins ca neîntemeiate cererile

formulate în acest sens.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații O.C.

și N.L., precum

și avocatul B.A.

Inculpatul N.L. a invocat cazurile de casare

prev.

de

art. 385/9 pct. 9, 10,13,14,17,18 C. proc. pen. și

a solicitat în principal achitarea sa întrucât probatoriul administrat în cauză

nu demonstrează vinovăția sa, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei.

Inculpatul O.C. a invocat cazul de casare

prev. de

art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat

reducerea pedepselor

aplicate, considerate a fi prea

severe.

Avocatul B.A.

a arătat că instanța de apel a pronunțat o

hotărâre

netemeinică întrucât a făcut o apreciere greșită a

adeverinței medicale pe care a depus-o în sprijinul contestației sale

împotriva

dispoziției de amendare, arătând că nu a lipsit nejustificat de la termenul de

judecată din 1 noiembrie 2007,sens în care a solicitat exonerarea sa de plata

amenzii judiciare ce i-a fost aplicată.

Examinând hotărârea recurată prin prisma

criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Curtea reține

următoarele:

Din declarațiile părților vătămate A.C.

și G.A. și ale martorilor A.A.,G.Ș. și D.M. rezultă că au fost acostați de un

grup de 6 persoane, între care se regăsea și recurentul inculpat N., o parte

dintre ei susținând că sunt polițiști, percheziționându-i și luându-le părților

vătămate, precum și martorului D. bunurile reținute în actul de sesizare.

Inculpatul N. a fost recunoscut ulterior de

părțile vătămate și martorii susmenționați, fiind indicat ca făcând parte

dintre cei care s-au prezentat ca fiind polițiști și care, cu toții, au

acționat asupra părților vătămate în momentul

deposedării acestora

de bunurile care le aparțineau.

Aceeași situație de fapt rezultă și din

declarațiile martorului B.A., care făcea parte din grupul care i-a acostat pe

cei 5 și care a menționat că inculpatul N., împreună cu ceilalți 3 inculpați

din prezenta cauză i-au înconjurat pe ceilalți tineri și au început să-i

controleze prin buzunare, sustrăgând unuia din ei telefonul mobil.

Î

n privința inculpaților, aceștia au fost

evazivi în declarațiile date în cauză, fiecare încercând să-și minimalizeze (până

la a nega) propria contribuție la comiterea faptelor și să-i indice pe

ceilalți (sau măcar pe o parte din ei)ca fiind

autori ai acestora.

Împrejurarea că unii dintre martorii audiați în

cursul urmăririi

penale și-au modificat

declarațiile pe parcursul fazei de judecată nu

înlătură valoarea

probatorie a primelor depoziții întrucât pe de o parte ei nu au oferit o

justificare logică și credibilă pentru această schimbare de atitudine, iar pe

de altă parte chiar în declarațiile date în cursul urmăririi penale atât

părțile vătămate, cât și o parte dintre martori au menționat faptul că ar fi

fost intimidați ulterior de către inculpați, atrăgându-li se atenția asupra

conținutului depozițiilor pe care urma să le facă.

În consecință, atât instanța de fond, cât și

instanța de apel au evaluat corect probatoriul administrat în cauză și au

reținut în mod corespunzător atât situația de fapt ,cât și vinovăția

inculpaților (în particulara inculpatului N.),încadrând în drept faptele comise

prin raportare la

disp. art. 240

C. pen., respectiv art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și

alin. (2/1) lit. a) C. pen.

În ce privește individualizarea pedepselor, Curtea

constată că inculpaților li s-au aplicat pedepse egale cu minimul special

pentru

infracțiunea cea mai gravă (tâlhărie),

situație în care solicitarea lor de

redozare a pedepselor echivalează

practic cu reținerea unor

circumstanțe

atenuante judiciare, căci numai acestea pot determina

reducerea pedepsei sub minimul special (și numai

în condițiile art. 80

C. pen., având în vedere că în cauză sunt

incidente și cauze de agravare a pedepsei-starea de recidivă și/sau

circumstanța agravantă

prev. de

art. 75 lit.

a) C. pen.].

În acest context, Curtea reține că inculpații

nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în

judecată în forma reținută de instanța de fond pe baza probatoriului

administrat în cauză și nu au dovedit o bună conduită anterior săvârșirii

infracțiunilor (ambii nefiind la primul contact cu legea penală). În ce

privește latura civilă, nu poate fi reținută nici

circumstanța atenuantă

prev. de

art. 74 lit. b) C. pen., în condițiile în care părțile vătămate nu s-au

constituit părți civile, deși prejudiciile nu au fost recuperate.

În consecință, întrucât în favoarea

inculpaților nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare, pedepsele

aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie (și care, fiind cele mai grele, sunt

și cele pe care inculpații urmează să le execute) nu pot fi reduse sub limita

stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel, astfel încât

recursurile inculpaților O. și N. sunt

nefondate

(nefiind incidente niciunul dintre cazurile de casare

invocate în motivarea recursurilor), urmează a fi

respinse, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către sta