ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2127/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 59 din 16

mai 2007 Tribunalul Vrancea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC M.I. SRL Focșani

împotriva pârâtei SC C.M.V. SA Focșani pentru plata sumei de 339.725 lei

reprezentând penalități pentru neexecutarea contractului nr. 179/2006.

Reclamanta a fost obligată la plata

sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței s-a reținut

că obiectul acțiunii îl reprezintă penalitățile de întârziere pentru neexecutarea

în parte a contractului nr. 179/2003 datorată conform clauzei penale din

contract.

De asemenea s-a reținut că aplicarea

clauzei penale este condiționată de îndeplinirea condițiilor necesare pentru

acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 1082 C. civ., existența

prejudiciului și culpa debitorului, iar reclamanta nu a făcut dovada existenței

cumulative a acestora.

Reclamanta a declarat apel împotriva

acestei sentințe.

Prin decizia nr. 94 din 19 octombrie

2007 Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a admis

apelul reclamantei și a schimbat în tot sentința în sensul admiterii acțiunii

reclamantei și obligării pârâtei la plata sumei de 339.725 lei cu titlu de

daune interese plus suma de 10933,5 lei cheltuieli de judecată la fond și apel.

În motivarea deciziei s-a reținut,

în esență, că potrivit art. 4.5 din contractul de vânzare-cumpărare nr. 179/2003

pentru neexecutarea în parte sau în totalitate a contractului partea în culpă

datorează penalități de 15% din valoarea rămasă nerealizată.

Intimata pârâtă a recunoscut

neexecutarea în parte a contractului, dar a considerat că nu este în culpă

pentru că neexecutarea s-a datorat unei cauze neimputabile, respectiv lipsei disponibilului

bănesc.

S-a reținut că în mod greșit

instanța de fond a considerat că în cauză era necesar ca creditorul să

dovedească întinderea prejudiciului suferit, clauza penală având natura

juridică a unei convenții obligatorie pentru părți și constituie o modalitate

de evaluare a prejudiciului suferit de creditori în caz de neexecutare a

obligației debitorului.

Instanța de apel a mai reținut că

neexecutarea parțială a contractului este imputabilă pârâtei-debitoare care a

nesocotit contractul încheiat cu reclamanta preferând să se aprovizioneze cu

materiale de construcții, în perioada de valabilitate a contractului, de la

alți furnizori cărora le-a plătit marfa fie cu numerar, fie cu ordine de plată

sau bilete la ordin, situație stabilită prin expertiza contabilă efectuată în

dosarul de fond.

Afirmația intimatei-pârâte potrivit

căreia s-a aflat în incapacitate de plată este infirmată de probele

administrate în cauză.

Reținând că pârâta nu a executat în

mod culpabil obligația asumată prin contract, de a achiziționa cantitatea de

marfă contractată și având în vedere caracterul clauzei penale, de evaluare

anticipată a despăgubirilor cauzate prin neexecutarea unui contract, instanța

de apel a schimbat în tot sentința apelată și a admis acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei decizii pârâta a

declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., fără a le

dezvolta.

Recurenta susține că decizia este

nelegală întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei

calității procesuale pasive invocată în temeiul art. VI din contractul nr. 179

din 29 mai 2003, la data introducerii acțiunii existând o cerere de deschidere

a procedurii insolvenței, contractul transformându-se în contract de

fidejusiune, iar răspunderea pentru neexecutare revenea persoanelor fizice care

au semnat contractul.

Precizează că a intrat în incidență

de plată la 15 octombrie 2003, fiind în interdicție bancară la cererea

intimatei pentru neplata sumei de 85.553 lei.

Recurenta susține că hotărârea este

nelegală întrucât instanța a interpretat greșit clauzele contractului, nepronunțându-se

asupra pactului comisoriu convenit de părți în sensul rezilierii contractului

în caz de întârziere în plata prețului materialelor livrate.

Recurenta mai susține că s-a

interpretat în mod greșit clauza penală prevăzută în contract, întrucât era

necesar să se stabilească dacă sunt întrunite condițiile acordării

despăgubirilor potrivit dispozițiilor art. 1082 C. civ.

Recursul este neîntemeiat.

Susținerea recurentei referitoare la

lipsa calității procesuale nu poate fi reținută față de împrejurarea că

afirmația pârâtei referitoare la incapacitatea de plată în care s-a aflat a

fost infirmată de probele administrate în cauză, inclusiv expertiza contabilă

din care rezultă că în perioada de valabilitate a contractului pârâta s-a

aprovizionat cu materiale de construcții de la diverși furnizori în valoare de

58.647.080.319 lei pe care le-a achitat cu numerar s-au bilete la ordin, iar de

la reclamantă a comandat și achiziționat mărfuri în valoare de 13.263,68 lei.

În această situație, răspunderea

pentru neexecutarea contractului revine pârâtei.

În ceea ce privește interdicția

bancară instituită la data de 15 octombrie 2003 pentru CEC-uri fără acoperire,

aceasta nu echivalează cu incapacitatea de plată sau insolvență cum susține

recurenta.

Susținerea recurentei referitoare la

existența pactului comisoriu potrivit căruia contractul se rezilia de drept în

cazul întârzierii plății, nu poate fi reținută întrucât instanțele nu au fost

investite cu o astfel de cerere, iar pe de altă parte pactul comisoriu nu putea

fi aplicat întrucât obiectul litigiului nu l-au constituit penalitățile de

întârziere în plata materialelor de construcții livrate.

Se constată că instanța de apel a

interpretat corect clauzele contractuale, răspunderea pârâtei pentru

neexecutarea în întregime a obligațiilor contractuale fiind angajată potrivit

clauzei penale prevăzute la pct. 4.5 din contract.

Prin clauza penală părțile au

stabilit anticipat, prin acordul lor de voință, întinderea prejudiciului și

cuantumul daunelor pentru acoperirea acestuia ca urmare a neexecutării

contractului.

Neexecutarea contractului fiind

dovedită, s-a stabilit în mod corect că sunt întrunite condițiile răspunderii

contractuale.

Pentru aceste considerente, recursul

pârâtei urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC C.M.V. SA, împotriva deciziei comerciale nr. 94 din 19 octombrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 12

iunie 2008.