ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1873/2008

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 879 din 8 decembrie 2006 a Tribunalului lași au fost condamnați inculpații: 1. C.P., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - "uzurparea de calități oficiale", prev. și ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. 37 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; - "tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b)și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice), la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 903 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei lași, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care o adiționează la cea aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 8 (opt) ani închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1), (4) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 02 octombrie 2005 ora 1.00 la 27 septembrie 2006 inclusiv. 2. O.C.

, pentru săvârșirea infracțiunilor de: - "uzurparea de calități oficiale", prev. și ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; - "tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. ( 2 1 ) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1) și (4) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

3. N.L., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - "uzurparea de calități oficiale", prev. și ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare; - "tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. la pedeapsa de 7 ( șapte) ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1) și (4) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen. În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 02 octombrie 2005 ora 1.00 la 27 septembrie 2006, inclusiv.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză. 4. C.S.I., pentru săvârșirea infracțiunilor de: - "uzurparea de calități oficiale", prev. și ped. de art. 240 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ( cinci) luni închisoare; - "tâlhărie", prev. și ped. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1) și (4) C. pen., interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pentru o durată de 7 ( șapte) ani, ce constituie pentru inculpat termenul de încercare prev. de art. 86 2 C. pen. În baza art. 71 alin. (4) C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiași termen. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 02 octombrie 2005 ora 1.00 la 27 septembrie 2006, inclusiv. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. constată că părțile vătămate A.C. și G.A. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea specială de la fiecare inculpat a câte 1, 25 lei. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. obligă fiecare inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează: - inculpatul C.S.I., suma de 500 lei, din care 150 lei onorarii avocați oficiu, ce se vor achita la Baroul lași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției; - inculpatul C.P., N.L.

și O.C. , câte 600 lei, din care câte 250 lei onorarii avocați oficiu, ce se vor achita la Baroul lași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în noaptea de 2/3 octombrie 2005, orele 01,00 inculpații C.P., N.L., C.S.I. și O.C., însoțiți de martorii B.A. și H.G. se deplasau spre Splai Bahlui, venind dinspre ștrandul municipal, spre cartierul Alexandru Cel Bun. Cei de mai sus erau sub influenta consumului de băuturi alcoolice. În apropierea noului pod pietonal peste râul Bahlui, spre Podul de Piatră, aceștia au întâlnit un grup de 5 tineri care fumau, așezați pe bordura de la marginea străzii. Inculpații s-au apropiat de grupul tinerilor și s-a oprit în fața acestora.

În legătură cu această parte a evenimentelor nu au existat nici un fel de contradicții între declarațiile părților. Prin rechizitoriu s-a reținut în continuare că, inculpații s-au prezentat tinerilor a fi polițiști și doar inculpații C.P. și O.C. au scos portmoneele, le-au deschis și închis rapid cu intenția de a le prezenta drept legitimații de serviciu, în scopul sporirii credibilității afirmațiilor făcute. În cursul urmăririi penale, inculpatul C.S.I. a negat participarea sa la această activitate de folosire fără drept a unei calități oficiale, precizând, totodată că a văzut cum ceilalți trei inculpați s-au dat drept polițiști, imediat după aceasta C. și O. scoțând portofelele din buzunar (bunuri pe care inculpatul C. Ie-a prezentat în detaliu), deschizându-le în fața tinerilor printr-un gest rapid, concomitent spunându-le că sunt de la politie (filele 45,48, 61 dosar u.p.).

În cursul aceleiași faze procesuale, inculpatul C. a declarat că a strigat" Poliția" pentru a-i speria pe cei cinci tineri, fără a exista vreo înțelegere între inculpați (fila 60 dosar u.p.). Primul care a ajuns la grupul părților vătămate a fost O., urmat de ceilalți din grup, în număr de cinci. Această prezentare a inculpatului C. nu este susținută de probe. Astfel, trecând peste atitudinea sa necorespunzătoare manifestată cu ocazia primei audieri când nu a recunoscut nici măcar întâlnirea între cele două grupuri, ulterior a încercat să acrediteze ideea unei implicări mai puțin active, O. fiind cel care a acționat imediat după ce a strigat "Poliția". În plus, nu a recunoscut că s-ar fi folosit de portofel ca și de o legitimație (fila 61 dosar u.p.).

În cursul cercetării judecătorești, cu privire la aceiași parte a evenimentelor, inculpatul C.L. și-a menținut declarațiile date cu privire la ceilalți trei inculpați și, în plus, a precizat că nu Ie-a spus tinerilor că prietenii lui nu sunt polițiști și nici nu i-a oprit pe aceștia din activitatea lor. Inculpatul C. a declarat că a strigat "Poliția" crezând că tinerii se droghează și a revenit asupra celor prezentate în cursul urmăririi penale, precizând că a scos și portofelul, l-a desfăcut și arătat părților vătămate cu intenția de a intimida. În plus, a negat faptul că inculpatul O. ar fi strigat și el „Poliția". Inculpatul N. a revenit și el asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale, negând că ar fi auzit pe cineva dintre ei strigând "Politia", dar susținând în continuare că inculpații C. și O. și-au scos portofelele și le-au arătat ca pe niște legitimații.

Î n ce privește propria-i implicare, și-a menținut declarația în sensul că se uita și râdea și a recunoscut că nu Ie-a spus părților vătămate că prietenii lui nu sunt polițiști. Inculpatul O. a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale precizând că inculpatul C. a strigat "Poliția"; amândoi au cerut actele la control, și pentru a fi credibili și-au scos portofelele o fracțiune de secundă, le-au deschis ca și cum s-ar fi legitimat și le-au băgat imediat în buzunar. Mai mult, a declarat că și ceilalți inculpați au strigat "Poliția", dar nu au mai scos portofelele. Partea vătămată A.C., în cursul urmăririi penale (fila 13 dosar) a declarat că inculpații O.C. și C.P. cu siguranță și-au scos portofelele și s-au prezentat a fi polițiștii, ca și ceilalți doi inculpați, în legătură cu aceștia din urmă nereținând dacă și-au scos și ei portofelele.

Partea vătămată G.A. a declarat că cei care s-au prezentat a fi polițiști au fost toți cei patru inculpați (inclusiv O.),dintre care doar doi au scos portofelele, le-au deschis și arătat ca pe niște legitimații, printre care și inculpatul O. (fil.17-18 dosar urmărire penală). În cursul cercetării judecătorești, partea vătămată A. și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală, precizând că toți patru s-au prezentat a fi polițiști și doar inculpații C. și O. și-au scos portofelele. O parte din martorii audiați în cursul judecătorești (filele 257 - 261) au confirmat că cei patru inculpați s-au prezentat a fi polițiști (B.A., cu observați a că a văzut doar un singur inculpat arătându-și portofelul - fila 257, G.Ș.

- fila 258). Alți martori (A.A., H.G. și D.M. - filele 259 - 261 dosar) au revenit asupra celor declarate în cursul urmăririi penale pe motiv că toate consemnările le-au fost dictate sau scrise de altcineva, că au fost amenințați că " li se dă o palmă și îi lipește de perete". În această fază procesuală acești din urmă martori nu au mai precizat care dintre inculpați s-au prezentat a fi de la poliție, declarând că au auzit pe cineva spunând "Poliția" dar nu pot preciza cine ( A.A. și H.G.) sau că doi dintre ei au spus că sunt de la poliție (D.M.).

Cum aceste declarații date în fata instanței sunt în totală contradicție cu propriile declarații ale martorilor din cursul urmăririi penale (neexistând nici un indiciu de constrângere), cu declarațiile celorlalți martori, ale părților vătămate și chiar ale inculpați lor, instanța constată În baza probatoriului analizat că toți cei patru inculpați s-au folosit fără drept de calitatea de "polițist", împrejurarea că doar o parte dintre ei au declarat că sunt de la poliție fiind lipsită de relevanță juridică în condițiile în care toți patru (inclusiv cei care s-au prevalat de aparența creată de desfășurare a unei activități de control de către organe în drept) au acționat, ulterior, astfel cum se va arăta mai jos, ca niște polițiști în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Trebuie precizat că grupul tinerilor era format din partea vătămată A.C., partea vătămată G.A., martorul D.M.G, martorul A.A. și martorul G.S. Fără a le da tinerilor răgaz de gândire, cei patru inculpați le-au cerut să se ridice de pe bordură, i-au întrebat dacă au droguri la ei, le-au cerut să scoată actele de identitate și tot ce au prin buzunare, apoi au început să-i controleze, prin pipăire, după ce îi atenționaseră că îi vor percheziționa. În aceste împrejurări, partea vătămată A.C. a scos din buzunar telefonul mobil marca Panasonic care i-a fost luat de inculpatul O.C., acesta dându-l apoi inculpatului C.P., după ce a afirmat că " se confiscă". Pentru că partea vătămată a cerut să-i fie reținută măcar cartela, inculpatul C.P.

i-a replicat că "ești c-am tare în gură, îti dăm la secție cartela", lovind-o totodată cu portofelul în cap. În același timp, inculpatul C.S.I. I-a percheziționat pe G.A. de la care a luat suma de 50.000 lei pe care partea vătămată o scosese din buzunar, sumă pe care a dat-o apoi inculpatului O.C. Totodată, inculpatul N.L. i-a cerut martorului D.M.G. să scoată tot ce are prin buzunare și i-a luat un pachet început de țigări Marlboro, pe care partea vătămată îl prezentase la vedere. Între timp, inculpatul O.C. a încercat să-l controleze și pe martorul A.A., a renunțat la intenția sa și i-a dat voie acestuia să plece, împreună cu martorul G.Ș., când a realizat că cel dintâi este nepotul unei cunoștințe.

Cu privire la acest segment al evenimentelor derulate trebuie tăcute unele precizări: - partea vătămată A., atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății a declarat că inculpatul O. I-a controlat în buzunare prin pipăire și tot acesta i-a luat și telefonul mobil, bun ce a fost imediat înmânat în spate unui alt inculpat, respectiv inculpatul C. Din declarația acestuia din urmă (fila 37 dosar) rezultă că a avut asupra sa telefonul. - partea vătămată A. a mai declarat că, în același timp, erau controlați și însoțitorii lui de ceilalți inculpați. - din declarațiile martorilor D.M., A.A., G.Ș., H.G. și B.A., date în cursul urmăririi penale și în cursul judecății ( doar în ceea ce-i privește pe B. și G.), coroborate cu declarațiile părților vătămate și chiar ale inculpaților rezultă că inculpatul C.Ș.

îl controla pe G.A. de la care a ridicat suma de 50.000 lei, inculpatul N. îl controla pe martorul D.M. de la care a luat un pachet început de țigări Marlboro, iar inculpatul O., după ce a luat telefonul de la partea vătămată A., a vrut să îl controleze și pe martorul A.M., dar a renunțat, aflând că este nepotul unei cunoștințe. Acest material probator a conturat, de asemenea și împrejurarea că toate bunurile au fost predate sub constrângere morală" de frică". Ulterior acestor "controale" tinerii au plecat, fiind reținută doar partea vătămată A.C., pe care inculpații O.C. și C.P. o țineau de mâini, conducând-o peste podul pietonal pe celălalt mal al râului Bahlui, până în apropierea stației de tramvai, cu motivația că merg spre secția de poliție.

Aici în apropierea unui tomberon de gunoi au împins-o la pământ, așezând-o cu fața în jos. După ce A.C. a fost așezat cu fața în jos, a fost lovit cu picioarele peste corp de către inculpatul C.S.I. ( care a crezut că a fost înjurat), fiind apoi abandonat acolo. La scurt timp după ce inculpații și martorii B. și H. au plecat, o patrulă de poliție a găsit grupul părții vătămate A. și a pornit în căutarea agresorilor pe care i-a depistat pe strada D., în apropierea locului unde a avut loc incidentul. După ce au fost reținute, ambele grupuri au fost conduse la sediul Poliției municipiului lași unde au fost identificate după îmbrăcăminte, statură, fizionomie și li s-au luat declarații. De precizat că în momentul agresiunii inculpatul O.C.

purta o bluză de trening albă, inscripționată pe spate FUBU care-i aparținea inculpatului N.L. și pe care i-a înapoiat-o acestuia după comiterea faptei, înainte de a ajunge la poliție. De asemenea, imediat înainte de a fi depistați de organele de poliție, inculpatul C. a aruncat în iarbă, pe strada Decebal, telefonul mobil al părții vătămate A.C., ce a fost găsit de către organele de poliție și restituit părții vătămate.

Prin rechizitoriu s-a reținut că telefonul a fost aruncat de inculpatul O. în realitate, inculpatul C. a fost cel care s-a debarasat de bun și aceasta, pe de o parte, întrucât bunul se afla în posesia lui (fiindu-i înmânat de inculpatul O.), iar pe de altă parte această împrejurare rezultă din declarațiile celorlalți inculpați: - inculpatul N. a declarat că telefonul mobil a fost aruncat de către C. în iarbă; - inculpatul O. a precizat că a văzut telefonul doar în posesia inculpatului C.; - inculpatul C.N., care a avut o poziție procesuală constantă, a declarat că l-a văzut pe inculpatul C. când a aruncat telefonul în iarbă. La termenul din 20 iulie 2006 părțile vătămate A.C. și G.A. au declarat că nu se constituie părți civile în cauză, nemai având nici o pretenție de la inculpați.

Persoana vătămată D.M.G. încă din faza de urmărire penală a declarat că nu participă în proces în calitate de parte vătămată și nici nu are pretenții civile. Audiați fiind, inculpații au avut o poziție procesuală necorespunzătoare, încercând să minimizeze atât activitatea de folosire fără drept de calități oficiale cât și activitatea ulterioară de verificare prin pipăire a buzunarelor persoanelor implicate, declarând că totul s-a dorit a fi o glumă și recunoscând totodată că reacția celor controlați era una bazată pe frică. Singurul care a cooperat atât cu organele de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească a fost inculpatul C.Ș.

Situația de fapt astfel cum a fost prezentată rezultă din procesul verbal de constatare, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor oculari, procesul verbal de predare a telefonului mobil părții vătămate A., toate acestea coroborate cu declarațiile inculpaților și, în special, ale inculpatului C.Ș., care a avut o poziție procesuală corespunzătoare. În drept, faptele celor patru inculpați care în noaptea de 2/3 octombrie 2005, orele 01,00,s-au prezentat în fața a cinci tineri aflați pe strada Splai Bahlui din lași, ca fiind polițiști, după care au trecut la legitimarea și percheziționarea acestora, deposedând pe unii dintre ei de bunuri în valoare de aproximativ 3.000.000 lei ROL, după care au agresat pe partea vătămată A.I.

pentru a păstra bunul furat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "uzurpare de calități oficiale" și "tâlhărie", prev. de art. 240 C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. Activitatea infracțională a inculpaților se caracterizează printr- o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor comise, modalitatea de comitere, urmarea produsă ca și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoanele inculpaților care au avut poziții procesuale necorespunzătoare pe între parcursul procesului penal, cu excepția inculpatului C.Ș., care, nu numai că nu este cunoscut cu antecedente penale, dar a cooperat și cu organele de urmărire penală, aspect care este evidențiat chiar în dispozitivul rechizitoriului, reprezentantul Parchetului reținând în încadrare și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Trecând peste faptul că a fost încălcat atributul exclusiv al instanței de judecată, la termenul din 24 octombrie 2006 au fost cerute lămuriri reprezentantului Parchetului, ocazie cu care acesta a afirmat că este o eroare materială reținerea acestei circumstanțe, instanța urmând a aprecia dacă o va reține sau nu. La același termen de judecată s-a pus în discuție și schimbarea încadrării juridice în ceea ce-l privește pe inculpatul C., În baza art. 334 C. proc. pen., prin reținerea recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 903 din 18 februarie 2005 a Judecătoriei lași, definitivă prin neapelare, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, faptele deduse judecății fiind comise în termenul de încercare stabilit.

În ceea ce privește tot circumstanțele personale mai trebuie menționat că inculpatul O. este recidivist postexecutoriu, aplicabile fiind disp. art. 37 lit. b) C. pen., anterior suferind condamnări definitive și executate pentru infracțiuni contra patrimoniului, printre altele. Inculpatul N. nu este recidivist, dar este cunoscut cu antecedente penale, în perioada minoratului suferind o condamnare definitivă și executată pentru alt gen de infracțiuni. Cu excepția inculpatul C., ceilalți nu au nici o ocupație, nu sunt căsătoriți, au un nivel de pregătire intelectuală mediu. Față de cele arătate, instanța a apreciat că reeducarea, reinserția socială a inculpaților C., O. și N. nu poate avea loc decât prin stabilirea și, ulterior, aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, fără a fi reținute circumstanțe atenuante, cu executare efectivă în regim de detenție.

In ceea ce îl privește pe inculpatul C., instanța a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 903/18 februarie 2005 a Judecătoriei lași, definitivă prin neapelare, pedeapsă pe care o va adiționa la cea aplicată prin prezenta sentință. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1) și (4) C. pen. , s-a interzis inculpați lor exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.N., apreciind că săvârșirea faptelor a fost un accident în viața inculpatului, că reeducarea, reinserția lui socială poate avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauză constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, instanța va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate, pe o perioadă de timp ce constituie termenul de încercare calculat în conformitate cu dispozițiile art. 86 2 C. pen. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1) și (4) C. pen., s-a interzis și acestui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (4) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiași termen. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, re ședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra disp.

art. 86 4 C. pen., referitoare la: - pericolul săvârșirii în termenul de încercare stabilit a unei noi infracțiuni intenționate care va avea drept consecință revocarea suspendării, cumularea și nu contopirea pedepselor; - pericolul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere la care trebuie să se supună, care va avea drept consecință revocarea suspendării și executarea în întregime a pedepsei. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților C.P., N.L. și C.S.I. durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 02 octombrie 2005 ora 1.00 la 27 septembrie 2006, inclusiv. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că părțile vătămate A.C.

și G.A. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat a câte 1, 25 lei. În termen legal hotărârea primei instanțe a fost apelată de inculpații N.L., O.C., C.P. și C.S.I. și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul de judecată din 7 iunie 2007, inculpatul C.S.I. s-a prezentat în fața instanței și a declarat că retrage apelul promovat, solicitând a se lua act de declarația sa. Prin apelul declarat, inculpatul N.L. a invocat nevinovăția, susținând ca probele administrate în cauză nu confirmă faptul că s-ar fi legitimat ca organ de poliție sau că ar fi exercitat amenințări sau acte de violentă asupra părților vătămate.

În raport de aceste motive a solicitat a se dispune achitarea sa pentru cele două fapte. În subsidiar a criticat modul de individualizare a pedepselor, considerând că sunt nejustificat de mari. În faza apelului inculpatul a solicitat reaudierea martorilor A.A., D.M.G., H.G., B.A., G.Ș. și a părții vătămate A.C., probe ce au fost încuviințate de instanța de apel procedându-se la ascultarea celor 5 martori. Deși legal citată, partea vătămată A.C. nu s-a prezentat pentru a fi reaudiată, iar ulterior, inculpatul a renunțat la această probă. Motivându-și apelul declarat, inculpatul O.C. a susținut că nu s-a dovedit cu certitudine cine a exercitat acte de violentă asupra părților vătămate și că în raport de situația de fapt reținută și datele personale, se impune redozarea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie.

Prin apărător, inculpatul C.P. a formulat critici pe planul individualizării pedepselor, considerând că elementele ce caracterizează persoana sa justifică reducerea cuantumului stabilit de prima instanță. Prin decizia penală nr. 81 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel lași, s ecția pentru minori și familie, au fost admise apelurile declarate de inculpații N.L.,O.C. și C.P. A fost înlăturată dispoziția vizând interzicerea față de inculpați a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate. S-a luat act de declarația inculpatului C.S.I. de retragere a apelului declarat împotriva aceleiași sentințe.

Au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de doamna avocat G.E. și domnul avocat B.A. privind scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de câte 1000 lei aplicate prin încheierea de ședință din data de 1 noiembrie 2007. În baza art. 192 alin. (8) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat C.S.I. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 200 lei, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cu antum de 150 lei ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor declarate de inculpații N.L., O.C. și C.P. au rămas în sarcina statului.

Onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu inculpaților O.C. și C.P. în cuantum de câte 150 lei vor fi avansate din fondul special al Ministerului Justiției. Instanța de apel, verificând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului de fond, precum și probele administrate în faza apelului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată următoarele. Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond a administrat toate probele necesare atlării adevărului cu privire la fapte și împrejurările cauzei, fiind evidențiate aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și probele ce au servit ca temei al hotărârii pronunțate.

Pe baza probelor ce au rezultat din ansamblul mijloacelor de probă dispuse și administrate în faza de cercetare penală, cât și în mod direct, nemijlocit a celei judecătorești, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților C.P. și O.C. și N.L. Instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, a evidențiat aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de uzurpare de calități oficiale, dar și elementele ce au condus la formarea convingerii asupra existenței faptei de tâlhărie și a vinovăției inculpaților în sustragerea prin violență a bunurilor.

Astfel, prin plângerile formulate și declarațiile date părțile vătămate A.C. și G.A. au relatat faptul că toți inculpații s-au prezentat a fi polițiști, doi dintre ei, O.C. și C.P., au scos portofelele, le-au deschis rapid și le-au arătat ca pe niște legitimații, apoi le-au cerut să scoată actele de identitate și tot ce au prin buzunare și după ce i-au anunțat că îi vor percheziționa, i-au controlat prin pipăire. În urma controlului efectuat, partea vătămată G.A. declară că i-a fost luată de inculpatul C.S.I. suma de 50.000 lei, iar partea vătămată A.C. I-a indicat pe inculpatul O.C. ca fiind persoana ce i-a luat telefonul mobil marca Panasonic, afirmând că se "confiscă" și că în momentul în care a cerut cartela, acesta I-a lovit cu portofelul în cap și i-a spus "ești cam tare în gură, îti dau la secție cartela". Ulterior, inculpatul O.C.

i-a înmânat telefonul inculpatului C.P. și ambii inculpați l-au ținut de mâini și l-au dus peste podul pietonal pe celălalt mal al râului Bahlui unde a fost împins la pământ cu fața în jos și apoi lovit cu picioarele peste corp de inculpatul C.S.I. Aceleași părți vătămate relatează faptul că în timp ce erau controlate în condițiile arătate mai sus, inculpatul N.L. i-a cerut martorului D.M.G. să scoată tot ce are prin buzunare și i-a luat un pachet început de țigări "Marlboro", iar inculpatul O.C. a încercat să-l controleze și pe martorul A.A. însă, a renunțat întrucât îl cunoștea și i-a dat voie să plece cu martorul G.Ș. Relatările părților vătămate sunt confirmate de depozițiile date în faza urmăririi penale de martorii A.A., D.M.G., G.Ș., H.G., B.A.

ce au perceput în mod nemijlocit momentele în care cei patru inculpați s-au prezentat ca fiind polițiști, inculpații O.C. și C.P. și-au scos portofelele, le-au deschis ca și cum s-ar fi legitimat și le-au introdus imediat în buzunar, le-au cerut să scoată actele de identitate și tot ce au prin buzunare și după ce i-au anunțat că îi vor percheziționa, i-au controlat prin pipăire, ocazie cu care inculpatul C.S.I. a luat de la partea vătămată G.A. suma de 50.000 lei, inculpatul O.C. i-a luat părții vătămate A.C. telefonul mobil, martorului D.M.G. i s-a luat un pachet de țigări de către inculpatul N.L. Prin declarațiile date, martorii relatează că după luarea telefonului, cei 4 inculpați au dus-o pe partea vătămată A.C.

lângă pod, inculpații O.C. și C.P. o ținea de mâini, fiind lovită de inculpatul C.S.I. în prezența celorlalți inculpați. Audiați în cursul urmăririi penale, inculpații au adoptat poziții diferite cu privire la maniera de desfășurare a evenimentelor și la contribuția materială a fiecăruia dintre ei. Astfel, inculpatul C.P. a recunoscut că a strigat "poliția" pentru a-i speria, deși inițial negase întâlnirea cu grupul părților vătămate și a declarat că inculpatul O.C. este cel care a acționat. Inculpatul N.L. i-a indicat pe inculpații O.C. și C.P. ca fiind persoanele ce au folosit calitatea de "polițist", cei doi i-au controlat pe toți și au luat telefonul părții vătămate A.C., pe care au dus-o toți patru lângă pod unde inculpatul O.C.

a întins-o pe iarbă și a lovit-o cu piciorul în cap. Cel de-al treilea inculpat, O.C., a negat comiterea faptelor, susținând că a stat la o distanță de locul în care grupul său s-a întâlnit cu părțile vătămate și persoanele ce le însoțeau, ulterior fiind opriți de o patrulă de poliție în urma reclamațiilor făcute de părțile vătămate privind luarea unui telefon mobil. Prin declarațiile date în prima fază a procesului penal, inculpatul C.S.I. a relatat faptul că inculpații O.C. , C.P. și N.L. sunt cei care s-au prezentat ca polițiști, primii doi și-au scos portofelele din buzunare și le-au deschis rapid în fața tinerilor pe care i-au controlat prin pipăire. A declarat că toți patru au traversat podul împreună cu partea vătămată A.C.

pe care inculpatul O.C. a trântit-o la pământ și a lovit-o cu piciorul în cap, iar inculpatul N.L. i-a aplicat o singură lovitură cu piciorul în aceeași zonă. Recunoaște că a lovit-o și el pe partea vătămată de două ori cu palma peste față în condițiile în care aceasta Ie-a adresat injurii. Cum probele strânse în cursul urmăririi penale servesc, potrivit art. 200 și art. 289 C. proc. pen. numai pentru trimiterea în judecată, instanța de fond a verificat probele menționate prin readministrarea lor în faza cercetării judecătorești, a stabilit starea de fapt corespunzătoare acestora și a constatat în mod corect că ele constituie temei pentru condamnarea inculpaților. Astfel, în cursul cercetării judecătorești au fost audiați partea vătămată A.C.

și martorii B.A., G.Ș., A.A., H.G. și D.M.G. Partea vătămată A.C. și-a menținut declarațiile date anterior și a precizat că toți inculpații s-au prezentat a fi polițiști inculpații O.C. și C.P. și-au scos portofelele și după ce a fost percheziționată, inculpatul O.C. i-a luat telefonul, fiind ulterior dusă de inculpați peste pod și agresată fizic. Deși legal citată partea vătămată G.A. nu s-a prezentat în fața primei instanțe pentru a fi audiată. Relatările făcute în primele declarații date în cauză au fost menținute și de martorii B.A. și G.Ș. Ceilalți trei martori au adoptat o atitudine de revenire asupra depozițiilor din cursul urmăririi penale, susținând că au fost constrânși de organele de poliție să declare în sens contrar realității.

În fața primei instanțe au fost audiați toți inculpații ce au revenit parțial asupra primelor declarații: - inculpatul C.S.I., a recunoscut comiterea faptelor și a realizat că inculpații O.C. și C.P. s-au dat drept agenți de poliție, comisar, respectiv inspector, și-au deschis portofelele în fața părților vătămate și a martorilor pe care i-au controlat, inculpatul N. este cel care a luat un pachet de țigări de la martorul D.M.G. a recunoscut că a luat suma de 50.000 lei de la partea vătămată G.A. și că a lovit-o pe partea vătămată A.C. ce a fost dusă de inculpatul O. în zona din apropierea podului după ce i-a luat telefonul mobil. - inculpatul N.L. a declarat că i-a văzut pe inculpații C.P. și O.C.

când și-au scos portofelele și ulterior au controlat părțile vătămate, iar pe partea vătămată A.C. au dus-o după pod însă el nu s-a implicat și nici nu a intervenit să le spună părților vătămate că nu sunt polițiști; - inculpatul O.C. I-a indicat pe inculpatul C.P. ca fiind persoana ce și-a scos portofelul, iar, ceilalți doi au strigat că sunt de la poliție, fără a scoate portofelele, a văzut telefonul mobil în mâna inculpatului C.P. și a recunoscut că a dus-o pe partea vătămată A.C. după pod unde în prezența sa și a celorlalți aceasta a fost lovită de inculpatul C.S.I. - inculpatul C.P. a recunoscut că a strigat "poliția" și a scos portofelul, și că i-a solicitat părții vătămate A.C., după ce a controlat-o prin pipăire să-i dea telefonul mobil, comportându-se ca și cum ar fi fost agent de poliție.

Cu privire la ceilalți inculpați declară că inculpatul N. a cerut unui băiat din grup să-i dea țigări și de la acesta a aflat că partea vătămată A.C. a fost lovită cu piciorul de inculpatul C.S.I. și nu este real faptul că inculpatul O.C. ar fi strigat "poliția" sau că ar fi trântit-o la pământ pe partea vătămată A.C. Recunoaște că a încercat să o plătească pe partea vătămată A. pentru a nu da declarații în cauză sau pentru a nu-l implica în vreun fel în cauză. Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. ce impun a se face o analiză a tuturor probelor administrate și a se argumenta soluția pronunțată pe acele probe care coroborate susțin situația de fapt reținută.

Prin urmare în mod corect prima instanță a reținut în procesul evaluării declarațiile martorilor A.A., H.G. și D.M. din cursul urmăririi penale și a înlăturat motivat celelalte declarații date prin care aceștia prezintă alte variante ale situației de fapt, fără a face dovada exercitării vreunor mijloace de constrângere și mai mult sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză și analizate anterior. De asemenea, Curtea constată că prima instanță a înlăturat corect apărările formulate de inculpați ce au adoptat poziții oscilante, încercând să prezinte maniere diferite de derulare a evenimentelor din care să rezulte o contribuție minimă a fiecăruia la săvârșirea faptelor. Aceleași apărări au fost invocate de inculpați și în fața instanței de apel, care, pentru a verifica susținerile apelanților a dispus reaudierea martorilor D.M.G., A.A., H.G.

și a părții vătămate A.C. Martorii D. și A.M. au declarat că mențin declarațiile date în fața primei instanțe, invocând faptul că au fost constrânși în cursul urmăririi penale să declare în mod nereal; primul martor a menționat faptul că toți inculpații s-au dat drept polițiști. Iar al doilea că doar inculpatul O. și-a declinat această calitate. Martorul H.G. a declarat că toți cei 4 inculpați s-au prezentat ca polițiști, unul a afirmat că este polițist, iar ceilalți au scos portofelele și ulterior inculpații au luat-o pe partea vătămată A.C., și au bruscat-o. Reaudierea părții vătămate A.C. nu a fost posibilă întrucât deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței, ulterior s-a renunțat la această probă.

În raport cu cele menționate mai sus, Curtea constată că împrejurările de fapt relatate de martorii audiați în apel nu modifică situația de fapt reținută de prima instanță, ce a făcut o corectă evaluare a probelor administrate în cadrul ambelor faze ale procesului penal și a coroborat în mod judicios declarațiile părților vătămate cu declarațiile martorilor oculari, procesele verbale de constatare și predare a telefonului mobil întocmite de organele de poliție și cu declarațiile date de inculpați, probe ce dovedesc cu certitudine că în noaptea de 2/3 octombrie 2005, cei patru inculpați s-au folosit fără drept de calitatea de polițist și au efectuat acte legate de această calitate - au declarat că sunt de la poliție, le-au cerut părților vătămate și persoanelor ce le însoțeau să scoată actele de identitate și tot ce au prin buzunare și după ce i-au anunțat că îi vor percheziționa i-au controlat prin pipăire, ocazie cu care inculpatul N.L.

a luat de la D.M.G. un pachet de țigări, părții vătămate G.A. i s-a luat de către inculpatul C.S.I. suma de 50.000 lei, iar, de la partea vătămată A.C., inculpatul O.C. a luat telefonul mobil și l-a înmânat inculpatului C.P., după acest moment, partea vătămată A.C. fiind dusă de inculpați lângă pod și lovită de inculpatul C.S.I. în prezența celorlalți inculpați. Pentru considerentele expuse anterior, instanța de apel constată că sunt nefondate criticile formulate de inculpații-apelanți privind lipsa în cauză a unor probe certe de vinovăție și pronunțarea unei soluții greșite de condamnare. În raport cu situația de fapt relevată de probele administrate în cauză, prima instanță a reținut corect contribuția materială individuală a fiecăruia dintre inculpați, calificarea juridică a activității infracționale desfășurate de aceștia fiind cea de coautorat la infracțiunile de uzurpare de calități oficiale și tâlhărie prev. de art. 240 C. pen.

cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a) C. pen. și cu reținerea stării de recidivă postcondamnatorie pentru inculpatul C.P. și de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului O.C. Verificând soluția pronunțată și sub aspectul individualizării pedepselor - criticate de apelanți - instanța de apel constată că instanța de fond a făcut o corectă și o justă evaluare a tuturor datelor privind faptele săvârșite, cât și elementelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat, cu respectarea criteriilor stipulate în art. 72 C. pen.

Astfel, s-a ținut seama atât de gradul de pericol social al faptelor comise corelat cu împrejurările în care au fost săvârșite, în timpul nopții, în loc public, de patru persoane împreună, dar și de atitudinea procesuală oscilantă adoptată de inculpați și de persistența lor în activitatea infracțională, inculpații O.C. și C.P. sunt recidiviști, iar inculpatul N.L. a mai fost condamnat anterior în perioada minorității pentru comiterea de in fracțiuni contra patrimoniului. Toate aceste aspecte au fost avute în vedere la cuantificarea pedepselor aplicate inculpaților de instanța fondului ce a manifestat suficientă clemență prin dozarea lor în cuantumuri orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv egale cu acest minim în cazul infracțiunii de tâlhărie, fără a da eficiență prevederilor art. 34 lit. b) C. pen.

privind aplicarea unui spor în cazul contopirii pedepselor prin infracțiuni concurente. În raport cu cele menționate, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile inculpați lor privind tratamentul sancționator aplicat deoarece au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, astfel că pedepsele aplicate inculpați lor cu executare în regim de detenție sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate a acestora. Verificând din oficiu conținutul hotărârii apelate potrivit dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., Curtea constată că prima instanță a dispus în mod greșit în cadrul aplicării pedepsei accesorii interzicerea față de inculpați a exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau a exercita o profesie ori a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii. Interzicerea în mod automat și absolut a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, indiferent de infracțiunea săvârșită și oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, conform prevederilor art. 71 alin. (1) C. pen., modificat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006, nu este legală și nu corespunde exigențelor Convenției europene a drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. se limitează doar la situațiile în care condamnatul s-a folosit efectiv de funcția, profesia sau activitatea desfășurată pentru a săvârși infracțiunea. Cum în cauză pentru săvârșirea infracțiunilor nu s-au folosit de o funcție sau de o profesie, eroarea instanței de fond privind interzicerea pe durata executării pedepsei principale a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. va fi îndreptată de instanța de apel. În temeiul considerentele expuse, În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. vor fi admise apelurile declarate de inculpații N.L., O.C. și C.P. numai pentru motivul invocat din oficiu, urmând a fi desființată în parte, în latura penală, sentința apelată și rejudecându-se cauza, se va înlătura dispoziția vizând interzicerea față de inculpați a exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Având în vedere manifestarea expresă de voință a inculpatului C.S.I. ce a declarat că retrage apelul promovat împotriva aceleiași sentințe penale, Curtea, În baza art. 369 C. proc. pen. va lua act de declarația dată de inculpat în acest sens. În ce privește cererile formulate de doamna avocat G.E. și domnul avocat B.A. vizând scutirea de plata amenzilor judiciare în cuantum de câte 1000 lei aplicate prin încheierea de ședință din data de 1 noiembrie 2007, Curtea constată că sunt neîntemeiate. Asistența juridică a inculpaților N.L. și C.P. pentru care cei doi apărători aveau delegație, în calitate de apărător desemnat din oficiu doamna avocat G.E.

și ca apărător ales domnul avocat B.A., era obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 172 alin. (8) C. proc. pen. apărătorul ales sau desemnat din oficiu fiind obligat să asigure asistența juridică a inculpatului, pentru nerespectarea acestei obligații, instanța de judecată având posibilitatea de a sesiza conducerea baroului de avocați, spre a lua măsuri. În cauză, la termenul de judecată din 1 noiembrie 2007, cei doi apărători au lipsit, lipsa lor fiind motivul ce a determinat acordarea unui nou termen de judecată. Dispozițiile art. 198 alin. (3) C. proc. pen. sancționează lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea în condițiile legii. Apărătorul inculpatului N.L.

a prezentat ulterior un act medical pentru a justifica lipsa sa în fața instanței însă chiar în aceste condiții avea obligația de a asigura substituirea, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o. Exonerarea de plata amenzii judiciare a fost solicitată și de apărătorul inculpatului C.P. fără a justifica absența la termenul de judecată și faptul că nu a asigurat substituirea, astfel cum impun dispozițiile legale. În raport cu cele menționate mai sus, instanța de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 199 alin. (3) C. proc. pen. pentru a se putea dispune scutirea de plata amenzilor judiciare aplicate și în consecință a respins ca neîntemeiate cererile formulate în acest sens.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații O.C. și N.L., precum și avocatul B.A. Inculpatul N.L. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385/9 pct. 9, 10,13,14,17,18 C. proc. pen. și a solicitat în principal achitarea sa întrucât probatoriul administrat în cauză nu demonstrează vinovăția sa, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei. Inculpatul O.C. a invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepselor aplicate, considerate a fi prea severe. Avocatul B.A. a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre netemeinică întrucât a făcut o apreciere greșită a adeverinței medicale pe care a depus-o în sprijinul contestației sale împotriva dispoziției de amendare, arătând că nu a lipsit nejustificat de la termenul de judecată din 1 noiembrie 2007,sens în care a solicitat exonerarea sa de plata amenzii judiciare ce i-a fost aplicată.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Curtea reține următoarele: Din declarațiile părților vătămate A.C. și G.A. și ale martorilor A.A.,G.Ș. și D.M. rezultă că au fost acostați de un grup de 6 persoane, între care se regăsea și recurentul inculpat N., o parte dintre ei susținând că sunt polițiști, percheziționându-i și luându-le părților vătămate, precum și martorului D. bunurile reținute în actul de sesizare. Inculpatul N. a fost recunoscut ulterior de părțile vătămate și martorii susmenționați, fiind indicat ca făcând parte dintre cei care s-au prezentat ca fiind polițiști și care, cu toții, au acționat asupra părților vătămate în momentul deposedării acestora de bunurile care le aparțineau.

Aceeași situație de fapt rezultă și din declarațiile martorului B.A., care făcea parte din grupul care i-a acostat pe cei 5 și care a menționat că inculpatul N., împreună cu ceilalți 3 inculpați din prezenta cauză i-au înconjurat pe ceilalți tineri și au început să-i controleze prin buzunare, sustrăgând unuia din ei telefonul mobil. Î n privința inculpaților, aceștia au fost evazivi în declarațiile date în cauză, fiecare încercând să-și minimalizeze (până la a nega) propria contribuție la comiterea faptelor și să-i indice pe ceilalți (sau măcar pe o parte din ei)ca fiind autori ai acestora.

Împrejurarea că unii dintre martorii audiați în cursul urmăririi penale și-au modificat declarațiile pe parcursul fazei de judecată nu înlătură valoarea probatorie a primelor depoziții întrucât pe de o parte ei nu au oferit o justificare logică și credibilă pentru această schimbare de atitudine, iar pe de altă parte chiar în declarațiile date în cursul urmăririi penale atât părțile vătămate, cât și o parte dintre martori au menționat faptul că ar fi fost intimidați ulterior de către inculpați, atrăgându-li se atenția asupra conținutului depozițiilor pe care urma să le facă. În consecință, atât instanța de fond, cât și instanța de apel au evaluat corect probatoriul administrat în cauză și au reținut în mod corespunzător atât situația de fapt ,cât și vinovăția inculpaților (în particulara inculpatului N.),încadrând în drept faptele comise prin raportare la disp.

art. 240 C. pen., respectiv art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2/1) lit. a) C. pen. În ce privește individualizarea pedepselor, Curtea constată că inculpaților li s-au aplicat pedepse egale cu minimul special pentru infracțiunea cea mai gravă (tâlhărie), situație în care solicitarea lor de redozare a pedepselor echivalează practic cu reținerea unor circumstanțe atenuante judiciare, căci numai acestea pot determina reducerea pedepsei sub minimul special (și numai în condițiile art. 80 C. pen., având în vedere că în cauză sunt incidente și cauze de agravare a pedepsei-starea de recidivă și/sau circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. a) C. pen.].

În acest context, Curtea reține că inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată în forma reținută de instanța de fond pe baza probatoriului administrat în cauză și nu au dovedit o bună conduită anterior săvârșirii infracțiunilor (ambii nefiind la primul contact cu legea penală). În ce privește latura civilă, nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. b) C. pen., în condițiile în care părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, deși prejudiciile nu au fost recuperate.

În consecință, întrucât în favoarea inculpaților nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare, pedepsele aplicate pentru infracțiunea de tâlhărie (și care, fiind cele mai grele, sunt și cele pe care inculpații urmează să le execute) nu pot fi reduse sub limita stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel, astfel încât recursurile inculpaților O. și N. sunt nefondate (nefiind incidente niciunul dintre cazurile de casare invocate în motivarea recursurilor), urmează a fi respinse, cu obligarea lor la plata cheltuielilor judiciare către sta