ÎCCJ, decizie (scj.ro #134802)

Cuprins pe materii

: Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul

Index alfabetic

: hotărâre definitivă

-suspendarea executării

-inadmisibilitate

NCPC, art. 484, art. 719

Legea nr. 2/2013, art. XVIII

Din coroborarea dispozițiilor art. 484 alin. (2) și ale art. 719 din Codul de procedură civilă, rezultă că instanța de recurs poate dispune suspendarea executării hotărârii atacate dacă s-a plătit cauțiunea și, evident, dacă se constată că recursul poate fi analizat de instanță, adică dacă îndeplinește condițiile de admisibilitate.

Așadar, în condițiile în care recursul este inadmisibil, valoarea

obiectului cauzei fiind situată sub pragul de 1.000.000 lei prevăzut de dispozițiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013, cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, formulată în temeiul art. 484 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, este, pe cale de consecință inadmisibilă.

Secția I civilă, încheierea nr.308 din 16 februarie 2017

La data de 9.01.2017 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, recursul declarat de pârâții A. și B., împotriva deciziei nr. 4458 din 3.11.2016 a Curții de Apel Craiova, Secția I civilă.

Separat de cererea de recurs, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă, la data de 5.01.2017, recurenții au solicitat suspendarea executării deciziei atacate până la soluționarea căii de atac, în temeiul dispozițiilor art. 484 alin. (2) C.proc.civ.

În motivarea cererii de suspendare, petenții au arătat că prin decizia civilă nr. 4458 din 03.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. x/101/2015 și sentința civilă nr. 8 din 22.02.2016 a Tribunalului Mehedinți (schimbată in parte prin decizia Curții de Apel), s-a dispus: admiterea acțiunii în revendicare, obligarea recurenților A. ș B. să lase in deplină proprietate si liniștită posesie terenul în suprafață de 350 mp (terenul aferent construcțiilor), s-a admis cererea privind demolarea construcțiilor și, în consecință, obligarea recurenților la demolarea construcțiilor C2 în suprafață de 41 mp, C3 în suprafață de 82 mp, C4 în suprafață de 18 mp si a gardului de pe latura de est (toate construcțiile edificate anterior anului 1989); s-a admis cererea privind acordarea despăgubirilor constând în contravaloarea lipsei de folosință pentru  terenul de sub construcții; au fost obligați recurenții A. și B. la plata către reclamant a sumei de 20286 euro reprezentând lipsa de folosință a terenului in suprafața de 350 mp (terenul aferent construcțiilor situat sub construcții si necesar bunei utilizări a acestora), 1.4025 euro reprezentând lipsa de folosință a terenului în suprafață de 257 mp pentru terenul situat sub casă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În dosarul nr. x/225/2016, la data de 20.12.2016, Judecătoria Drobeta Turnu-Severin a admis cererea de încuviințare a executării silite în toate formele de executare, formulată de intimatul C., respingând cererea de intervenție a intervenientului A. prin care s-a învederat instanței de judecată că a fost formulat recurs care, potrivit dispozițiilor art. 484 alin. (1) C.proc.civ., suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la desființarea de construcții.

În vederea soluționării cererii de suspendare a executării deciziei recurate, prin rezoluția din 12.01.2017, s-a dispus citarea petenților cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării cauțiunii în cuantum de 8.592 lei, calculată conform dispozițiilor art.484 alin.2 C.proc.civ., raportate la cele ale art.719 alin. (2) lit. c) din același cod, la suma de 409.224 lei, din care 154.224 lei reprezintă contravaloarea lipsei de folosință, iar 255.000 lei reprezintă contravaloarea terenului revendicat, fixând termen pentru soluționarea cererii de suspendare a deciziei recurate la data de 19.01.2017.

La termenul din 19.01.2017, petenții au depus la dosar dovada consemnării cauțiunii în cuantum de 8.600 lei, instanța a dispus amânarea soluționării cererii la 30.03.2017, față de împrejurarea că intimatul C. a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității recursului și întrucât, cererea de suspendare a executării constituie un incident procedural ivit în cadrul cererii de recurs, acestea fiind indisolubil legate, instanța a apreciat că se impune analizarea cererii de suspendare odată cu soluționarea recursului, după derularea procedurii prevăzută de art.493 C.proc.civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu de la data de 8.02.2017, instanța a dispus preschimbarea din oficiu a termenului pentru soluționarea cererii de suspendare, la 16.02.2017, termen acordat și pentru soluționarea recursului, în baza dispozițiilor art.493 alin. (5) C.proc.civ., după finalizarea procedurii de filtru.

Analizând cererea de suspendare a executării, Înalta Curte constată următoarele:

În ce privește excepția necompetenței materiale a ICCJ în soluționarea cererii de suspendare, invocată de intimat prin întâmpinare:

Potrivit dispozițiilor art. 97 C.proc.civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: „

recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege …

”, iar conform prevederilor art. 484 alin.(2) C.proc.civ.:

„… instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs …”

Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție este competentă să soluționeze recursurile declarate împotriva hotărârilor curții de apel, ceea ce e cazul în speță, iar ca instanță de recurs, poate dispune suspendarea executării deciziei recurate.

Așa fiind, excepția necompetenței materiale a ICCJ invocată de intimat apare ca neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.

Cu privire la cererea de suspendare a executării:

Dispozițiile art. 484 alin. (2) C.proc.civ. prevăd că, la cererea recurentului, instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs, sub condiția depunerii cauțiunii prevăzute la art.719 C.proc.civ.

Din coroborarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că instanța poate dispune suspendarea executării hotărârii atacate în condițiile în care se constată că s-a plătit cauțiunea și în condițiile în care, evident,

recursul poate fi analizat de instanță, adică dacă îndeplinește condițiile de admisibilitate.

Cererea de suspendare reglementată de dispozițiile art. 484 alin. (2) C.proc.civ. constituie un incident procedural ivit cu ocazia soluționării recursului, acestea fiind indisolubil legate.

Așa fiind, instanța învestită cu soluționarea unei astfel de cereri de suspendare trebuie să verifice, în

primul rând, dacă recursul este admisibil pentru a putea fi soluționat pe fond.

În speță, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de pârâții B. și A. împotriva deciziei nr.4458 din 03.11.2016 a Curții de Apel Craiova, Secția I civilă s-au constatat următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

„(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a)

-

i)

din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului

.”

În cauză, prezenta acțiune, având ca obiect revendicare și contravaloare lipsă de folosință, constituie o cerere evaluabilă în bani.

Potrivit art. 104 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, valoarea obiectului litigiului are valență atât sub aspectul determinării competenței, cât și sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aceste cauze.

În secțiunea a doua a Titlului III din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a fost reglementată competența materială a instanțelor judecătorești în funcție de valoarea obiectului cererii introductive de instanță,

Astfel, ca regulă generală,  potrivit dispozițiilor art. 98 C.proc.civ.:

„(1) Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.

(2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății.

(3) În caz de contestație, valoarea se stabilește după înscrisurile prezentate și explicațiile date de părți”

.

Totodată, dispozițiile art. 104 din aceiași secțiune prevăd că „În cererile având ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra unui imobil, valoarea se determină în funcție de valoarea impozabilă, stabilită potrivit legislației fiscale. În cazul în care valoarea impozabilă nu este

stabilită sunt aplicabile dispozițiile

art. 98

”.

Potrivit dispozițiilor art. 194 alin. (1) lit. c) C.proc.civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile se aplică corespunzător dispozițiile art. 104.

În speță, se constată că petitul principal al cererii de chemare în judecată este cel de revendicare a terenului în suprafață de 346 mp, situat în Drobeta Turnu Severin.

Valoarea acestui teren a fost stabilită de instanța de fond.

Astfel, în sentința nr.8 din 22.02.2016 a Tribunalului Mehedinți, s-a reținut că, „întrucât

valoarea terenului a fost contestată de părți, instanța a dispus atașarea dosarului nr. x/225/2011, dosar în care s-a efectuat o expertiză de evaluare a terenului din care rezultă  că a fost evaluat la 230 euro/mp,  respectiv 975,614 lei/mp, rezultând o valoare totală a terenului de 337.562 lei.

Întrucât reclamantul a contestat această valoare, instanța a dispus efectuarea unei expertize de evaluare, prin care terenul în suprafață de 346 mp a fost evaluat de expert la suma de 255.002 lei.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților (recurenți în prezentul dosar) la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului a cărui revendicare se solicită, stabilită la suma totală de 34.311 euro, reprezentând 154.224 lei, la cursul de schimb leu/euro al BNR de 4,49 lei.

În concluzie, având în vedere dispozițiile art. 98 alin. (2) C.proc.civ., potrivit cărora, pentru stabilirea valorii obiectului litigiului, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței, astfel cum în mod greșit susțin petenții, se constată că valoarea obiectului prezentei cauze este sub pragul de 1.000.000 lei prevăzut de dispozițiile art. XVIII din Legea nr. 2/2013, actualizate prin O.U.G. nr.95/2016, astfel că hotărârea curții de apel nu este supusă recursului.

De altfel, pentru considerentele arătate, la aceeași dată, 16.02.2017, Completul de filtru a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâții B. și A. împotriva deciziei nr.4458 din 03.11.2016 a Curții de Apel Craiova, Secția I civilă.

În concluzie, constatând că recursul declarat în cauză este inadmisibil, că suspendarea executării prevăzută de art. 484 alin. (2) C.proc.civ. constituie un incident procedural, indisolubil legată de admisibilitatea cererii de recurs, având în vedere argumentele și temeiurile de drept expuse, Înalta Curte a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare formulată de petenții A. și B.

Față de soluția dispusă în cauză, în temeiul art. 1064 alin. (4) C.proc.civ., s-a dispus, din oficiu, în favoarea petenților, restituirea cauțiunii achitate în cuantum de 8.600 lei, consemnată cu recipisa din 17.01.2017, aflată la registrul de valori al instanței.