ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2163/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2163/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Deliberând, în
condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată
următoarele:
La data de 17 aprilie 2013 pe rolul Curții de
Apel Constanța a fost înregistrată contestația în anulare formulată de
contestatorul B.I. împotriva Deciziei nr. 100/AS din 12 aprilie 2011 pronunțată
de Curtea de Apel Constanța.
Prin Decizia nr.
664/AS din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a
constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul B.I.
împotriva Deciziei nr. 100/AS din 12 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel
Constanța, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Constanța.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs contestatorul B.I., solicitând trimiterea cauzei
instanței competente pentru rejudecarea pe fond.
La termenul din data
de 6 mai 2014, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor
art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la
strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
La termenul din data
de 13 octombrie 2015, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea
discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de
perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ. s-a împlinit la
data de 6 mai 2015.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,
contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau
revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în
nelucrare din vina părții timp de un an. Conform art. 252 alin. (1) C. proc.
civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Așadar, pentru a
interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală
în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această
lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Ca urmare, perimarea
operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de
procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a
părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o
facă.
În speță, părțile, deși
legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 6 mai 2014,
stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242
alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se
că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă, iar actul de procedură
nu trebuia îndeplinit din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 alin.
(1) teza finală C. proc. civ.
În raport de aceste
considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data
suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit nicio
cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în
temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat
recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva Deciziei nr. 664/AS din data
de 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 13 octombrie 2015.
Procesat de GGC - N