ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2163/2015

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: La data de 17 aprilie 2013 pe rolul Curții de Apel Constanța a fost înregistrată contestația în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva Deciziei nr. 100/AS din 12 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Prin Decizia nr. 664/AS din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul B.I. împotriva Deciziei nr. 100/AS din 12 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în contradictoriu cu intimata C.J.P. Constanța. Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul B.I., solicitând trimiterea cauzei instanței competente pentru rejudecarea pe fond.

La termenul din data de 6 mai 2014, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă. La termenul din data de 13 octombrie 2015, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 6 mai 2015. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu. Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții. Ca urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din data de 6 mai 2014, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă, iar actul de procedură nu trebuia îndeplinit din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) teza finală C. proc. civ. În raport de aceste considerente, având în vedere că în cauză a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de contestatorul B.I. împotriva Deciziei nr. 664/AS din data de 12 noiembrie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 13 octombrie 2015. Procesat de GGC - N