ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 187/2018

Prin cererea înregistrată, la data de 1 martie 2016, l Judecătoria Câmpina, sub nr. x/2016, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, contestație la executare împotriva actelor din dosarul de executare nr. 97/2016 al BEJ B. și a solicitat să se dispune anularea titlului executoriu constând în procesul-verbal de contravenție nr. x/31.10.2011 încheiat de intimată.

Prin sentința civilă nr. 2052/2016 din 24 mai 2016 pronunțată de Judecătoria Câmpina, a fost anulată ca netimbrată contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L..

Împotriva sentinței civile nr. 2052/2016 din 24 mai 2016 a Judecătoriei Câmpina, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a declarat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă. Prin decizia civilă nr. 1366 din 6 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2052 din 24 mai 2016 a Judecătoriei Câmpina.

Împotriva deciziei civile nr. 1366 din 6 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Prin încheierea din 9 martie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților, în raport cu art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 9 martie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, fără a indica temeiul de drept. În motivarea recursului, recurenta-contestatoare a susținut că a omis să solicite judecarea lipsei cauzei în lipsă și că solicită să se dispună rejudecarea cauzei.

În cauză, nu s-a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 17 octombrie 2017 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, fiind dispusă comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au depus la dosar puncte de vedere la raport.

Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului, invocată din oficiu, cu prioritate, în raport cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., rețințând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege. În speță, se constată că recurenta-contestatoare S.C. A. S.R.L. nu a arătat, în concret, în ce constă nelegalitatea încheierii atacate din perspectiva motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., prin raportare la măsura de suspendare a judecării cauzei și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, în raport cu art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Astfel, criticile contestatoarei S.C. A. S.R.L. invocate în susținerea recursului său constau în faptul că aceasta a omis să solicite judecarea pricinii în lipsa sa, fără însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la măsura suspendării dispusă de către instanță și încălcarea normelor legale de către instanța anterioară, care pot să atragă examenul de legalitate a încheierii recurate. Prin urmare, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurenta-contestatoare, fără a se formula critici cu privire la nelegalitatea încheierii recurate, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității recursului, iar în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 493 alin. (5) același cod, va anula recursul declarat de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 9 martie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.