ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1191/2016

Asupra conflictului de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 19 mai 2015, înregistrată sub nr. x/314/2015, petentul A. a formulat plângere contravențională prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Vrancea, anularea Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x din 26 aprilie 2015 și a sancțiunilor aplicate.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Suceava

Prin Sentința civilă nr. 3948 din 10 septembrie 2015, Judecătoria Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petentul A., în favoarea Judecătoriei Focșani, județul Vrancea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, județul Vrancea, la data de 20 octombrie 2015, sub același număr de dosar.

La data de 21 ianuarie 2016, petentul A. a depus precizări prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, apreciind că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Panciu, județul Vrancea.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Focșani, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 980 din 8 februarie 2016, Judecătoria Focșani a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de petent prin intermediul precizărilor de la 21 ianuarie 2016 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu, județul Vrancea.

Instanța a constatat ivit conflictul de competență, a suspendat cauza, din oficiu și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență, instanțele între care s-a ivit conflictul neavând o instanță imediat superioară comună.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, conform cărora plângerea contravențională se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în speță, Judecătoriei Panciu, județul Vrancea (localitatea Haret, județul Vrancea, în raza căreia s-a săvârșit contravenția, aflându-se în circumscripția teritorială a Judecătoriei Panciu, județul Vrancea, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează să respingă sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Potrivit art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Nu este cazul în speță, întrucât, prin Sentința civilă nr. 980 din 8 februarie 2016, Judecătoria Focșani nu și-a declinat, la rându-i, competența în favoarea Judecătoriei Suceava ci, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de petent prin intermediul precizărilor formulate în fața acestei instanțe, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Panciu, județul Vrancea.

Astfel, Înalta Curte constată că, în speța dată, nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege anterior evocat, în sensul că instanțele implicate nu și-au declinat reciproc sau succesiv, competența de soluționare a cauzei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 980 din 8 februarie 2016 a Judecătoriei Focșani nu a generat un conflict de competență, motiv pentru care, va respinge sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pe de altă parte, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 (în vigoare la 24 aprilie 2015, data săvârșirii contravenției), conform cărora:

"(1)Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

(2)Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1)."

Din actele dosarului, rezultă că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de dispozițiile art. 121 din H.G. nr. 1391/2006 pe raza localității Haret, județ Vrancea care, potrivit H.G. nr. 337/1993, se află în raza de competență a Judecătoriei Panciu, județ Vrancea, motiv pentru care, se constată că acestei instanțe îi aparține competența teritorială absolută de soluționare a cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competență și va trimite cauza spre competentă soluționare, Judecătoriei Panciu, județ Vrancea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge sesizarea pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Trimite cauza având ca obiect acțiunea formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Vrancea, spre competentă soluționare, Judecătoriei Panciu, județ Vrancea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM