ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3023/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 75 din data de 9 martie 2001, Curtea de Apel Constanța, secția civilă a respins apelul declarat de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România împotriva sentinței nr. 192 din 17 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Constanța

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 mai 2001, reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 75 din data de 9 martie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.

La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2002, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, până la soluționarea notificării nr. 1310 din data de 16 iulie 2001.

Măsura suspendării a fost menținută prin încheierile din data de 8 decembrie 2005 și, respectiv 17 noiembrie 2011.

Prin rezoluția completului de judecată, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare.

Pentru a aprecia dacă termenul de perimare s-a împlinit sau nu, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 250 alin. (1) C. proc. civ., se impun următoarele precizări succinte cu privire la istoricul cauzei:

La termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2002, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001, până la soluționarea notificării nr. 1310 din data de 16 iulie 2001 formulată de Societatea Națională de Cruce Roșie din România.

Recurenta-reclamantă Societatea Națională de Cruce Roșie din România a formulat notificarea nr. 1310 din data de 16 iulie 2001, soluționată prin Dispoziția nr. 356 din 7 octombrie 2003 a primarului Municipiului Constanța, în sensul respingerii notificării.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub dosar nr. x/2006 reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România a chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului Mangalia prin primar pentru a se dispune anularea Dispoziției nr. 356 din 7 octombrie 2003 și obligarea acesteia la restituirea în natura a suprafeței de teren de 14.000 mp și construcție compusă din 63 de camere situate în Mangalia, precum și acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 15.027 mp.

Cauza a fost înregistrată sub dosar nr. x/2003 pe rolul Tribunalului Constanta.

Prin sentința civilă nr. 650 din data de 20 mai 2004 Tribunalul Constanta a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.

Prin decizia nr. 672/C din data de 8 iunie 2005 Curtea de Apel Constanta a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România.

Reclamanta a formulat recurs, înregistrat sub dosar nr. x/2005 pe rolul Curții de Apel Constanta, care prin decizia nr. 381/c din data de 12 septembrie 2005 a declinat cauza spre competenta soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin decizia nr. 2238 din data de 28 februarie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat atât decizia curții de apel cât și sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub dosar nr. x/2006.

Prin sentința civilă nr. 555 din data de 12 mai 2008, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondate, cererile de disjungere. A admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Mangalia și Municipiul Mangalia prin Primar.

A constatat că reclamanta are calitate de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit dispozițiilor Legea nr. 10/2001, pentru imobilul compus din teren în suprafață totală de 29.027 m.p. și construcție compusă din parter și 2 etaje, situat în Mangalia.

A obligat pârâții să restituie în natură reclamantei suprafața de 14.000 mp și construcția situată pe acesta.

Prin decizia nr. 152/C din data de 25 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a fost soluționat apelul formulat de apelanții-pârâți Municipiul Mangalia și Primarul Municipiului Mangalia împotriva sentinței civile nr. 555 din data de 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.

Prin decizia nr. 959 din data de 8 iunie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Municipiul Mangalia prin Primar și Primarul Municipiului Mangalia împotriva încheierii de ședință din 16 noiembrie 2016 și a deciziei nr. 152/C din data de 25 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, hotărârea pronunțată de instanța supremă fiind irevocabilă.

Astfel, având în vedere dispozițiile art. 244 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, reiese că termenul de perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării deciziei irevocabile anterior menționate, împlinindu-se la data de 8 iunie 2018.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul soluționării irevocabile a pricinii (8 iunie 2017) și până la data repunerii pe rol a cauzei (11 iunie 2018) trecând mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România împotriva deciziei civile nr. 75 din data de 9 martie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta Societatea Națională de Cruce Roșie din România împotriva deciziei civile nr. 75 din data de 9 martie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.09.2018.