ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2761/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V a civilă la data de 26.08.2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând să se constate calitatea sa de moștenitor de pe urma defuncților săi bunici, B. și C., cu referire la cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilelor (teren + construcție) din București și București și obligarea pârâtului la restituirea prin echivalent a cotei de 1/2 din dreptul de proprietate asupra acelorași imobile, la valoarea de la momentul introducerii acțiunii.

Prin întâmpinare, pârâtul B. a solicitat, în principal, admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului București și, pe cale de consecință, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București; admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind prescrisă; admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. În subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a tribunalului, pârâtul a arătat că reclamanta nu a putut face dovada valorii impozabile a celor două imobile, învestind instanța doar prin raportare la o apreciere personală, respectiv aceea că valoarea estimativă a cotei de 1/2 din imobilele asupra cărora solicită să se constate calitatea de moștenitor, este de 315.000 RON. În realitate, valoarea acestora este mult mai mică, nedepășind plafonul de 200.000 RON instituit de art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, pârâtul a învederat că petiția de ereditate constituie acțiunea prin care un moștenitor, având vocație legală sau testamentară universală sau cu titlu universal, solicită să i se recunoască această calitate, în scopul de a dobândi bunurile succesorale deținute de o persoană care pretinde a fi adevăratul moștenitor.

Astfel, obiectul specific al acțiunii îl constituie calitatea de moștenitor, predarea bunurilor succesorale fiind doar miza acestei dispute. Prin urmare, este vorba despre o acțiune personală, divizibilă și prescriptibilă în termenul general de prescripție. Această acțiune este prescrisă, întrucât, prin dispoziția nr. x/1997 emisă de Primăria Municipiului București, a fost pus în posesia imobilelor în litigiu. Reclamanta a cunoscut demersurile sale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului ce a fost preluat abuziv de către statul comunist prin Decretul nr. 92/1950, însă a rămas în pasivitate.

Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive, pârâtul a susținut că, prin raportare la definiția petiției de ereditate, ca fiind "acțiunea prin care reclamantul solicită instanței recunoașterea calității sale de moștenitor sau legatar, precum și obligarea celui în posesia căruia se află bunurile succesorale la restituirea lor", se poate observa că cel care are calitate procesuală pasivă într-o astfel de acțiune este moștenitorul aparent. Or, el nu poate fi considerat moștenitor aparent, astfel încât să fie obligat a restitui imobilele asupra cărora i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, sau la plata unor despăgubiri astfel cum a solicitat reclamanta. Prin sentința civilă nr. 478 din 21.04.2016, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca neîntemeiate, atât excepția necompetenței sale materiale, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea de constatare a decăderii pârâtului din dreptul de a invoca excepția lipsei de interes. A admis excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind constatarea calității de moștenitor a reclamantei de pe urma defuncților B. și C. și a respins acest capăt de cerere, ca lipsit de interes. Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acest capăt de cerere, ca prescris. Împotriva acestei hotărâri a declarant apel reclamanta A. Prin decizia nr. 796A//5.10.2017, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, a admis apelul declarant de reclamantă, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 23 noiembrie 2017 și repartizat aleatoriu completului de filtru CF4. La data de 13 februarie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil față de criteriul valoric. Completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la filele 70 și 76 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Recurentul a formulat punct de vedere la raport, înregistrat la dosar la 23 februarie 2018, prin care și-a exprimat opinia în sensul că Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 este aplicabilă în speță, atâta timp cât raportul juridic contestat nu a fost epuizat prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive. La data de 1 martie 2018 s-a înregistrat la dosar punctul de vedere la raport formulat de intimata A., prin care aceasta susține că recursul declarat în cauză este inadmisibil. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 iulie 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., fără citarea părților. În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, din perspectiva celor reținute în raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, sens în care constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispoziția legală în forma reconfigurată ca urmare a deciziei Curții Constituționale reprezintă legea nouă prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Potrivit dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 1 ianuarie 2019 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Din interpretarea dispozițiilor legale amintite rezultă că hotărârile pronunțate în cauze înregistrate ulterior datei de 15 februarie 2013, având obiectul evaluabil în bani, în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, nu sunt supuse recursului. În speță, decizia instanței de apel, atacată cu recurs, a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani vizând drepturi cu privire la un patrimoniu succesoral în valoare de 315.000 RON. Nu pot fi primite susținerile recurentului exprimate în puncul de vedere la raport în sensul că, față de cele statuate prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 582 din 20 iulie 2017, hotărârea atacată nu este definitivă, ci este supusă recursului.

Astfel, prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituțională. În ceea ce privește aplicarea în timp a efectelor deciziei Curții Constituționale, se constată că aceasta își va produce efectele în procesele pornite după data de 20 iulie 2017, date fiind dispozițiile art. 27 C. proc.

civ., potrivit cărora: "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul". În schimb, în litigiile având ca obiect cereri evaluabile în bani, pornite înainte de 20 iulie 2017, decizia instanței de apel va fi supusă recursului doar în cele în care valoarea cererii se situează peste pragul valoric de 1.000.000 RON, astfel cum prevedea art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 înainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

În sistemul legislativ actual, regimul căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data înregistrării cererii introductive de instanță, astfel încât suprimarea sau recunoașterea unei noi căi de atac, ori, după caz, modificarea condițiilor de admisibilitate, a termenului de exercitare sau acordarea unei noi căi de atac, a termenului de exercitare și a cerințelor de formă pentru exercitarea ei, sunt lipsite de efecte juridice asupra cauzelor aflate deja pe rolul instanțelor judecătorești. Prin urmare, modificarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) C. proc. civ., prin Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, publicată în M. Of. nr. 582, Partea I, din 20 iulie 2017, nu are efect asupra cererilor de chemare în judecată introduse pe rolul instanțelor judecătorești înainte de data publicării acesteia în Monitorul Oficial.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit căreia "De la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare. Din prevederile textului constituțional rezultă că efectul declarării neconstituționalității unei norme juridice nu este acela al constatării inexistenței acesteia, decizia Curții Constituționale producând efecte numai pentru viitor, norma juridică declarată neconstituțională continuă să producă efecte, nefiind exclusă de la aplicare pentru situațiile juridice începute în momentul în care era în vigoare.

De altfel, prin deciziile sale (Decizia nr. 838/2009) Curtea Constituțională a arătat că efectul ex nunc al actelor instanței de contencios constituțional "constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separației puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecință, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor." Așa fiind, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 27 C. proc. civ.

potrivit cărora "Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul." Cum, în speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 26 august 2015, așadar, înainte de publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, este aplicabilă regula potrivii căreia hotărârea recurată este supusă căilor de atac, în condițiile prevăzute de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, chiar dacă ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, norma care a determinat inadmisibilitatea căii de atac este înlăturată.

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze. În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în formularea de dinainte de intervenția Curții Constituționale asupra conținutului acestei norme.

Din această perspectivă se impune a se stabili care este valoarea obiectului litigiului, aceasta având relevanță atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în litigii evaluabile în bani. Prețuirea obiectului litigiului se face de către reclamant, potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., care prevăd că cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.

Pricina dedusă judecății privește o cerere evaluabilă în bani vizând drepturi cu privire la un patrimoniu succesoral, în valoare de 315.000 RON, evaluare făcută de reclamantă prin cererea de chemare în judecată. Ca atare, având în vedere că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 1.000.000 de RON, prag care deschide calea de atac a recursului, în raport de argumentele expuse, recursul dedus judecății este privit ca inadmisibil. De altfel, prin decizia nr. 52/18.06.2018 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosar nr. x/2018, s-a decis: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc.

civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)" În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 796 A din 5 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 796 A din 5 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.07.2018.