ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursurilor în casație declarate de inculpații A. și B.;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1436 din data de 14 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în Dosarul nr. x/2012, s-a constatat că legea penală mai favorabilă în ansamblul său pentru inculpați este C. pen. din 1969.

I. În baza art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. pen. (1969), art. 76 lit. b) din C. pen. (1969) și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată (3 acte materiale).

În baza art. 81 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 din C. pen. (1969).

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C. pen. (1969) privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 1 (un) an.

II. În baza art. 386 din C. proc. pen. cu referire la art. 5 din C. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 2481 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) și art. 290 din C. pen. (1969) în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 2481 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) și art. 290 alin. (1) din C. pen. (1969) cu aplicare art. 33 lit. a) din C. pen. (1969).

În baza art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 2481 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. pen. (1969), art. 76 lit. b) din C. pen. (1969) și art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată (3 acte materiale) .

În baza art. 81 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 din C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 din C. pen. (1969).

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 din C. pen. (1969) privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. (1969), s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) și c) din C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. (1969) s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) și c) (dreptul de a nu mai exercita activități comerciale, respectiv activități de construcții civile și industriale) din C. pen. (1969).

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969) a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și c) (dreptul de a nu mai exercita activități comerciale, respectiv activități de construcții civile și industriale) din C. pen. (1969), pe o durată de 1 (un) an.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. (1969) a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969), întrucât s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale.

A fost menținut sechestrul judiciar asupra bunurilor descrise în ordonanța din 28 august 2012 dispusă în Dosarul penal x/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu cu privire la inculpatul B..

A fost anulat procesul-verbal de custodie din 14 ianuarie 2008 încheiat între SC C. SA Târgu Jiu și SC D. SRL Rovinari, în care se menționa în fals că marfa facturată către D. SRL rămâne în custodia SC C. SA și au fost anulate: Situația de lucrări aferentă lunii decembrie 2007 pentru poziția 200002 - variantă de circulație L = 2 x 60 x 12 m și poziția 200003 - spargere dig și amenajare, Situația de lucrări aferentă lunii aprilie 2008 pentru poziția 20000 - apărări de maluri, Situația de lucrări aferentă lunii octombrie 2007 pentru pozițiile ooooo2 - Varianta de circulație L = 250 M și ooooo3 - Deviere râu, Situația de lucrări aferentă lunii decembrie 2007 - Anexa 2 pentru poziția ooooo2 - Varianta de circulație L = 250 M și ooooo3 - Deviere râu, ooooo5 - Infrastructura propriu-zisă, ooooo6 - Elevație și ooooo7 - Suprastructura, Situația de lucrări aferentă lunii aprilie 2008,pentru pozițiile ooooo1 - Amenajare cota ros fundație și ooooo9 - Amenajare rampă L = 2 x 100 = 200 M, Borderoul aferent lunii decembrie 2008 pentru poziția ooooo5 - infrastructura propriu-zisă, ooooo6 - elevație și ooooo6 - suprastructura, cât și a anexelor aferente la aceste situații cu privire la pozițiile respective.

S-a constatat că părțile civile C.L. Drăguțești și Primăria comunei Drăguțești nu au calitate de parte civilă în prezenta cauză.

În baza art. 25 și art. 397 din C. proc. pen. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în cauză de către partea civilă U.A.T. Drăguțești și au fost obligați inculpații B., E. și A., în solidar, la plata sumei de 251.349,76 RON către partea civilă.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 750 RON, reprezentând diferență onorariu raport expertiză așa cum s-a dispus prin încheierea de ședință din data de 4 iunie 2014.

În baza art. 274 din C. proc. pen. au fost obligați, printre alții, inculpații B. și A. la plata a câte 2000 RON de la fiecare inculpat, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus acordarea onorariului pentru apărătorul din oficiu, F., în cuantum de 720 de RON, sumă ce a rămas în sarcina statului și va fi suportată în avans din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond au declarat apel, printre alții, inculpații B. și A., persoanele vătămate Primăria comunei Drăguțești, Consiliul Local Drăguțești, Primăria comunei Drăguțești și părțile civile Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Unitatea Administrativ Teritorială comuna Drăguțești.

Prin Decizia penală nr. 1123 din data de 10 iulie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins apelurile declarate, printre alții, de inculpații B. și A., de persoanele vătămate Primăria comunei Drăguțești, Consiliul Local Drăguțești, Primăria comunei Drăguțești și de părțile civile Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Unitatea Administrativ Teritorială comuna Drăguțești, împotriva Sentinței penale nr. 1436 din data de 14 iulie 2017, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în Dosarul nr. x/2012, ca nefondate.

A obligat apelanții inculpați la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de câte 400 RON fiecare.

Pe fond, s-a reținut că, inculpatul B., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de primar al Comunei Drăguțești și ordonator de credite a dispus, în lunile septembrie 2007, decembrie 2007 și aprilie 2008, efectuarea unor plăți pentru lucrări care nu erau executate, cunoscând acest lucru, cauzând un prejudiciu de 363.707,56 RON.

Inculpatul A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, în lunile septembrie 2007, decembrie 2007 și aprilie 2008, în calitate de administrator al SC D. SRL Rovinari, a întocmit în fals mai multe situații de lucrări, fără ca o parte din acestea să fi fost executate, contribuind astfel la crearea unui prejudiciu de 363.707,56 RON în dauna Consiliului Local Drăguțești.

În plus, s-a constatat că activitatea ilicită reținută în sarcina inculpatului B., la care a participat în calitate de complice și inculpatul A., a constat în încălcarea dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 potrivit cărora efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații, dar și a art. 54 alin. (5) referitoare la efectuarea plăților exclusiv pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate. Scopul urmărit și atins de inculpat prin decontarea de situații lucrări fictive sau necorespunzătoare proiectelor a fost acela de a paraliza efectul dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 potrivit cărora creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.

Împotriva deciziei instanței de apel au formulat cereri de recurs în casație inculpații B. și A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea recursului în casație, inculpații B. și A. au susținut, în esență, că infracțiunea de abuz în serviciu a fost dezincriminată ca urmare a adoptării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 405/2016 și a pasivității legiuitorului de a pune de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției, dat fiind faptul că singurele decizii ce pot fi pronunțate de către instanța de contencios constituțional în cazul invocării unor excepții de neconstituționalitate sunt de admitere sau de respingere a acestora, nu și de interpretare, precizând că practica instanțelor judecătorești este în acest sens.

De asemenea, au considerat că, contrar celor dispuse prin Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, nici procurorul, în rechizitoriu, nici instanțele de fond și de apel, în hotărârile pronunțate, nu au indicat dispozițiile normative pe care inculpații le-au încălcat.

Prin încheierea din data de 10 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 1123 din 10 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2012.

Examinând, pe fond, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Prin cererile formulate, inculpații A. și B. au invocat, în susținerea motivelor de recurs în casație, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Înalta Curte reține că inculpații A. și B. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată (3 acte materiale), prevăzută de art. 26 din C. pen. (1969) raportat la art. 248 - art. 2481 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. pen. (1969), art. 76 lit. b) din C. pen. (1969) și art. 5 din C. pen., respectiv de abuz în serviciu în formă calificată (3 acte materiale), prevăzută de art. 248 din C. pen. (1969) raportat la art. 2481 din C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (1969) și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. pen. (1969), art. 76 lit. b) din C. pen. (1969) și art. 5 din C. pen.

Totodată, observă că fapta concretă reținută în sarcina inculpatului B. constă în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de primar al Comunei Drăguțești și ordonator de credite a dispus, în lunile septembrie 2007, decembrie 2007 și aprilie 2008, efectuarea unor plăți pentru lucrări care nu erau executate, cunoscând acest lucru, cauzând un prejudiciu de 363.707,56 RON.

Fapta reținută în sarcina inculpatului A. constă în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în lunile septembrie 2007, decembrie 2007 și aprilie 2008, în calitate de administrator al SC D. SRL Rovinari, a întocmit în fals mai multe situații de lucrări, fără ca o parte din acestea să fi fost executate, contribuind astfel la crearea unui prejudiciu de 363.707,56 RON în dauna Consiliului Local Drăguțești.

În plus, s-a constatat că activitatea ilicită reținută în sarcina inculpatului B., la care a participat în calitate de complice și inculpatul A., a constat în încălcarea dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 potrivit cărora efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații, dar și a art. 54 alin. (5) referitoare la efectuarea plăților exclusiv pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate. Scopul urmărit și atins de inculpat prin decontarea de situații lucrări fictive sau necorespunzătoare proiectelor a fost acela de a paraliza efectul dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 potrivit cărora creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.

Conform art. 248 din C. pen. anterior, infracțiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului. Art. 2481 din C. pen. anterior, reținut în sarcina inculpaților în coroborare cu art. 248 din C. pen. anterior, nu reglementează condiții suplimentare pentru existența infracțiunii de abuz în serviciu, ci doar instituie o variantă calificată a infracțiunii de abuz în serviciu, în condițiile în care s-au produs consecințe deosebit de grave, purtând, în mod elocvent, denumirea marginală "Abuzul în serviciu în formă calificată". Prin urmare, condițiile de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzute de art. 2481 din C. pen. anterior trebuie să se suprapună pe cele ale infracțiunii tip de abuz în serviciu, prevăzută de art. 248 din C. pen. anterior.

Inculpații consideră că faptele pentru care au fost condamnați nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât nu s-au indicat dispozițiile normative încălcate în săvârșirea acestora și pentru că infracțiunea de abuz în serviciu a fost dezincriminată ca urmare a adoptării de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 405/2016 și a pasivității legiuitorului de a pune de acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, prin Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 246 din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii", s-a realizat o reconfigurare a laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu sub aspectul elementului material, prin restrângerea sferei de incidență, astfel că, în măsura în care fapta săvârșită nu respectă tiparul stabilit de norma de incriminare în interpretarea dată, decizia menționată are caracterul unei legi de dezincriminare cu consecințele ce decurg din reținerea incidenței dispozițiilor art. 4 din C. pen.

Din analiza Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, invocată de către recurenții-inculpați în sprijinul tezei privind dezincriminarea infracțiunii de abuz în serviciu în ansamblul său, așa cum a fost interpretată de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 248 din C. pen. din 1969 sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii", Înalta Curte constată că, la paragraful 26 din ultima decizie menționată, se reține că "[...] urmare a deciziei pronunțate, dispozițiile art. 246 din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. au rămas în vigoare și continuă să producă efecte juridice în interpretarea pe care Curtea a constatat-o ca fiind conformă Legii fundamentale".

Prin urmare, motivul de recurs privind dezincriminarea infracțiunii de abuz în serviciu în ansamblul său, urmare a pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 și a omisiunii legiuitorului ca, în timp de 45 de zile de la publicarea deciziei mai sus menționate în Monitorul Oficial al României, să pună în acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, este nefondat, faptele de încălcare a atribuțiilor de serviciu sau omisiunea de a nu îndeplini un act ce intră în sfera acestora întrunind, în continuare, elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, cu condiția ca atribuțiile de serviciu în virtutea cărora funcționarului public îi incumbă obligația de a îndeplini anumite acte să fie reglementate de legislația primară, respectiv de lege, de ordonanță a guvernului sau de ordonanță de urgență.

Înalta Curte își însușește în totalitate argumentele Curții de Apel Craiova, care a dezvoltat pe larg motivele pentru care Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016 nu este incidentă în speță și a indicat punctual dispozițiile normative prevăzute de legislația primară, a căror încălcare a dus la condamnarea recurenților din prezenta cauză, apreciind ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 248 din C. pen. anterior raportat la art. 2481 din C. pen. anterior, atât în privința inculpatului B., cât și a inculpatului A. (în cazul său, în forma complicității la infracțiunea săvârșită de inculpatul B.).

Astfel, contrar susținerii apărării, se constată că la fila x a deciziei recurate, instanța de apel a constatat că activitatea ilicită reținută în sarcina inculpatului B., la care a participat în calitate de complice și inculpatul A., a constat în încălcarea dispozițiilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 potrivit cărora efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații, dar și a art. 54 alin. (5) referitoare la efectuarea plăților exclusiv pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate, scopul urmărit și atins de inculpat prin decontarea de situații de lucrări fictive sau necorespunzătoare proiectelor fiind acela de a paraliza efectul dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 273/2006, potrivit cărora creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept.

În ceea ce privește celelalte argumente pentru care recurenții-inculpați consideră că faptele pentru care au fost condamnați nu sunt prevăzute de legea penală, Înalta Curte subliniază că verificarea incidenței pct. 7 al art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., ca de altfel a oricărui caz de casare, nu presupune o reevaluare a materialului probator, pentru a stabili dacă s-a făcut o corectă evaluare a probelor administrate, ci o raportare strictă la aspectele de fapt și de drept reținute de instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută, concluzie ce se bazează și pe dreptul la un proces echitabil, garantat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ce include și imperativul asigurării stabilității circuitului juridic, motiv pentru care nu pot fi analizate pe calea recursului în casație.

Față de aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de inculpații A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 1123 din 10 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2012.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2020.

GGC - LM