ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 360/2017

Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 483 alin. (2) și art. 457 C. proc. civ., din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului promisiune bilaterală de vânzare - cumpărare nr. x/04.06.2008 încheiat la BNP C., pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin contract de către pârât și repunerea părților în situația anterioară în sensul restituirii sumei de 100.000 Euro plătită cu titlu de avans. Prin sentința civilă nr. 505 din 17.09.2015 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă a fost admisă excepția insuficienței timbrării și anulată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A.. Prin decizia civilă nr. 1116 din 22 februarie 2016 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 505 din 17 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatul pârât B.. A fost anulată sentința și trimisă cauza pentru rejudecare. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recurentul solicită admiterea recursului arătând că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 36 din O.U.G.

nr. 80/2013 iar nu art. 3 alin. (1) pct. f raportat la alin. (2) lit. a) din același act normativ. Analizând recursul, Înalta Curte reține că acesta are ca obiect decizia civilă nr. 1116 din 22 februarie 2016 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, decizie definitivă. Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanță sunt supuse numai apelului. Conform prevederilor art. XVIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În speță, raportat și la prevederile art. 98 noul C. proc. civ., capătul principal al cererii de chemare în judecată este în cuantum 100.000 Euro (echivalent în RON 450.000), sub pragul prevăzut de dispozițiile evocate. Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte, va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de recurentul - pârât B. împotriva deciziei nr. 1116 din 22 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2017.