ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1105/2018

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2012, contestatorul A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 720/AS din data de 17 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Prin decizia nr. 2598 din 19 noiembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 720/AS din data de 17 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

La data de 18 noiembrie 2016, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2598 din 19 noiembrie 2015 a Înaltei Curți.

La termenul din data de 1 februarie 2017, înalta Curte a suspendat judecata contestației în anulare de față, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data de 28 martie 2018, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării contestației în anulare de față, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 1 februarie 2018.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii In nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentai în instanță la termenul din data de 1 februarie 2017, stabilit pentru soluționarea cererii de revizuire și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că mciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă, iar actul de procedură nu trebuia îndeplinit din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2598 din 19 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2018.