ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3704/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 31 ianuarie 2018 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3716/14.09.2017 pronunțată de Tribunalul Prahova.

La termenul din 15 mai 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3716/14.09.2017 pronunțată de Tribunalul Prahova, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 iulie 2018.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 4 septembrie 2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul este admisibil în principiu, însă este nemotivat.

La data de 6 septembrie 2018, Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La data de 25 septembrie 2018 s-a înregistrat la dosar punctul de vedere la raport formulat de recurent, prin care acesta susține că a solicitat judecarea cauzei în lipsă și solicită admiterea recursului și trimiterea dosarului Curții de apel pentru continuarea judecății.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 19 octombrie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, sancțiunea pentru nerespectarea acestei cerințe fiind nulitatea recursului, conform dispozițiilor art. 486 alin. (3) din același cod.

Recursul se motivează, conform art. 407 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs, iar potrivit art. 489 alin. (1) recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

În cauza dedusă judecății, încheierea recurată a fost pronunțată la data de 15 mai 2018, iar cererea de recurs a fost formulată la data de 26 iunie 2018, astfel cum rezultă din rezoluția de înregistrare a recursului la registratura Curții de Apel Ploiești, dosar recurs.

Recurentul reclamant nu a formulat motivele de recurs odată cu cererea de recurs și nici separat, în cadrul termenului de recurs.

Se constată astfel, că recurentul nu s-a conformat exigențelor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., neindicând motive de nelegalitate, dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nici nu a depus, printr-un memoriu separat, motivele de casare.

Așa fiind, având în vedere că recurentul nu a formulat motivele de recurs și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 15 mai 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.10.2018.