ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 102/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 454 din 11 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Timi ș , în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 361/PI/2002 a Tribunalului Timi ș , formulată de revizuientul condamnat J.I.V., obligându-l totodată, la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că revizuientul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, constând în aceea că în anul 2001 a luat din deten ț ia păr ț ii civile SC V.M.I. SRL o combină agricolă.

S-a mai re ț inut că revizuientul, în cuprinsul cererii sale, a sus ț inut că datorită faptului că procesul-verbal de licita ț ie din data de 8 decembrie 1999, (care a constatat, printre altele, că partea civilă mai sus-men ț ionată ș i-a adjudecat combina în litigiu), a fost ulterior considerat nul absolut, se impune a se constata inciden ț a în cauză a dispozi ț iilor art. 394 lit. c) C. proc. pen., cu consecin ț a admiterii cererii de revizuire ș i a achitării sale pentru fapta comisă. Prin adresa nr. 169/III/6/2007 din 17 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timi ș a înaintat Tribunalului Timi ș referatul, întocmit în baza art. 399 C. proc. pen., alături de cererea de revizuire formulată de condamnat, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instan ț e sub nr. 3586/30/2008 la 29 aprilie 2008, cu propunerea de respingere a cererii de revizuire ca nefondată.

S-a re ț inut că Tribunalul Timi ș , prin sentința penală nr. 361/2002 pronun ț ată în dosarul nr. 2711/P/2002, l-a condamnat pe inculpatul J.I.V. la 4 ani închisoare pentru infrac ț iunea de furt calificat ș i l-a obligat să plătească păr ț ii civile SC M.I. SRL suma de 931.803.840 lei cu titlu de despăgubiri civile, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 485/A/2002 a Curții de Apel Timi ș oara ș i decizia penală nr. 491/2004, pronun ț ată de Înalt Curte de Casa ț ie ș i Justi ț ie . S-a mai re ț inut că revizuientul ș i-a precizat în fa ț a instan ț ei de fond cererea de revizuire arătând că temeiul de drept este cel prevăzut de dispozi ț iile art. 394 lit. a) C. proc. pen. Totodată, s-a mai relevat de către prima instan ț ă că, la momentul când revizuientul a preluat combina de la numitul S.V., care a ac ț ionat în numele SC V.M.I.

SRL, bunul se afla în deten ț ia legală a acestei din urmă societă ț i comerciale, condi ț ie suficientă pentru a constata întrunirea elementelor constitutive ale infrac ț iunii de furt. Prin urmare, s-a apreciat că instan ț a nu poate ignora că la data de 29 iunie 2001 SC V.M.I. SRL de ț inea, în baza procesului verbal, ulterior constatat nul, dar valabil la acea dată, în mod legitim combina în litigiu, iar ac ț iunea revizuientului nu avea nici un suport legal. De asemenea, s-a relevat că aspectele relatate de revizuient nu sunt în măsură a demonstra netemeinicia hotărârii de condamnare, astfel încât, tribunalul, apreciind că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. și nici în celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., a constatat nefondată cererea de revizuire formulată și a respins-o ca atare. Curtea de Apel Timi ș oara, secția penală, prin decizia nr. 150/A din 4 noiembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul condamnat, obligându-l la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Instanța de prim control judiciar, analizând punctual cele susținute de condamnat a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) sau lit. c) C. proc. pen., întrucât pentru a se constata inciden ț a art. 394 lit. a) C. proc. pen. se impune a se constata preexisten ț a unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instan ț ă la solu ț ionarea cauzei, mai concret acele fapte sau împrejurări să fi existat la momentul solu ț ionării cauzei, iar instan ț a, din diferite motive, să nu le fi cunoscut.

Or, s-a apreciat că, în spe ț ă, situa ț ia prezentată de revizuient este diferită, în sensul că împrejurarea invocată, concretizată în constatarea nulită ț ii absolute a procesului-verbal de licita ț ie, în baza căruia partea vătămată a devenit proprietara combinei, care a făcut obiectul sustragerii, a apărut ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. S-a considerat că, la data săvâr ș irii faptei, partea vătămată era posesoarea legitimă a bunului sustras ș i astfel, raportat la acel moment, erau deci întrunite elementele constitutive ale infrac ț iunii de furt, nefiind obligatoriu, potrivit art. 208 C. pen., ca acel bun să fie în proprietatea acesteia. De asemenea, instan ț a de prim control judiciar a constatat că nu se poate re ț ine nici inciden ț a dispozi ț iilor art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., întrucât acest caz se referă la situa ț ia în care un înscris care a servit ca temei al hotărârii de condamnare ( a cărei revizuire se cere) să fi fost declarat fals, or în spe ț ă, nici revizuientul nu a produs vreo dovadă în acest sens ș i nici la dosar nu există vreun înscris care să îndeplinească cerin ț a mai sus-men ț ionată. Totodată, s-a mai relevat că nefiind re ț inut niciun motiv de revizuire, nu se poate desfiin ț a hotărârea nici pe latură civilă, instan ț a de prim control judiciar apreciind că analizarea eventualelor debite, pe care inculpatul-revizuient le mai are fa ț ă de partea vătămată, vor putea fi rezolvate numai pe calea unei ac ț iuni civile, ocazie cu care se va putea stabili în ce măsură aceste debite au fost sau nu achitate ș i, de asemenea, dacă o eventuală cerere de executare silită mai este întemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuientul condamnat J.I.V., care prin intermediul apărătorului ales, în esen ț ă, a reiterat, motivele invocate în cererea inițială, astfel cum au fost men ț ionate în practicaua prezentei decizii. Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente: Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale.

Din aceleași dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminarea în fapt a cauzei penale. Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii. În cauză revizuientul J.I.V. a formulat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri pronunțate și, pe fond, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că atât prima instanță cât și cea de prim control judiciar au procedat corect atunci când au apreciat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., întrucât condamnatul a negat constant săvârșirea infracțiunii pentru care a fost dedus judecă ț ii și mai apoi condamnat, a tins să conducă la constatarea netemeiniciei hotărârii de condamnare ș i, pe cale de consecin ț ă, să obțină achitarea sa, pe considerentul că instan ț a de condamnare nu a cunoscut faptul că un înscris (act prin care SC V.M.I. SRL ș i-a adjudecat o combină Klass model 204 ș i 2 tractoare), respectiv procesul verbal de adjudecare din 8 decembrie 1999, întocmit de executorul judecătoresc O.B.

a fost declarat nul absolut, mult mai târziu, printr-o hotărâre judecătorească definitivă ș i irevocabilă, mai concret, prin decizia nr. 51/R din 5 februarie 2008 pronun ț ată de Tribunalul Timi ș , situație ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire. De altfel, se mai constată că, în mod corect, s-a apreciat că în spe ț ă au fost întrunite elementele constitutive ale infrac ț iunii de furt calificat, întrucât, raportat la momentul săvâr ș irii faptei, procesul verbal întocmit în urma desfă ș urării licita ț iei era perfect valabil, partea vătămată fiind posesoarea legitimă a combinei agricole în litigiu.

Prin urmare, constatarea nulită ț ii absolute a respectivului înscris a intervenit la aproximativ 4 ani după pronun ț area hotărârii de condamnare (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 491/2004 a Înaltei Cur ț i de Casa ț ie ș i Justi ț ie), mai exact la 5 februarie 2008, prin pronun ț area deciziei civile nr. 51/R de către Tribunalul Timi ș în dosarul 2947/325/2007, astfel încât, justificat, s-a apreciat că nu este incident în cauză motivul de revizuire prevăzut de dispozi ț iile art. 394 lit. a) C. proc. pen., aspectele relevate de recurentul revizuient neputând fi considerate ca fapte sau împrejurări noi, ce existau la momentul pronun ț ării solu ț iei, dar care, din varii motive, n-au fost cunoscute de instan ț a de condamnare.

Așadar, instanțele anterioare au pronunțat hotărâri legale, ce vor fi menținute, Înalta Curte urmând ca, în baza prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat J.I.V. împotriva deciziei penale nr. 150/A din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timi ș oara, secția penală. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat J.I.V. împotriva deciziei penale nr. 150/A din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timi ș oara, secția penală. Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 250 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției . Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2009.